ANAF demarează o acțiune în premieră. Maneliștii și cămătarii vor fi luați la verificat

06 august 2015 07:35

Inspectorii ANAF vor verifica in perioada urmatoare averile opulente ale unor persoane publice si a unor interlopi pentru a vedea daca acestia pot justifica provenienta banilor, bijuteriilor, masinilor si altor bunuri pe care le detin.

ANAF va solicita informatii de la avocati, notari, banci, institutii publice, directiile de taxe si impozite pentru a vedea exact care este averea manelistilor si camatarilor, in ce masura se justifica si daca acestia achita taxele si imozitele aferente acesteia.
In cazul in care inspectorii ANAF vor identifica nereguli, manelistii si camatarii risca amenzi, dar si confiscarea bunurilor obtinute ilicit.
„După 25 de ani în care inechitatea, sub toate formele ei, a marcat evoluţia României şi a românilor, a venit momentul să schimbăm această stare de fapt, măcar în domeniul fiscalităţii. Ştiu foarte bine că aşteptările de la ANAF sunt foarte mari în această perioadă şi oamenii îşi doresc să vadă lucrurile schimbate peste noapte. Din păcate, mai avem încă nevoie de răbdare, din cauza capacităţii administrative limitate. De la preluarea mandatului (aprilie 2013), am restructurat mecanismele de combatere a evaziunii fiscale, iar astăzi, Antifrauda şi Inspecţia Fiscală scot din piaţă firmele fantomă şi destructurează lanţuri de firme evazioniste zi de zi. Mentalitatea privind obligativitatea emiterii bonului fiscal s-a schimbat radical. Acum a venit momentul, după doi ani de pregătiri laborioase, să apăsăm şi mai tare pedala luptei împotriva evaziunii, inclusiv pe segmentul persoanelor fizice. Fie ele personalităţi ale vieţii publice, manelişti, cămătari etc, cu toţii fiind pentru noi doar contribuabili cu obligaţii declarative. Cu toţii vor trebui, mai devreme sau mai târziu, să facă dovada fiscalizării veniturilor cu care şi-au construit averile.” – Gelu Ştefan Diaconu, preşedinte ANAF
Direcţia Verificări Fiscale din ANAF a demarat „Programul de asigurare a conformării fiscale a persoanelor fizice cu risc fiscal” (PFRF)”.
Decizia a fost luată de conducerea ANAF ca urmare a analizelor de risc fiscal efectuate de Direcţia Verificări Fiscale asupra persoanelor fizice, în cadrul programului de asigurare a conformării fiscale a persoanelor fizice cu averi mari (PFAM), pe baza datelor disponibile privind veniturile declarate şi alocările de fonduri (creşteri patrimoniale, achiziţii, creanţe, cheltuieli etc.), în urma cărora au fost identificate şi alte persoane fizice decât cele din grupul PFAM care prezintă risc fiscal ridicat (risc de nedeclarare a unor venituri semnificative şi sustragere de la plata impozitelor aferente – vezi în infograficul care însoţeşte acest comunicat „Filtrul 3”).
În eşantionul de risc PFRF intră persoanele fizice cu avere afişată semnificativă (imobile, autoturisme de lux, alte bunuri de mare valoare, creanţe din creditări acordate companiilor şi/sau persoanelor fizice, depuneri semnificative în conturi bancare din România sau din străinătate, cheltuieli personale ridicate) nejustificată de veniturile declarate.
Programul PFRF vizează verificarea veniturilor şi a declarării acestora începând cu anul 2011, întrucât doar pentru acestea se poate aplica atât regula de impozitare a veniturilor a căror sursă nu a fost identificată, cât şi procedura de verificare, conform normelor stabilite de legiuitor. Subliniem faptul că ANAF este o agenţie de aplicare a legii, fără atribuţii în iniţierea şi aprobarea actelor legislative.

Metodologia de verificare a situaţiei fiscale personale

Potrivit prevederilor Capitolului III Dispoziţii speciale privind verificarea persoanelor fizice supuse impozitului pe venit din cadrul Titlului VII Inspecţia fiscală al Codului de procedură fiscală (art. 1091 – 1094 din O.G. nr. 92/2003, cu modificările şi completările ulterioare) precum şi ale H.G. nr. 248/2011 privind aprobarea Procedurii de aplicare a metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate, cu modificările şi completările ulterioare, verificarea situaţiei fiscale personale a persoanelor fizice presupune parcurgerea unei serii de etape, respectiv: – analiza de risc fiscal; – selectarea persoanelor care vor fi supuse verificărilor fiscale prealabile documentare; – verificarea prealabilă documentară efectuată asupra persoanelor selectate – se desfăşoară la sediul organului fiscal, fără notificarea contribuabilului, pe baza informaţiilor şi documentelor deţinute sau obţinute de administraţia fiscală; – verificarea fiscală a persoanelor pentru care verificarea fiscală prealabilă documentară a constatat existenţa diferenţei semnificative, în sensul legii, între veniturile estimate pe baza situaţiei fiscale personale şi veniturile declarate administraţiei fiscale – se desfăşoară împreună cu contribuabilului şi cu colaborarea acestuia.
