Ai grijă să nu-ţi pierzi copilul în vacanţă! Minighidul părinţilor vigilenţi la munte şi la mare

04 iulie 2016 23:10 De: ,

O păţanie ca asta v-ar strica vacanţa garantat: unul dintre copii să dispară de sub ochii voştri, pe plajă sau pe cărările de munte. Să-l căutaţi, să-l strigaţi din răsputeri şi el să nu apară de nicăieri. Te-am speriat? Atunci citeşte sfaturile de mai jos.

Adulţii se iau cu vorba, copiii se iau cu joaca şi uite aşa se pot pierde unii de alţii. Nu şi dacă iei în calcul acest risc încă înainte de a pleca de acasă şi vă pregătiţi, toată familia, să îl anulaţi. Iată ce aveţi de făcut.

Cu câteva zile înainte de a porni în călătorie, repetă-i insistent copilului regulile generale pe care va trebui să le respecte în vacanţă. Fără ameninţări („O să vezi tu dacă n-o să faci cum spun!”). Vorbeşte-i despre pericolele la care se expune dacă nu vă ascultă şi se îndepărtează prea mult de voi. Iar odată ajunşi la destinaţie, stabileşte, împreună cu el…

Regulile de la faţa locului

  • Distanţa maximă la care are voie să se depărteze de voi. Dacă ştie deja să numere, poţi calcula distanţa în paşi de ai lui, ca să înţeleagă mai uşor şi să găsească amuzantă ”unitatea de măsură”.
  • Stabiliţi un punct de întâlnire (metoda este utilă în cazul copiilor mai mărişor, de 9-10 ani), pentru cazul în v-aţi pierde unul de altul: pe plajă în zona duşurilor, lângă steagul arborat la cel mai înalt nivel, lângă terasa restaurant, lângă roata cea mare din parcul de distracţii etc.; la munte situaţia se schimbă, învaţă-l să rămână pe loc şi dotează-l cu un fluier cât mai strident, ca să îl puteţi auzi de la o distanţă cât mai mare.

Şi regulile general valabile 

  • O regulă esenţială este să nu ceară ajutor oricui. Pe plajă, de exemplu, cele mai indicate persoane sunt femeile care au, şi ele, copii, salvamarii, poliţiştii şi personalul de la staţia de radio. Într-un parc de distracţii sau într-un magazin, cel mic trebuie să meargă glonţ la personalul din unitate (învaţă-l să recunoască persoanele respective după uniforma pe care o poartă).
  • Nu-i interzice ”să stea de vorbă cu străinii”, fiindcă este esenţial să ştie să comunice şi să ceară ajutor. Dar să comunice şi atât, să nu se lase luat de mână şi dus de oricine, oriunde. Oricât de simpatică şi bine intenţionată ar părea persoana cu pricina.
  • Asigură-te că ştie câteva lucruri esenţiale: cum îl cheamă, unde locuieşte (măcar oraşul, dacă nu şi adresa completă), care este numărul de telefon al părinţilor. În spaţiile mai puţin populate de la munte, este bine să deţină un telefon mobil (atârnat de gât cu un jnur), ca să vă poată apela la nevoie. La mare este total contraindicat să îl dotaţi cu un astfel de accesoriu tentant, care îl poate transforma mai uşor în victima hoţilor.

Culorile stridente îl fac uşor de reperat

  • Îmbracă-l în culori vii, chiar stridente, ele te vor ajuta să-l reperezi mai uşor în mulţime. O pălăriuţă, o băscuţă de un galben aprins ori ciclamen, verde, turcoaz etc. – ceva care să-l scoată din anonimat. Prinde foarte bine şi un balon sau un steguleţ colorat, pe  care să îl ducă de sfoară sau în vârful unui băţ.

Singur la toaletă? 

  • De la o vârstă, copilul nu mai poate fi însoţit la toaletă de către părintele de sex opus. Dar este obligatoriu ca acesta să îl aştepte la uşă şi, dacă i se pare că zăboveşte prea mult, să bată la uşă, să-l strige şi, la nevoie, să lase ruşinea la o parte şi să intri. Statisticile arată că toaleta pentru bărbaţi este unul dintre cele mai nesigure locuri pentru un copil singur…
Citește ultimele ȘTIRI pe Libertatea.ro