Adaugă comentariuNăscut în 1896, actorul George Vraca se pregătea să devină inginer când, chemat pe front în timpul Primului Război Mondial, a fost grav rănit și internat într-un spital din Iași. Atunci s-a nimerit ca în vizită la ostașii răniți pe front să vină chiar marile vedete ale vremii, Constantin Nottara, George Enescu şi Maria Ventura.
Marea actriţă, atrasă de figura frumoasă a sublocotenentului rănit, l-a întrebat pe Vraca: „Nu te-ai gândit niciodată la teatru, adică să te faci actor?”.
A fost primul gând care l-a abătut pe Vraca de la pregătirea sa de inginer, așa că s-a apucat să studieze, iar la cinci ani de la debut, în 1927, este numit societar clasa a III-a la Teatrul Naţional alături de marile glorii ale teatrului românesc: G. Calboreanu, Sonia Cluceru, Nicolae Bălţăţeanu, Aura Buzescu.
”Într-una din seri am asistat la spectacolul «Prometeu». George Vraca poseda un glas cu un timbru unic, avea dicţie perfectă şi era frumos ca un zeu. O şuviţă de păr negru corb atârna pe frunte, în timp ce, răstignit cu lanţuri grele de stâncă îşi striga revolta faţă de Zeus nemilostiv”, îl descrie Elena Zamora în volumul „Am slujit cântecul”.
În 1961, George Vraca devine directorul Teatrului “C.I. Nottara”. „Eşti singurul nostru actor care îl poate juca pe acest tridimensionat… Interpretul lui Richard trebuie să aibă glasul tău, privirea ta caldă şi învăluitoare, forţa ta de persuasiune. Fără aceste calităţi Richard nu trece rampa”, îi va spune regizorul Ion Şahighian, când îl va distribui în spectacolul cu piesa “Richard al III-lea”, potrivit Ziarul Metropolis.
Cu un an înainte, în timpul repetiţiilor pentru rol, i se declanşează şi primele simptome ale bolii, dar George Vraca nu se lasă, joacă până în ultima clipă a vieţii. A murit pe 17 aprilie 1964, la puţin timp după premiera cu „Richard al III-lea”, rol la care visase toată viaţa.
”Ce păcat că mor! Abia acum aş şti să le arăt oamenilor ce înseamnă a muri. Nu cum am jucat eu până acum”, au fost ultimele sale cuvinte.
foto: Ziarul Metropolis