1. Analiza de risc constă în următoarele activităţi:
a) definirea caracteristicilor grupului persoanelor fizice cu potenţial risc de nedeclarare; b) stabilirea surselor de date specifice acestui grup; c) culegerea şi formalizarea informaţiilor; d) elaborarea indicatorilor de risc specifici grupului; e) stabilirea riscului minim acceptat de administraţia fiscală; f) procesarea şi elaborarea listei persoanelor care depăşesc riscul minim; g) propuneri pentru efectuarea verificării fiscale prealabile documentare Riscurile de nedeclarare se ierarhizează în ordinea descrescătoare a acestora, cu respectarea condiţiei riscului minim acceptat de administraţia fiscală, stabilit potrivit prevederilor art. 1091 alin. (4) din Ordonanţa nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ca fiind o diferenţă mai mare de 10%, dar nu mai puţin de 50.000 lei între veniturile estimate calculate în baza situaţiei fiscale personale şi veniturile declarate de contribuabili sau de plătitorii de venit. Finalitatea analizei constă în procesarea şi elaborarea listei persoanelor fizice care depăşesc riscul minim acceptat de administraţia fiscală (i.e. diferenţe semnificative între veniturile estimate de analiză şi veniturile declarate) şi elaborarea propunerilor pentru efectuarea verificării fiscale prealabile documentare. Conform prevederilor art. 17 din Hotărârea Guvernului nr. 248/2011 privind aprobarea Procedurii de aplicare a metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate, selectarea persoanelor fizice ce urmează a fi supuse verificării fiscale prealabile documentare se face din lista persoanelor care depăşesc riscul minim acceptat de administraţia fiscală, în funcţie de nivelul riscului şi de capacitatea de efectuare a verificărilor fiscale prealabile documentare.
2. Verificarea fiscală prealabilă documentară reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale având ca obiect examinarea totalităţii drepturilor şi a obligaţiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie şi a oricăror altor elemente relevante pentru stabilirea situaţiei fiscale reale a persoanei fizice verificate, desfăşurate la sediul organului fiscal, fără notificarea contribuabilului, pe baza informaţiilor deţinute sau obţinute de administraţia fiscală. În acest sens se realizează următoarele activităţi: a) solicitarea, in condiţiile legii, de informaţii de la autorităţi si instituţii publice;b) analiza informaţiilor şi documentelor primite referitoare la situaţia fiscală a persoanei fizice verificate;c) confruntarea informaţiilor obţinute cu cele din declaraţiile fiscale depuse, conform legii, de persoana verificată sau, după caz, de plătitorii de venit ori terţe persoane. Astfel, se solicită informaţii referitoare la persoanele fizice supuse verificării fiscale de la instituţii cum sunt băncile, A.N.C.P.I., notarii publici, direcţiile de impozite şi taxe locale, Direcţia înmatriculări vehicule din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Registrul naval, Registrul aeronautic precum şi de la persoanele fizice şi juridice ce au avut raporturi economice sau juridice cu persoana verificată. De exemplu : – de la instituţiile bancare se vor obţine toate extrasele de cont bancar referitoare la perioada verificata, – de la Autoritatea Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară se vor obţine toate proprietăţile imobiliare pe care aceştia le deţin pe întreg teritoriul ţării,
– de la notari publici se vor obţine contractele încheiate de persoana verificată şi autentificate în perioada supusă controlului, având drept obiect bunuri, valori sau tranzacţii,
– de la direcţiile de impozite şi taxe locale se vor obţine informaţiile privind bunuri mobile şi imobile deţinute, precum şi cheltuielile realizate de persoanele verificate cu impozitele locale plătite,
– de la Direcţia înmatriculări vehicule din cadrul Ministerului Afacerilor Interne se vor obţine datele privind autoturismele înmatriculate de persoanele verificate in perioada supusă controlului,
– de la registrul aeronautic si registrul naval se vor obţine toate înmatriculările de nave si aeronave. – de la persoanele ce au avut raporturi economice sau juridice cu persoana verificată (în principal, societăţi comerciale) se vor obţine informaţii privind natura acestor raporturi, contractele încheiate, obiectul acestora, tranzacţiile desfăşurate, valorile aferente tranzacţiilor etc..
