Duminica aceasta îl sărbătorim pe Sfântul Antonie cel Mare! Rugându-te la icoana acestuia, ţi se pot împlini cele mai arzătoare dorinţe

14 ianuarie 2016 21:45

Considerat “Părintele Monahilor”, Sfântul Antonie a trăit 85 de ani în pustiu. El tămăduia bolnavii şi-i vindeca pe cei demonizaţi. Este considerat ocrotitorul orfanilor şi al oamenilor săraci.

Sfântul, rămas fără părinţi la vârsta de 20 de ani, şi-a împărţit partea sa de avere săracilor, iar mai târziu, pe cea a surorii lui, pe care a lăsat-o în grija unei comunităţi de fecioare. El a vieţuit o vreme într-o colibă la marginea satului natal Coma, din Egipt.
La 35 de ani, Sfântul Antonie s-a stabilit într-o fortăreaţă izolată numită Pispir, la marginea deşertului din Munţii Tebaidei, unde a trăit până în anul 306. El dorea să fie izolat complet de lume şi ducea o viaţă foarte aspră: primea pâine prin acoperişul casei de două ori pe an, deoarece uşa de la intrare era zidită.

Cum ne ajută sfântul?

În Bucureşti, în fiecare zi de marţi, Biserica Sfântul Antonie cel Mare, situată lângă Curtea Veche, este plină de credincioşi. Aici vin să se roage mulţi tineri, dar nu numai. În biserică se află o icoană a Sfântului Antonie, salvată de la un incendiu din vechea biserică, în urmă cu multă vreme, într-o zi de marţi. Sfântul odor a fost dus la biserica situată lângă Curtea Veche, care, pe atunci, se numea Buna Vestire.
Acum, la icoana Sfântului Antonie făcătoare de minuni, aşezată lângă catapeteasmă, se roagă mii de credincioşi şi poartă hramul Sfântului Anton, al bisericuţei arse odinioară. Rugăciunile făcute în sfântul lăcaş timp de nouă săptămâni ajută la împlinirea celor mai arzătoare dorinţe. Cei care au procedat astfel s-au rugat pentru sănătate, pentru vindecarea de boli grave, pentru spargerea farmecelor, pentru spor şi linişte sufletească în casa lor.

Carte despre viaţa sfântului

În secolele III şi IV după Hristos, Sfântul Antonie cel Mare a jucat, fără voia sa smerită, un rol important în viaţa Bisericii, afectată de erezii şi prigoniri. Cuviosul Antonie cel Mare este considerat începătorul pustnicilor. Nu pentru că nu ar mai fi fost şi înaintea sa credincioşi care să-şi fi dedicat viaţa lui Dumnezeu, trăind izolaţi de societate, ci pentru că el a fost primul care s-a retras în pustie, folosind singurătatea, asprimea vieţii şi a climei pentru a-şi desprinde sufletul de lume şi a-l lipi numai de Dumnezeu.
Prin exemplul Sfântului Antonie, pustia a devenit o grădină duhovnicească, doar că roadele ei au fost nenumăraţii sfinţi care s-au nevoit acolo. Mulţi au fost cei ce au ales, încurajaţi de exemplul său, această cale de mântuire. Se spune chiar că, la un moment dat, a avut peste 20.000 de ucenici risipiţi prin pustiu!
Aparent, singurătatea sa s-a sfârşit, sfântul purtând pustia în inima sa. Trăia între ucenicii săi ca în cea mai deplină singurătate, unit în inimă cu Domnul. Pe drept cuvânt a fost numit “Părintele Monahilor”!
Află mai multe despre viaţa sfântului, cumpărând cartea “Sfântul Antonie cel Mare, biruitorul în războiul nevăzut”, de A. Pascu, pe care o vei găsi începând de astăzi, împreună cu ziarul Libertatea, la preţul de 9,90 de lei.

Citește ultimele ȘTIRI pe Libertatea.ro
Comentarii