În ea bate inima unui băiat

POSTAT: 18 Ianuarie 2009, Ora 00:00

Petronela Adochiţei (19 ani), din Liteni, Suceava, trăieşte datorită unui tânăr care a pierit, în 2007, într-un accident de maşină Pentru Petronela Adochiţei, o fată de nici 19 ani, din Liteni, judeţul Suceava, totul părea să se năruie în 2003, când medicii i-au descoperit o gravă afecţiune a cordului: cardiomiopatie dilatativă. Singura ei şansă de a mai avea un viitor era un transplant. Iar aceasta a venit în urma dramei unui tânăr,

  • Petronela păstrează cu drag o fotografie de-a lui Marius Danciu, tânărul de la care a primit inima
  • După ce i-a fost transplantă inima lui Marius, Petronela a început să bea cola, aşa cum îi plăcea tânărului

Petronela Adochiţei (19 ani), din Liteni, Suceava, trăieşte datorită unui tânăr care a pierit, în 2007, într-un accident de maşină

Pentru Petronela Adochiţei, o fată de nici 19 ani, din Liteni, judeţul Suceava, totul părea să se năruie în 2003, când medicii i-au descoperit o gravă afecţiune a cordului: cardiomiopatie dilatativă. Singura ei şansă de a mai avea un viitor era un transplant. Iar aceasta a venit în urma dramei unui tânăr, Marius Danciu, accidentat mortal de o maşină. Din vara lui 2007, în pieptul Petronelei bate inima de băiat a lui Marius. Cei doi au avut inimile atât de compatibile, încât transplantul acesta e considerat cel mai reuşit din România. Libertatea a vizitat-o pe Petronela, la aproape un an şi jumătate de la operaţie şi a găsit-o sănătoasă. Tânăra aprinde mereu lumânări la biserică pentru sufletul celui care a murit, dându-i ei şansa să trăiască, şi îşi caută un loc de muncă.

3879-119353-transplant1.jpg

Vara anului 2003. O răceală o împiedică pe Petronela, o fetiţă de 13 ani din comuna Liteni, la 28 de kilometri de Suceava, să se mai joace cu ceilalţi copii. “ Mă jucam cu ei, cu animalele, mă urcam prin copaci, ba chiar am şi căzut odată dintr-un vişin”, îmi spune Petronela acum, în timp ce stăm la un suc prin centrul fostei Cetăţi de Scaun a Moldovei. Răceala e însoţită de o tuse sâcâitoare, din ce în ce mai violentă. Dar, până la urmă, e doar o răceală, nu? Chiar dacă tusea face să zvâcnească tot trupul de fetiţă al Petronelei.

“Părinţii m-au adus aici, la spital, în Suceava. Mi‑au dat tratament, dar, când să mă externeze, mi s-au umflat picioarele. Iar un medic cardiolog, după câteva analize, mi-a spus că am o problemă la inimă şi m-a trimis la Iaşi, la alt spital”.

Fata povesteşte fără să tresară, cu voce egală. Stă cu căciulă rusească pe cap şi abia de şi-a desfăcut canadiana. “Am răcit şi de aceea stau aşa”, îmi spune şi parcă simpla pomenire a unei răceli înfioară aerul dintre noi.

S-a îmbolnăvit grav din cauza unei răceli

Ne întoarcem la poveste. În Iaşi lucrurile au fost şi mai clare. “Deja mă sufocam, respiram greu, transpiram. Aşa că m-au trimis la Tg. Mureş, la institutul de acolo”, spune Petronela. Diagnosticul a fost clar şi dur: cardiomiopatie dilatativă.

Altfel spus, inima ei se dilata prea mult, nemaiavând apoi forţa de a pompa normal sângele în corpul ei de fetiţă. Cauza? Tusea cauzată de răceală fusese atât de violentă, încât îi slăbise muşchiul cardiac. Totuşi, aproape patru ani, Petronela a urmat un tratament, aşteptând să vadă cum evoluează boala. “Sincer, nu ştiam exact ce se întâmplă cu mine. Ştiu doar că am înţeles, la un moment dat, că, dacă nu voi face transplant, voi fi în pericol, în fiecare zi, să mor”. Se terminase cu joaca pe-afară, cu căţăratul prin copaci. Periodic, revenea în spitalul din Tg. Mureş, pentru investigaţii.

În aprilie 2007, e trecută pe lista de aşteptare pentru transplant. Două luni mai târziu primeşte un telefon. “Am găsit inimă pentru tine. Vino să te operăm!”. Vestea a bulversat-o: “Era în 27 iunie, iar eu îmi făcusem planuri pentru data de 29, de Sfinţii Petru şi Pavel, onomastica mea. M-am bucurat, însă m-am şi înfricoşat. Dar m-am dus. Era singura mea şansă”. O şansă oferită de drama unui tânăr de 21 de ani, Marius Danciu, din Valea Drăganului, judeţul Cluj. Plecase la discotecă, iar pe la ora două noaptea ieşise în stradă, să se mai răcorească.

Gândurile îi erau, poate, la fetele de acolo, la ce va face a doua zi. Soarta a vrut ca o maşină ivită ca un coşmar din întuneric să îl izbească în plin, Marius “zburând” prin aer şi aterizând în cap. La spital s-a constatat moartea cerebrală. Părinţii lui au fost de acord să îi fie donate organele, pentru a-i ajuta pe cei aflaţi în suferinţă. Cinci organe au fost prelevate din trupul tânărului nenorocos. Inima a fost pentru Petronela. În 28 iunie 2007, o echipă de chirurgi de la Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant din Tg. Mureş, condusă de prof. dr. Radu Deac, a făcut operaţia care a durat şase ore.