Prin verificarea fiscală prealabilă documentară (VFPD) se estimează astfel nivelul veniturilor realizate de persoana fizică verificată, care se compară cu veniturile din declaraţiile fiscale şi se stabileşte dacă verificarea fiscală continuă sau încetează. Dacă între venitul estimat în VFPD şi venitul declarat este o diferenţă semnificativă în sensul art. 1091 alin. (4) din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală (respectiv o diferenţă de 10%, dar nu mai puţin de 50.000 de lei), verificarea continuă şi se emite persoanei în cauză avizul de verificare.
Rezultatele verificării fiscale prealabile documentare se consemnează într-un raport de verificare fiscală prealabilă documentară care conţine toate constatările reţinute de organul fiscal pe perioada desfăşurării verificării precum şi propunerea de a continua verificarea sau de a înceta procedură de verificare.
3. Verificarea fiscală.
În cazul în care rezultatul verificării fiscale prealabile documentare reprezintă o diferenţă semnificativă între veniturile realizate de persoana fizică, calculate în baza situaţiei fiscale personale, şi veniturile declarate de aceasta sau de plătitorii de venit, conform art. 1091 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, organul fiscal comunică avizul de verificare persoanei fizice care a făcut obiectul verificării fiscale prealabile documentare.
În cadrul verificării fiscale se continuă procedura demarată în etapa anterioară, verificarea realizându-se cu colaborarea persoanei fizice verificate, şi se urmăreşte stabilirea bazei impozabile pentru impozitul pe venit, procedura finalizându-se cu emiterea deciziei de impunere sau, după caz, de încetare a verificării. Avizul de verificare este însoţit de un extras din raportul de verificare fiscală precum şi de Carta drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice supuse verificării fiscale aprobată prin OMFP 544/2012. Odată cu comunicarea avizului se solicită persoanei verificate, în temeiul art. 1091 alin. (51) din Codul de procedură fiscală depunerea declaraţiei de patrimoniu şi venituri aprobată prin OMFP nr. 1504/2013. Urmare primirii acestui aviz, persoana verificată are la dispoziţie 60 de zile pentru a prezenta organelor de verificare documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situaţia sa fiscală. Perioada poate fi prelungită cu 30 de zile, o singură dată, la solicitarea scrisă şi temeinic justificată a persoanei fizice, cu acordul organului fiscal. Prin clarificări relevante se înţelege prezentarea de explicaţii în legătură cu conţinutul unor documente justificative sau în legătură cu unele situaţii de fapt. În acelaşi termen persoana fizică verificată trebuie să depună şi declaraţia de patrimoniu şi venituri. Nerespectarea obligaţiei de depunere a declaraţiei constituie potrivit Codului de procedură fiscală contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 10.000 la 50.000 lei. Persoana fizică supusă verificării situaţiei fiscale personale poate solicita o singură dată, în scris, amânarea datei începerii verificării, pentru motive justificate. În solicitare persoana fizică prezintă motivele pentru care solicită amânarea şi, după caz, documentele justificative în susţinerea acestora. Cererea de amânare se soluţionează în termen de maximum 5 zile de la data înregistrării acesteia. În situaţia în care organul fiscal a aprobat amânarea datei de începere a verificării fiscale, comunică persoanei fizice data la care a fost reprogramată acţiunea de verificare fiscală. Locul desfăşurării verificării fiscale este sediul organului fiscal (sediul DVF sau al serviciilor regionale de verificări fiscale). La cererea persoanei fizice verificate, verificarea fiscală se poate desfăşura şi la: a) domiciliul său, dacă persoana verificată este în imposibilitate fizică de a se deplasa; b) domiciliul/sediul persoanei care îi acordă asistenţă de specialitate sau juridică, dacă domiciliul acestei persoane reprezintă şi sediul său profesional. Solicitarea scrisă a persoanei fizice pentru desfăşurarea verificării la domiciliul său sau la domiciliul/sediul persoanei care îi acordă asistenţă se depune la organul fiscal înainte de data începerii verificării fiscale înscrisă în avizul de verificare. Cererea se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrare. Pentru efectuarea verificării la domiciliul persoanei fizice sau la domiciliul/sediul persoanei care îi acordă asistenţă de specialitate ori juridică trebuie ca spaţiul pus la dispoziţia organului fiscal să fie adecvat pentru efectuarea verificărilor. Prin spaţiu adecvat desfăşurării verificărilor se înţelege asigurarea unui spaţiu, în limita posibilităţii persoanei fizice, care să permită desfăşurarea activităţilor legate de controlul documentelor şi elaborarea actului de control.
Durata efectuării verificării fiscale este de maximum 6 luni, respectiv 12 luni în cazul în care sunt necesare informaţii din străinătate.
