03 Oct. 2017 08:59

S-o ajutăm pe Oana în lupta grea pe care o duce din copilărie. Tânăra are nevoie urgent de un umidificator, fără de care s-ar putea sufoca în orice moment

Distribuie

Vă mai amintiţi de Oana Alexandru, fata care, de mică, suferă de distrofie musculară? Noi nu am uitat de ea nici o secundă, mai ales că, la fiecare sfârşit de an şcolar, mămica ei ne contacta şi ne spunea că fiica ei e, din nou, premiantă. Anul acesta însă, fata nu a putut încheia anul şcolar şi nu şi-a putut da bacalaureatul din cauza problemelor grave de sănătate. Aparatul de ventilaţie fără de care nu ar putea trăi s-a defectat şi a fost trimis în Germania la revizie, iar umidificatorul, un alt aparat vital, nu mai funcţionează cum trebuie de câteva săptămâni. 

Oana nu a putut niciodată să alerge în parc cu copiii de vârsta ei, să se joace de-a v-aţi ascunselea sau să sară şotronul! De fapt, nu a putut să participe la nici un joc sau activitate în aer liber. Şi asta pentru că, încă de la 2 anişori, fata nu a reuşit să meargă fără a fi susţinută de un adult sau fără a se sprijini de ceva. Mama sa, care şi-a dat seama încă de pe atunci că ceva este în neregulă cu copila, a bătut la uşile mai multor medici. Fiecare şi-a dat cu părerea, dar nici unul nu a reuşit să spună exact cu ce tip de boală se confruntă micuţa.

Pe la vârsta de trei anişori, Oana a fost diagnosticată cu distrofie musculară – afecţiune rară, ereditară, caracterizată prin deteriorarea progresivă a muşchilor corpului, antrenând slăbiciune musculară şi invaliditate. Disperată, mama a încercat să afle cum ar putea să-şi ajute copila şi ce tratament i-ar trebui acesteia pentru ameliorarea bolii. Au început cu kinetoterapie, cu masaje, cu tot felul de tratamente. Însă nimic nu dădea roade. Şi chiar dacă nu se putea ţine pe picioare, Oana a ţinut morţiş să meargă la şcoală. Pentru asta, mămica ei a fost nevoită să renunţe la serviciul pe care îl avea şi a devenit asistentul personal al Oanei. O ducea şi o aducea zilnic de la şcoală, iar satisfacţia ei era fericirea copilei. “Îi plăcea atât de mult la şcoală încât o duceam cu drag dimineaţa, pentru că vedeam cât este de fericită. Timp de 8 ani a fost premiantă şi îmi spunea că va învăţa cât mai mult pentru a face ceva în viaţă. Vedea şi ea cât de greu ne descurcăm cu banii şi cât de mult cheltuiam pe tratamentele de care avea nevoie”, îşi aminteşte mama fetei.

La 16 ani, supusă unei traheostomii

Timp de 7 ani, Oana a făcut un tratament care a ajutat-o extrem de mult. Este vorba despre apipunctură, adică o acupunctură făcută chiar cu acul albinei, veninul acesteia fiind un antibiotic natural miraculos. În toţi aceşti ani a avut cele mai bune rezultate. Făcea progrese şi se simţea bine. Însă în momentul în care a fost nevoită să întrerupă terapia – din lipsa banilor, dar şi din cauza faptului că terapeutul nu a mai putut face şedinţele de apipunctură din diferite motive – starea de sănătate a fetei s-a înrăutăţit considerabil. După ce a împlinit 16 ani nu a mai putut să meargă deloc.

Şi, de parcă nu era îndeajuns, adolescenta a fost lovită şi de o insuficientă respiratorie severă, care în scurt timp a necesitat un aparat de ventilaţie artificială. Unul fără de care nu se putea externa. Tot în acel an, medicii au fost nevoiţi să-i facă fetei traheostomă – o incizie cutanată deschisă pe gât prin care i-au introdus în trahee o canulă (un furtunel) din plastic. Pentru a supravieţui, Oana a mai avut nevoie şi de un umidificator care ajută la formarea mediului propice respiraţiei. Fără acest aparat, căile respiratorii s-ar putea bloca din cauza mucozităţilor.

La vremea respectivă, cele două aparate au fost achiziţionate cu ajutorul nostru, dar şi cu cel al unor oameni cu suflet mare care au sărit în ajutorul fetei. Nu au fost noi, dar au ajutat-o să supravieţuiască timp de 4 ani. Acum însă, umidificatorul s-a stricat, iar aparatul de ventilaţie, ieşit deja din uz, a fost trimis în Germania pentru revizie. Şi asta pentru că la noi în ţară nu există un service pentru acel tip de aparat. În lipsa lui, mama a fost nevoită să închirieze un altul. Chiria acestuia costă însă 1.200 de lei pe lună, bani pe care femeia nu ştie de unde să-i scoată. Îşi creşte singură copila, pentru că tatăl a preferat să dea bir cu fugiţii şi nu s-a mai interesat niciodată de soarta fiicei sale. Iar veniturile lunare sunt un pic peste 1.500 de lei pe lună, bani din care trebuie plătite utilităţile, tratamentele necesare tinerei, mâncare şi acum şi revizia aparatului de ventilaţie. Oana, care de curând a împlinit 20 de ani, are nevoie de ajutorul nostru.

Un umidificator nou, care costă în jur de 5.000 de lei, i-ar uşura mult viaţă. Cine doreşte să-i întindă o mână de ajutor, poate dona orice sumă în conturile Fundaţie Ringier.

Cum poţi ajuta

Donează în conturile Fundaţiei Ringier RO29 RZBR 0000 0600 1552 6176 – RON RO02 RZBR 0000 0600 1552 6177 – EURO, deschise la Raiffeisen Bank

Loading...
Comentarii