Acum 64 de ani murea Emil Racoviţă, întemeietorul biospeologiei

19 noiembrie 2011 08:09

Astăzi, 19 noiembrie, se împlinesc 64 de ani de la moartea savantului Emil Racoviţă, părintele biospeologiei mondiale, celebru şi prin expediţia în Antarctica, la care a participat la bordul navei „Belgica” alături de renumiţi exploratori, în frunte cu norvegianul Roald Amundsen, cuceritorul Polului Sud.

Emil Racoviţă s-a născut în Iaşi, la 15 noiembrie 1868, unde i-a fost elev, în primii ani de şcoală, marelui povestitor Ion Creangă. Urmând dorinţa tatălui, Racoviţă studiază Dreptul, în Paris, dar, după aceea, pasionat de natură, absolvă şi Facultatea de Ştiinţe din cadrul Universităţii Sorbona, obţinând un post în cadrul laboratoarelor Arago, unde studiază viaţa subacvatică, desăvârşindu-şi pregătirea de naturalist şi susţinându-şi strălucitor şi doctoratul.
Deja cunoscut în mediile ştiinţifice franceze, Racoviţa este ales, la doar 29 de ani, să facă parte, ca naturalist, din faimoasa expediţie internaţională desfăşurată între 1897-1899, condusă de belgianul Adrien de Gerlache, care, la bordul navei „Belgica” a avut ca ţintă gheţurile Antarcticii. În echipaj se mai aflau nume absolute prestigioase ca norvegianul Roald Amundsen, cel care avea să devină, în 1911, primul om care a atins Polul Sud şi medical American Frederick Cook, care, în 1908, a fost primul om care a ajuns la Polul Nord, performanţă contestată însă, un an mai târziu, de Robert Peary, căruia I s-a recunoscut ulterior întâietatea.
După peripeţii extraordinare, inclusive blocarea navei Belgica în strânsoarea gheţurilor antarctice, vreme de aproape un an, în condiţii absolute dramatice pentru membrii echipajului, Racoviţă s-a întors din expediţie cu cea mai bogată colecţie de plante şi animale adusă vreodată de la latitudini atât de mari, colecţie pentru studierea căreaia a fost nevoie de munca a nu mai puţin de 74 alţi mari specialişti din marile centre ştiinţifice ale Europei.
Racoviţă se va concentra pe studierea faunei din peşteri, în Europa, dar şi Africa, punând, în plan mondial, bazele ştiinţei care are ca obiect chiar acest lucru, biospeologia. După Unirea din 1918, autorităţile române decid înfiinţarea unui Institut de Speologie la Universitatea din Cluj, primul de acest fel îm lume, de a cărui organizare şi conducere s-a ocupat însuşi Racoviţă.  Activitatea lui se va materialize şi în fondarea Societăţii de Ştiinţe din Cluj, dar şi în alegerea sa în fruntea Academiei Române, al cărei preşedinte a fost între anii 1926-1929.
În plus, între anii 1931-1940, a predate cursul de biologie generală pentru studenţii Faculţăşii de Ştiinţe, dar şi ai celei de Medicină. Al Doilea Război Mondial şi pierderea Ardealului de Nord, îl vor smulge pe savant din atmosfera institutului pe care-l înfiinţase. Abia în 1947, Racoviţă se va întoarce din Timişoara, unde se refugiase, la Cluj, încercând punerea pe picioare a instituţiei dragi. N-a mai apucat, însă. Doborât de boală, Emil Racoviţă se vas tinge din viaţă, la 19 noiembrie 1947, la câteva zile după ce împlinise vârsta de 79 de ani.

Citește ultimele ȘTIRI pe Libertatea.ro