Acţiunea de verificare poate fi suspendată când este îndeplinită una dintre următoarele condiţii şi numai dacă neîndeplinirea acesteia împiedică finalizarea verificării fiscale: a) pentru efectuarea unei expertize conform Codului de procedură fiscală; b) pentru efectuarea de cercetări în vederea identificării persoanei fizice sau a stabilirii realităţii unor tranzacţii; c) la solicitarea scrisă a persoanei fizice ca urmare a apariţiei unei situaţii obiective, confirmată de organul fiscal desemnat pentru efectuarea verificării, care conduce la imposibilitatea continuării verificării. Pe parcursul unei verificări, persoana fizică poate solicita suspendarea acesteia doar o singură dată; d) pentru solicitarea unor informaţii suplimentare de la terţe persoane sau de la autorităţile fiscale similare din alte state membre ale Uniunii Europene ori din state cu care România are încheiate convenţii internaţionale pentru schimburi de informaţii în scopuri fiscale; e) la propunerea structurii care coordonează activitatea de verificare fiscală a persoanelor fizice, pentru valorificarea unor informaţii rezultate din alte verificări, primite de la alte autorităţi sau instituţii publice ori de la terţi. Data de la care se suspendă acţiunea de verificare este comunicată persoanei fizice prin decizie de suspendare. Decizia de suspendare este act administrativ fiscal şi poate fi contestată în condiţiile Codului de procedură fiscală. După încetarea condiţiilor care au generat suspendarea, verificarea fiscală va fi reluată, data acesteia fiind comunicată în scris persoanei fizice. În cadrul verificării fiscale inspectorii fiscali solicită, în condiţiile legii, informaţii, clarificări, explicaţii, documente şi alte asemenea mijloace de probă de la persoana fizică verificată şi/sau de la persoane cu care aceasta a avut ori are raporturi economice sau juridice, discută constatările cu persoana fizică verificată şi/sau cu împuterniciţii acesteia şi ajustează, dacă este cazul, baza impozabilă, prin utilizarea metodelor indirecte de control (Metoda sursei şi cheltuirii fondului, Metoda fluxului de trezorerie sau Metoda patrimoniului).
Metoda sursei şi cheltuirii fondului (MSCF) constă în compararea utilizărilor de fonduri cu sursele fondurilor şi veniturile declarate în perioada supusă verificării. Alegerea MSCF ca metodă de stabilire a bazei impozabile ajustate poate fi determinată de anumite indicii: achiziţii de imobile, alte active, creşterea soldului conturilor bancare, cheltuieli personale semnificative. Prin compararea utilizărilor de fonduri cu sursele acestora se determină eventualele venituri a căror sursă nu a fost identificată. Metoda patrimoniului constă în determinarea venitului impozabil pe baza creşterii valorii patrimoniului net al persoanei fizice pe parcursul unui an fiscal. Creşterea sau descreşterea valorii patrimoniului net se compară cu veniturile declarate în scopul determinării veniturilor neraportate sau al celor a căror sursă nu a fost identificată.
Metoda fluxurilor de trezorerie constă în analiza depunerilor în conturile bancare şi financiare şi a fluxurilor de numerar pentru a stabili mişcările de disponibilităţi băneşti şi asocierea acestora cu sursele de venit şi determinarea eventualelor venituri a căror sursă nu a fost identificată.
Rezultatul verificării se consemnează într-un raport scris, în care se vor prezenta constatările din punct de vedere faptic şi legal. Raportul va sta la baza emiterii deciziei de impunere sau, după caz, a unei decizii de încetare a procedurii de verificare, în cazul în care nu se ajustează baza impozabilă. La raportul privind rezultatele verificării se anexează documentele care au stat la baza constatărilor, documentele întâlnirilor şi orice alte acte care au legătură cu constatările efectuate în cauză. Documentele prezentate de persoana fizică verificată se predau organului fiscal, sub semnătură. Dacă până la expirarea termenului de 60 de zile contribuabilul supus verificării nu prezintă documentele şi clarificările necesare, se întocmeşte un raport de verificare şi se emite decizia de impunere pe baza constatărilor din etapa de verificare fiscală prealabilă documentară. În cadrul verificării situaţiei fiscale personale se folosesc o serie de formulare al căror model şi conţinut a fost aprobat prin OPANAF nr. 393/2013.
Orice venituri constatate de organele fiscale, a căror sursă nu a fost identificată, se impun cu cota de 16%, conform art. 791 din Codul fiscal. Prin decizia de impunere se calculează şi obligaţiile fiscale accesorii (penalităţi, dobânzi).
Reiterăm faptul că atât regula de impozitare a veniturilor a căror sursă nu a fost identificată, cât şi procedura de verificare descrisă mai sus se aplică pentru veniturile obţinute începând cu anul 2011, conform normelor emise de legiuitor.
În cazul constatării de indicii care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni se sesizează organele de urmărire penală competente.
 

Citește ultimele ȘTIRI pe Libertatea.ro