Adela vă sfătuiește în sex și iubire. „Prietena mea a fost la un pas să fie violată. I-am propus să mergem la psiholog, dar mi-a zis că o cred nebună”

19 aprilie 2017 23:30

De când lumea si pământul, sexul şi, mai ales, iubirea generează bătăi de cap şi încurcături, căci mintea nu se pune cu inima sau cu instinctele primare. În cea mai mare parte a situaţiilor create, un sfat sau simpla rostire a problemei pot aduce rezolvări. Pentru asta există Adela, gata să te asculte şi să te ajute să vezi lucrurile mai clar.

Adela, specialista noastră în probleme de cuplu, îți stă la dispoziție.

Scrie-i Adelei pe adresa scrieadelei@libertatea.ro şi citește în Libertatea sfaturile ei.

Dragă Adela,
În urmă cu câteva luni am cunoscut o fată de care m-am îndrăgostit până peste cap. Am început să ieșim împreună, după un timp am început și relația. Problema e că, încă de când am cunoscut-o, a fost reticentă la ideea de a avea o relație. Chiar și acum, după ce am început-o, e puțin rece și are momente când nu mă lasă să mă apropii de ea nici ca să o iau în brațe. De relații intime nici nu poate fi vorba. Am așteptat o perioadă, dar n-am mai suportat și am luat-o la întrebări.
Nu m-am lăsat până nu am convins-o să-mi spună ce are. Și atunci mi-a aruncat bomba. Mi-a spus că acum câțiva ani, când era în liceu, a fost la un pas să fie violată de un derbedeu pe stradă și că, de atunci, nu a mai lăsat pe nimeni să se apropie de ea, până m-a cunoscut pe mine. Într-un fel mă simt prost pentru că am făcut presiune asupra ei să-mi spună ce are, că poate nu era încă pregătită să vorbească despre asta.
Încerc să o încurajez cât de mult pot, să mă port cu grijă cu ea, pentru că în mod evident e încă traumatizată de ce i s-a întâmplat. Am vrut să o ajut, motiv pentru care i-am propus să mergem împreună la un psiholog. Sau să meargă ea singură, dacă îi e rușine să meargă cu mine. Dar când i-am zis, s-a supărat, mi-a zis că o cred nebună, de o trimit la psiholog și că acum caut motive să mă despart de ea. E o tâmpenie, pentru că eu fac asta tocmai ca să o ajut și să ne ajut pe amândoi să trecem peste asta. Ce ar trebui să fac mai departe? La cine să apelez?

Adela răspunde:

Dragul meu,

Într-adevăr, prietena ta ar avea nevoie de ajutor de specialitate. Însă, pentru ca acest ajutor să dea roade, este nevoie ca ea să-și dorească să primească acest ajutor. Nu poți s-o forțezi să vrea, așa încât ai cam două opțiuni. Ori o lași să se manifeste în ritmul ei și te porți cu ea cu toată iubirea de care te simți în stare – asta în cazul în care poți să păstrezi distanța de care ea are nevoie.

Dacă, însă, pentru tine devine frustrant să nu o poți nici măcar îmbrățișa, atunci intervine a doua opțiune: trebuie să o faci să înțeleagă că nu este normal modul în care se manifestă ea și, dacă se încăpățânează să rămână blocată în acea traumă, riscă să te piardă și să rămână singură.

Poți să-i explici toate acestea, să le înțeleagă mai întâi mintal, într-o discuție la un ceai în care stați calm la o masă, în care nu o presezi fizic în nici un fel. Ea trebuie să înțeleagă că este alegerea ei dacă dorește să treacă dincolo de trauma ei și să trăiască viața mai departe în fericire și libertate, sau dacă rămâne pentru totdeauna obsedată de un eveniment nefericit care totuși a trecut.

Poate că e momentul să devii mai ferm cu ea. Dacă o să-i alimentezi la nesfârșit ipostaza de victimă, așa va rămâne mereu. Îi poți spune că o lași să se hotărască, eventual îi dai o săptămână de gândire, cât să realizeze ce pierde și să îi crească o motivație. Dacă susține că nu e nebună și nu are nevoie de psiholog, atunci să dovedească.

Citește ultimele ȘTIRI pe Libertatea.ro