Conduce orfelinatul în care a crescut

Social

13 Iunie 2009 | Articol semnat de Ion Ciobanu

Ionel Brătianu nu ştie cine e tatăl lui, iar mama şi-o cunoaşte numai din fotografii. A fost abandonat de mic, iar în urmă cu 20 de ani dormea pe străzi, învelit cu cartoane. În 2009, e licenţiat în drept, masterand în psihologie şi directorul orfelinatului din Bârlad, judeţul Vaslui - cel în care a crescut.

“Mama era studentă la medicină când a rămas însărcinată. Pe atunci, era mare ruşine şi risca să fie dată afară din şcoală. M-a născut pe ascuns şi m-a lăsat în grija bunicilor, iar aceştia m-au dus la orfelinatul din Bârlad pentru că nu puteau să mă crească”, povesteşte Ionel Brătianu.

Pe mama sa o ştie din poze. O femeie frumoasă, care avea un viitor promiţător. Deşi l-a abandonat pe Ionel, tânăra tot nu şi-a mai finalizat studiile. “S-a sinucis când eu aveam şapte ani. În acelaşi an, o familie de medici m-a luat în grijă, vrând să mă adopte. Din păcate, se certau des şi se loveau, aşa că am fugit pe străzi”, mai spune directorul.

	Directorul a lipit pe un panou poze cu toţi copiii de care are grijă la centru
Centrul de Minori Bârlad
	Ionel la 10 ani, lângă brăduţul împodobit de medicii care voiau să-l adopte
Ionel (medalion) la 11 ani, alături de prietenul său Raul, care a devenit preot
	Cei doi încă mai ţin legătura şi se vizitează
Ionel, (în medalion) alături de colegii săi, în timpul facultăţii

Luni la rând a dormit în tarabele de fier din pieţe, învelit cu cartoane, din acest motiv contractând o boală la plămâni. În toamnă s-a întors la centrul din Bârlad şi a început şcoala. “Îmi plăcea să merg la şcoală şi am avut note bune, aşa că m-am înscris la Liceul Pedagogic”, îşi aminteşte Ion Brătianu.

O întâmplare din clasa a XII-a, când făcea practică pedagogică, l-a convins că menirea lui e de a apăra drepturile copiilor. “Le-am dat ca temă unor elevi din clasa a IV-a o compunere despre ce au făcut în vacanţa de vară. O fetiţă a scris că unchiul ei o obliga să doarmă cu el şi o mângâia. Am fost şocat! Am anunţat poliţia şi cercetările au scos la iveală că nu doar unchiul, ci şi bunicul abuzau de ea... Copila a fost luată de acasă şi instituţionalizată, iar eu am ştiut care e menirea mea”, povesteşte Ionel.

De aceea, tânărul a făcut totul pentru a-şi îndeplini destinul. Bac-ul l-a dat pe patul de spital, pentru că era bolnav. În următorii ani a absolvit două facultăţi - Drept şi Psihologie -, dar şi un master în psihologie, la Iaşi. În 2004, imediat ce şi-a terminat studiile, s-a întors la centrul de plasament din Bârlad, unde s-a angajat ca asistent social, iar din 2007 a devenit directorul instituţiei.

“Acest centru îi sprijină pe copiii a căror viaţă era un chin la ei acasă. Când ajung aici, nu le vine să creadă de câtă afecţiune au parte”, spune, mulţumit, tânărul. În această vară, Ionel se va căsători cu iubita sa, Laura (foto dreapta), şi aşteaptă cu nerăbdare să devină părinte - unul iubitor şi protector.

Calificativ (din 22 voturi):

Articol citit de:
8409

Comentarii (64)

Adauga comentariu

#64. gavril mihaela | 2009.10.12 | 11.11

un destin
intr-adevar,viata ti-a pus atitea greutati in fata pentru a te nevoi sa-ti intelegi menirea,iar tu ai fost atit de intelept incit sa o faci si sa-ti urmezi destinul.iti urez sanatate,putere de munca ,lumina,copii fericiti si iubitori.cu toata admiratia ,miaela