Iată cu ce a zburat Ceauşescu spre moarte

24 Decembrie 2009 | Articol semnat de Cosmin Barbu

Marţi, 22 decembrie 2009, la ora 12.09, adică exact după douăzeci de ani de la "evadarea" soţilor Ceauşescu cu elicopterul de pe clădirea Comitetului Central, am survolat baza aviatică militară de la Otopeni şi o parte a judeţului Ilfov la bordul aceluiaşi aparat de zbor. Libertatea vă prezintă amănunţit elicopterul Dauphin cu care Elena şi Nicolae Ceauşescu, Manea Mănescu, Emil Bobu şi doi aghiotanţi ai familiei prezidenţiale au fugit de furia mulţimii adunate, la 22 decembrie 1989, în Piaţa Palatului.


La 24 de ani de viaţă şi 2.700 de ore de zbor, elicopterul lui Nicolae Ceauşescu funcţionează perfect	22 decembrie 1989, ora 12.09. Dauphin-ul (medalion) decolează de pe clădirea Comitetului Central cu soţii Ceauşescu la bord

Probabil că în prezent nu mai reprezintă ceva ieşit din comun, dar cu siguranţă, la sfârşitul anilor ’80, elicopterul Dauphin SA 365 cu care se deplasa familia Ceauşescu era un etalon de lux, confort şi siguranţă în zbor. Pasagerii aveau la dispoziţie tapiţerie din pluş şi din piele, perdeluţe, aer condiţionat, scaune rotative pentru poziţionarea faţă în faţă, scrumiere, masă rabatabilă, compartiment frigorific pentru băuturi şi alimente.

Asigură un confort deplin călătorilor

Când Ceauşescu pleca spre locurile în care se desfăşurau celebrele sale partide de vânătoare, elicopterul îi asigura, printr-un dispozitiv special, băuturi fierbinţi. Dauphin-ul, care are şi o cală pentru bagaje, are circuite speciale de dezaburire a geamurilor. Nu însă şi a palelor elicei. Aparatul este extrem de silenţios pentru pasageri, iar vibraţiile lipsesc cu desăvârşire şi azi, la cei 24 de ani ai elicopterului. Dauphin- ul are tren de aterizare retractabil şi trepte exterioare pliabile.

Aşa erau aşezaţi pasagerii la 22 decembrie 1989

Acest elicopter era folosit pentru deplasările familiei Ceauşescu şi apropiaţilor acesteia, precum şi ale aghiotanţilor. La 22 decembrie 1989, ora 12.09, Dauphin-ul i-a ajutat pe Elena şi Nicolae Ceauşescu să scape de mulţimea strânsă în faţa Comitetului Central din Bucureşti. Şi cu acelaşi aparat au fost abandonaţi în aceeaşi zi, într-un lan de orz de lângă Titu, în timp ce spaţiul aerian al României era închis şi fusese emis un ordin de deschidere a focului asupra elicopterului.

Pilotul Vasile Maluţan era preferatul lui Ceauşescu

În ziua ultimului zbor pentru Elena şi Nicolae Ceauşescu, elicopterul a fost condus, ca de obicei, de Vasile Maluţan, pilotul preferat al preşedintelui, decedat între timp, la 26 mai 1995, într-un accident de aviaţie utilitară. La 22 decembrie 1989, copilotul lui Maluţan a fost Mihai Ştefan, iar mecanicul de bord - Stelian Drăgoi. Cei trei şi-au demonstrat măiestria atunci când au fost nevoiţi să ridice aparatul de zbor de pe clădirea Comitetului Central în condiţiile în care acesta era supraîncărcat. În Dauphin, în momentul fugii prezidenţiale, se aflau nouă persoane, cu două mai mult decât locurile elicopterului.

Vasile Maluţan pilota din dreapta-faţă, Ceauşescu se afla în spatele copilotului Ştefan, ţinându-l practic în braţe pe mecanicul de bord Drăgoi, iar alături de el se afla Elena Ceauşescu. Pe cele trei locuri din spate, se aşezaseră, înghesuite, patru persoane: vestiţii Emil Bobu, membru al Comitetului Executiv al PCR, “mâna dreaptă” a lui Ceauşescu, Manea Mănescu, membru al Comitetului Executiv, viceprim-ministru, precum şi aghiotanţii înarmaţi ai familiei Ceauşescu, ofiţerii de Securitate Marian Rusu şi Florian Raţ.

Când elicopterul a încercat să decoleze de pe clădirea Comitetului Central, din cauza supraîncărcării, aparatul a pierdut întâi vertiginos din înălţime, circa zece metri, pe latura din dreapta a imobilului, dar Vasile Maluţan a reuşit să-l redreseze şi să continue zborul spre Palatul Snagov. După ce i-a debarcat pe Bobu şi pe Mănescu, aparatul şi-a continuat zborul către Titu, punctul final al deplasării aeriene a familiei Ceauşescu. De remarcat că membrii echipajului aeronavei erau angajaţi ai MApN, şi nu ai Securităţii.

Date tehnice
Elicopterul Dauphin a fost fabricat în anul 1985 şi adus în România în 1986. Are peste 2.700 de ore de zbor. Elicea principală are patru pale, iar cea “de coadă” este, după cum spun specialiştii, “întubată”. Viteza de croazieră este de 250 km/h, iar cea maximă de 320 km/h. Dauphin-ul utilizează kerosenul, iar cei 900 de litri din rezervor sunt suficienţi pentru 900 de km sau 3,40 ore de zbor. Elicopterul are două motoare turbo, care dezvoltă 650 CP. Sarcina maximă a elicopterului Dauphin este de 4000 kg.

SRI este actualul proprietar al aparatului

Adus în România în anul 1986, elicopterul Dauphin a făcut parte, de la bun început, din escadrila specială a familiei Ceauşescu. După Revoluţie, aparatul de zbor a fost preluat de către Romavia, care a schimbat şi schema de culori a fuselajului şi a şters stema comunistă. Astfel, în 1990, elicopterul a devenit, din alb în întregime, roşu-alb-albastru. Dauphin-ul a trecut apoi în proprietatea MApN, iar din 2002 se află în cea a Serviciului Român de Informatii, care îl utilizează în misiuni speciale. Echipajul elicopterului este format din lucrători SRI. Actuala schemă de culori, alb-bleu-albastru, a fost fixată pe fuselaj în anul 1999. Elicopterul a primit, în trecut, şi un nume românesc. El a fost botezat “Delfin”, traducerea francezului “Dauphin”.

Am survolat Otopeniul şi Baloteştiul

Cu ziaristul Libertăţii la bord, elicopterul a decolat de la baza militară din Otopeni şi a survolat localităţile Otopeni şi Baloteşti, împrejurimile lor, precum şi aria Aeroportului Internaţional “Henri Coandă”. Fotografiile şi “inspecţia” jurnalistică a elicopterului au fost realizate pe heliportul Spitalului SRI Baloteşti, prin amabilitatea directorului SRI, George Cristian Maior.

Calificativ (din 18 voturi):

Articol citit de:
19479

Comentarii (99)

Adauga comentariu

#99. xx | 2010.01.05 | 02.52

xx
acu stau in 2 sicrie! :) nu-i bun?