”Sunt nevoit să mă prezint sub numele de cod Ioan Gez și numărul de identificare 0460046 atribuite prin decret prezidențial specific încadrării în statutul de ofițer sub acoperire, în urma detașării în interes de serviciu în Unitatea Militară 0358, în data de 10.01.1979, sub consemnul Vulturii Carpatici, aflată sub comanda generalului colonel Petru Antim. (…) Mă folosesc exclusiv de numele de cod întrucât în prezent sunt lipsit de propria identitate urmare a declarării în ascuns a morții mele prezumate”, își începe generalul Gez scrisoarea către președinte, la care a atașat și o copie a pașaportului de serviciu personalizat: S.0460046.
În cadrul UM 0358, Ioan Gez a fost detașat la Serviciul ”01”, adică acel serviciu special anti-KGB constitutit nu în cadrul Securității, ci al Ministerului Apărării și Direcției de Informații Externe a Ministerului Afacerilor Externe, la ordinul lui Nicolae Ceuşescu, care deorea să se distanţeze cât mai multde sub tutela URSS.
Reţeaua ”Igor” a fost destructurată în 1986
Serviciul ”01” a contribuit, printre altele, la demascarea și destructurarea rețelei sovietice de spionaj ”Igor” de pe teritoriul României, precum și la demascarea agenților racolați de KGB din rândul cadrelor militare autohtone, în dosarele ”Korbii I – III”.
”După 1990, agenții sovietici pe care noi am reușit să îi expulzăm în 1986 au revenit în România și sunt și acum în țară”, ne-a declarat generalul de contraspionaj.
De asemenea, Serviciul ”01” a fost implicat și în realizarea unei strategii de apărare, în 1988. ”Pe 18 august 1989, în cadrul unei întrevederi a reprezentanților țărilor din fostul bloc militar comunist, s-au stabilit coordoantele viitoare de neagresiune între părțile semnatare. Se pregătea schimbarea. Pentru România, în baza strategiei din 1988, s-a stabilit plata a 12 tone de aur către Uniunea Sovietică, în Kiev – adică tributul dat pentru ca în România să aibă loc o revoluție de catifea – și 200 de milioane de dolari transferabili ulterior pentru familia prezindențială. Ceaușescu trebuia să plece în Teheran, apoi în America de Sud, de unde trebuia să ajungă, în final, în Cipru și să trăiască liniștit împreună cu familia.
De ce nu s-a întâmplat așa? Să vă dau un exemplu: în 1989 România avea 354 de conturi de lucru ale agențiilor speciale, sub umbrela mai multor ministere, care însumau mai multe zeci de miliarde de dolari – foaret, foarte mulţi bani. După 1990, sumele au dispărut printr-un mecanism pe care l-am raportat superiorilor. De aici mi se trage necazul…”, ne-a explicat Ioan Gez.
”Prezenta petiție se clasează”
În fine, ce a cerut generalul de la președinte: ”Declasificrae și scoaterea la lumină a dosarului personal întocmit în 1998 sub coordonarea generaluilui Nicolae Oprea, șeful Departamentului de Resurse Umane din MApN, dosar făcut dispărut în mod inexplicabil. Între timp, fără să știu, fără să mi se comunice nimic, o instanță din Brașov m-a declarat mort prezumat, la cererea unui membru al familiei. În acest moment buletinul îmi este expirat, nu beneficiez de nici un drept cetățenesc, de pensie de asistență și tratament medical, practic am fost redus la stadiul de mort prezumat şi sunt bolnav de cancer la tubul digestiv”.
Deși Gez a atașat la memoriul adresat preşdintelui o copie a fostului pașaport special și a menționat unitatea militară la care a lucrat, după șase luni a primit un răspuns de al Cotroceni în care se spune: ”Prezenta petiție nu întrunește condiția de luare în considerare (…), astfel încât aceasta se clasează, întrucât nu ați menționat în conținutul său datele de identificare”.
Transporturile către Kiev și Teheran, pentru Ceauşescu, au avut loc pe 14 decembrie
Una din enigmele revoluției din 1989 este ședința din 17 decembrie 1989 a Comitetului Politic Executiv, în care Ceaușescu și-a anunțat demisia. În mod straniu, fila care consemna evenimentul a dispărut din dosarul ședinței și a fost refăcută din memorie, de persoana care consemnase datele, stenografa Maria Ionescu, abia pe 4 ianuarie 1990. În acestă nouă formulă, Ceaușescu ar fi spus: ”Deci nu sunteți de acord cu măsura propusă?! Atunci alegeți-vă alt secretar general!”
”În ziua următoare Ceaușescu a plecat în Iran, în timp ce Timișoara era în război civil, în contextul în care pe 14 decembrie două aeronave au făcut transporturi secrete către Kiev și Teharan, înainte de izbucnirea revoltei d ela Timişoara, pentru a depune plățile necesare plecării familiei Ceușescu. Lucru care nu s-a întâmplat, preşedintele de la acea vereme s-a întors din Iran, iar țara noastră a fost singura din blocul socialist în care comunismul a fost părăsit în mod violent. Eu am spus de ce – şi uite ce am păţit!”, ne-a explicat Ioan Gez.