Astăzi, la împlinirea vârstei de 47 de ani, Gheorghe Hagi le transmite un mesaj de suflet conaţionalilor săi:

Un dialog cu Gheorghe Hagi, în ajunul zilei sale de naştere, nu e un prilej pentru ciocnit pahare sau pentru dansuri pe mese. Cel puţin nu acum, când românii îngheţaţi bântuie pe străzile ţării, în căutarea unei vieţi mai bune. Nu acum, când fotbalul nostru e subiect de băşcălie mondială. Zâmbetul de întâmpinare al “Regelui”, alint scornit de noi pentru a-i mulţumi machedonului pentru magia cu care a mângâiat mingea, se destramă odată cu primele întrebări. Cutele dintre ochii ageri se amplifică, iar adevărul ce răzbate din cuvintele lui doare ca o rană adâncă.

Libertatea: La mulţi ani, Gică! Cum te simţi la 47 de ani?
Gheorghe Hagi: Mulţumesc. Mă simt împlinit. Atât personal, cât şi profesional. Am doi copii minunaţi şi o soţie perfectă. Apoi, mă ocup de Academie. E cel mai important proiect al vieţii mele. Am investit în el toate gândurile bune, toată forţa mea...

Şi 10.000.000 €...
Asta e. Aşa am înţeles eu să sprijin fotbalul. Să dau înapoi măcar o parte din ce mi-a oferit acest sport. Mi-am construit o echipă, Viitorul Constanţa, cu care sper să promovez. Nu ştiu, poate voi reveni în pâine din vară. La Viitorul sau peste hotare.

Ce obiective ai stabilit la Academie?
Trebuie să creştem fotbalişti care să îmbrace tricoul naţionalei. Avem deja jucători la loturile tricolore şi vom mai avea. Sunt convins.

Apropo de naţională, ce şanse sunt să mergem la Mondialul din Brazilia (2014), într-o grupă în care întâlnim Olanda, Turcia sau Ungaria?
Nu vorbesc despre astfel de lucruri atât timp cât nu sunt selecţioner. Piţurcă trebuie lăsat să- şi facă treaba. Cu siguranţă are un plan, o strategie. Pot vorbi doar din postura de suporter. Îmi doresc calificarea, cred în ea, trebuie ca şi tricolorii să aibă o mentalitate de învingători. Asta e treaba lui Piţi, el trebuie să-i înveţe.

Ne mai pot ajuta Chivu sau Mutu?
România trebuie să construiască o naţională nouă, altfel nu mai putem merge înainte.

Cere curaj şi lideri adevăraţi

Dar avem cu ce? Emil Săndoi, selecţioner la tineret, se plângea că nu poate încropi nici măcar un prim 11...
(se încruntă) Nu poţi să construieşti nimic aşa. Românii să înveţe să-l lase pe “NU” din braţe! Ne trebuie încredere şi curaj. Cine nu poate, să ne lase. Noi trebuie să avem planuri pe termen mediu şi lung. Nu se mai poate cere nimic de azi pe mâine. Nu mai merge aşa. Nu mai avem bagheta magică, adică generaţia mea, care a oferit satisfacţii. Dar a oferit pentru că a avut în spate nişte proiecte, nişte idei. Nu aşa, aiurea.

În cât timp crezi că se vor mişca lucrurile la noi?
Păi, se vor mişca. Trebuie. Nu vedeţi că românii au ieşit în stradă să- şi ceară drepturile? Se dezgheaţă lucrurile. Dar avem nevoie de stabilitate în idei, de perseverenţă, de consecvenţă, de lideri adevăraţi. Ca şi la fotbal.

Revenind la sport...
Deci, dincolo de mentalitate şi de strategii bine gândite, e obligatoriu să muncim împreună. Să ne ajutăm. De exemplu, antrenorul face o echipă, “citeşte” jucătorii, dacă are ochi, dar trebuie să fie ajutat şi de patron. Dacă nu facem aceste lucruri, la revedere, nu mai există timp pentru România. Gata, trebuie să ne trezim!

În Liga 1, “prietenia” dintre antrenor şi patron lasă de dorit...
Din păcate, aşa e. La noi, noţiunea de antrenor s-a pierdut. Importanţa tehnicianului a scăzut mult... Când se va pune la punct relaţia dintre antrenor şi patron, atunci va fi bine. Aţi văzut la Urziceni sau la Galaţi. S-au câştigat titluri graţie stabilităţii şi încrederii. E vorba de respect.

Care este cel mai bun antrenor român?
Nea Puiu (n.r - Anghel Iordănescu), nea Mircea (n.r. - Lucescu) şi nea Imi (n.r. - Emeric Ienei). Ei sunt exemple. Apoi, cei din noul val, din generaţia mea. Nu nominalizez, se supără unii, alţii. A, să nu-l uit pe Sorin Cârţu. Bun antrenor, a luat titlul cu Craiova.

«La naţională? Data viitoare nu mai refuz!»
Subiectul primei reprezentative e întotdeauna unul fierbinte pentru Hagi: “Înainte să revină Piţi, am fost contactat eu. Un plan foarte bun, o ofertă tentantă. Am refuzat, pentru că nu vreau să mai preiau echipe din mers. Data viitoare însă, nu mai refuz. Doar să am şansa unui nou început”.

Cifrele «Regelui»

17 ani avea la debutul în Liga 1, la meciul SC Bacău - Farul Constanţţa (scor 3-0)
18 ani avea când a debutat la “naţţională”, pe 10 august 1983, în amicalul Norvegia - România 0-0
20 de ani avea când Mircea Lucescu l-a desemnat pentru prima dată căpitanul “naţţionalei”, la meciul România - Irlanda de Nord 0-1
6 turnee finale: trei CE (’84 - Franţţa, ’96 - Anglia, 2000 - Belgia-Olanda) şi trei CM (’90 - Italia, ’94 - SUA, ’98 - Franţa)
125 de selecţii şi 35 de goluri pentru naţională, din care 26 în meciuri oficiale