Editorial de Claudiu Săftoiu. La 16 ani după atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 din SUA: vigilență extremă între statele lumii, încordare apăsătoare între oameni, comunități și religii

11 septembrie 2017 15:38

Atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, din Statele Unite ale Americii – cel mai mare asasinat asupra simbolurilor și cetățenilor americani din mileniul al III-lea –  reprezintă primul atac extern pe pământ american, după atacul japonez de la Pearl Harbor (1941). Prăbușirea în direct a două dintre cele mai reprezentative clădiri newyorkeze, atacul aerian asupra clădirii Pentagonului și zguduirea din temelii a politicii americane de securitate au dus la modificări fundamentale asupra percepției fenomenului  terorismului internațional, la nivel global.

Războaiele Americii după 9/11: securitatea, înaintea drepturilor și libertăților cetățenești

America lui George W. Bush a propus lumii întregi unilateralismul american, supremația militară globală, cu efecte majore asupra cooperării între state și cu efecte perverse care au alimentat din nefericire proliferarea acțiunilor de tip terorist, precum apariția în 2010a organizației Statului Islamic. Organizațiile multilaterale, de tip Organizația Națiunilor Unite, au fost considerate, la acea vreme, neputincioase în fața noului tip de violență asimetrică, neconvențională. Americanii au preferat să acționeze direct, fără constrângeri față de pretențiile aliaților militari sau ale statelor-membre din organismele internaționale.

Războaiele costisitoare declanșate în Afganistan și Irak, trasarea noii hărți de securitate planetară – pe de o parte ”Axa răului – Irak, Iran, Coreea de Nord”, pe de altă parte alianțe anti-teroriste până atunci de neimaginat – cu Rusia, China, India, dar și planuri de contingență militară cu Marea Britanie, Germania, Franța – au radicalizat sever taberele națiunilor lumii: cine nu e cu SUA, e împotriva lor. Au urmat războaiele interminabile, haosul instaurat în Orientul Mijlociu prin soluțiile impulsive luate pentru Siria, Yemen sau Libia.

Rolul de apărător global al capitalismului democratic a pus Statele Unite în situația de a genera, paradoxal, ele însele argumente pentru doctrinele teroriste anti-americane. Doctrina Bush, de politică externă și securitate, adoptată în 2002, a fost drastic amendată de administrația Obama, în noua Strategie Națională de Securitate a SUA (2010), când America a revenit la dimensiunea multilaterală a deciziilor de politică externă și de luptă împotriva terorismului. Efectele post-9/11 au lăsat însă urme adânci în opinia internațională: exacerbarea urii față de străini, a xenofobiei, potențarea urii împotriva musulmanilor, instigarea la ură.

Acest complex psihologic internațional produce tensiune, neîncredere și frică la nivelului cetățeanului de rând. În Europa, atacurile teroriste asupra marilor capitale occidentale au loc, pentru că se poate. Așa cum planurile teroriste minuțioase de dinaintea atacurilor de la 11 septembrie au fost practic ignorate de intelligence-ul american, tot așa teroriștii care atacă Europa știu că pot acționa, în lipsa unei cooperări totale în materie informativă între țările occidentale.

Consecvența militară a României alături de SUA, în raport cu interesele americane din era Trump

România a fost și este țara europeană cu cel mai mare grad de atașament pentru modelul american de societate, de economie, pentru acțiunile de politică externă și de securitate în materie de terorism. Votul românesc  acordat consecvent, atât ca aliat NATO, cât și în Consiliul de Securitate ONU, pentru lupta împotriva terorismului, i-a dus pe militarii români în Afganistan și Irak, în teatre de operațiuni militare, alături de americani și de aliații nord-atlantici. De 16 ani, aceste misiuni asumate au fost si sunt costurile obligatorii într-o alianță militară, iar România nu a dat niciodată un pas înapoi. În 2015, Romania și SUA au semnat Acordul privind combaterea terorismului și a criminalității, ca un criteriu tehnic pentru programul Visa Waiver.

De asemenea, Parteneriatul Strategic pentru Secolul 21 dintre Romania și SUA este menit să consolideze relația dintre cele două țări. Consecvența României în relația cu SUA este astfel dovedită zi de zi. Rămâne să sperăm că și consecvența noilor politici americane în materie de vize acordate românilor, de exemplu, promovate de noul președinte Donald Trump, să se ridice la nivelul de loialitate și determinare al partenerului român.


Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicenilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).


Loading...
Citește ultimele ȘTIRI pe Libertatea.ro