“Mi-au spus că îmi vor face o injecţie, apoi n-am mai simţit nimic. Când m-am trezit, am cerut apă”, îşi aduce ea aminte. Investigaţiile ce au urmat au arătat reuşita totală a operaţiei. “Mi s-a spus că e cel mai reuşit transplant făcut în România. Nu a existat nici un simptom de respingere a inimii băiatului de către corpul meu. După zece zile eram acasă”. Acum, Petronela este un om normal care se gândeşte la viitor. “Trebuie doar să nu mănânc foarte sărat sau foarte dulce”, rotunjeşte ea cuvintele în dulcele grai bucovinean. “Şi mai trebuie să nu fac eforturi fizice mari”. Dar va putea fi chiar şi mămică, într-o zi. “Doi copii îmi doresc, băiat şi fată”, spune ea timidă. Are toată viaţa înainte. Cu inima de băiat a lui Marius bătându- i în piept.

3879-119354-transplant2.jpgMoartea lui a salvat încă patru oameni

Marius Danciu, băiatul de la a fost transplantată inima, a murit în 2007, după ce a fost lovit de o maşină. Pe atunci în vârstă de 21 de ani, tânărul a ajutat, cu organe, alte patru persoane să aibă o viaţă normală. Clujeanul era mândria părinţilor săi, iar hobby-ul său cel mai mare era să meargă la pescuit.

E şomeră şi îşi doreşte să termine liceul

Boala nu i-a stopat Petronelei doar jocurile copilăriei, ci şi şcoala. “Când a început totul, mă pregăteam să dau examenul de capacitate. N-am mai putut. Abia anul trecut l-am dat”, spune ea sorbind delicat din paharul cu suc. “Am avut noroc, totuşi, că acolo, în spitalul din Tg. Mureş, venea o doamnă profesoară, Rodica Lazăr, să predea tuturor copiilor internaţi. Ne dădea şi adeverinţe cu note, ce mi-au folosit mai târziu”. A reuşit să facă o şcoală profesională, chiar acolo în Liteni, cu specializarea “electrician în industria mică”.

Vrea să lucreze ca vânzătoare

“Acum însă, ca şomer, fac nişte cursuri pentru lucrători în comerţ, organizate la Oficiul Forţelor de Muncă Suceava. Pe 6 februarie am examenul final”. După aceea, vrea să se înscrie la un liceu, la fără frecvenţă, ca să termine ce nu a reuşit din cauza bolii. Problema Petronelei sunt însă banii. “Am 270 de lei ajutorul de şomaj, dar numai drumul dus-întors, Liteni-Suceava, zilnic, până la cursuri, costă cam 300 de lei. Părinţii nu au venituri, pentru că sunt de la ţară şi îşi câştigă greu existenţa.

Noroc cu fratele mai mare, care lucrează la pădure şi mai aduce bani în casă”. Nu se plânge, dar simte că un ban în plus nu ar strica. “După ce termin cursurile, sper să găsesc un loc unde să mă angajez ca vânzătoare”, adaugă ea cu voce de tânără maturizată brusc de încercările vieţii.

3879-119355-cola.jpg«Acum beau cola, cum îi plăcea lui Marius»

Petronela se gândeşte adesea la Marius, băiatul a cărui inimă o poartă acum. “Când am ajuns acasă, după transplant, primul lucru pe care l-am cerut a fost să beau cola. Ciudat, pentru că mie nu îmi plăcea înainte de operaţie. Am aflat, apoi, că era una dintre plăcerile lui Marius”. Priveşte singura fotografie pe care o are cu acel băiat. “Am fost la el acasă, toamna trecută. Mama lui m-a aşteptat la gară. S-a uitat la mine, m-a îmbrăţişat şi a zis: “Mi-a venit băiatul acasă. Şi a plâns”.

Petronela a vrut să vadă cu ochii ei locul în care trăise Marius, să le mulţumească părinţilor acestuia pentru gestul lor, de a dona organele fiului mort.

«Îi aprind lumânări, mă rog pentru sufletul lui mereu»

“Am dormit chiar în patul lui, i-am văzut mormântul, dar şi locul accidentului. Nu l-am visat, nu pot spune asta, dar simt, aşa, de parcă ar fi pe undeva, prin mine, ceva din el”. O întreb ce i-ar spune dacă, prin cine ştie ce miracol, i-ar putea transmite un mesaj.

Coboară ochii, fâstâcită. “Că îi mulţumesc”, dar cuvântul e rostit ca o tandră şi sinceră îmbrăţişare prietenească. “Îi aprind lumânări la biserică şi mă rog pentru sufletul lui”. De undeva, dincolo de zâmbetul discret al fetei, când facem poze, pare a zâmbi, cumva, însuşi Marius. Inima lui şi-a făcut datoria.

Oricine va dori să o ajute, material sau în alt fel, pe Petronela Adochiţei, poate contacta redacţia ziarului Libertatea la telefon 021.20.30.818 pentru stabilirea modalităţii de contactare şi ajutorare a tinerei din Liteni.

11 comentarii

Urmărește LIBERTATEA.RO pe FACEBOOK

Ce parere ai? Lasa mai jos un comentariu:

ziare powered by Distinct New Media