Virginia Rogin a învățat meserie de la Dem Rădulescu. „Dacă nu intram la Actorie nici a treia oară, mă făceam avocat”

Talentul nu-ți garantează un drum fără obstacole în cariera aleasă. Dovadă stă Virginia Rogin, care a intrat la Actorie abia a treia oară! Odată acest hop trecut, s-a ambiționat însă și a terminat prima facultatea, iar azi spune că dacă ar fi să o ia de la capăt, la fel ar proceda. Interpreta Doinei din serialul „Fructul oprit”, de la Antena 1, ne-a vorbit despre cum reușește să se transforme pe scenă și despre cum i-a influențat viața profesorul cu care a învățat meserie: Dem Rădulescu.

Libertatea: V-a fost profesor regretatul Dem Rădulescu. Ce amintiri aveți legate de el?
Virginia Rogin: Îmi aduc aminte că atunci când am început studiile (după ce mai dădusem de două ori la facultate și picasem) se obișnuia ca profesorii care luau clasa în acel an să-și aleagă dintre studenții admiși pentru a-și alcătui grupa. În perioada aceea, eram foarte puțini, 6 fete și 15 băieți, iar din ei se formau două clase. În studioul Casandra, ne strigau și urcam pe scenă, moment în care ne anunțau în ce clasă suntem. Și el m-a ales pe mine. Dând a treia oară, aveam niște „eșecuri” în spate, și eram și la litera R, așa că am urcat ultima. Îmi amintesc că mi-a spus atunci Dem Rădulescu: „Măi, ai urcat treptele alea de parcă purtai pe umeri povara globului pământesc”. Toate cursurile cu el erau un adevărat spectacol. Spre exemplu, aveam la clasă „Romeo și Julieta” și el ne arăta cum se joacă Julieta, vă imaginați cum era, ne prăpădeam de râs.

Cine v-a fost mentor și ce sfaturi ați primit de la el?
Domʼ profesor Dem Rădulescu și asistenta lui, Adriana Piteșteanu. Ei doi au fost. Nu am uitat un lucru spus de domʼ profesor, pe care am ajuns să-l spun și eu, la rândul meu, studenților mei, că meseria de actor este o meserie de umilință. Dacă ai orgolii și încăpățânări prea mari, mai bine renunți. Un actor este ales de producători, regizori, realizatori de emisiuni etc. Ți se spune ce să faci, cum să faci, ți se dau indicații cu care poate nu ești de acord întotdeauna, nu se potrivesc cu imaginea ta despre personaj. Dacă nu-ți asumi acest lucru, mai bine retrage-te la timp. La început, nu realizezi, dar pe parcurs, îți dai seama că au avut foarte mare dreptate. Iar acest lucru a servit și ca lecție de viață și de meserie. Îmi amintesc că ne spunea: „Voi sunteți aleși, pentru că nu toată lumea poate să facă ce faceți voi. Pune unul de pe stradă, înalță-l la un metru de la pământ pe o scenă, două sute de ochi să-l privească, și o să-l vezi cum fuge de frică, nu poate să articuleze nici un sunet”. Dem Rădulescu și-a iubit meseria foarte tare și ne-a învățat și pe noi să fim mândri de ea. Ne-a spus că este cea mai sublimă meserie de pe Pământ. Suntem bogați pentru că trăim atâtea vieți într-una singură. Ne-a spus să stăm tot timpul în culise, să ne uităm la marii actori cum joacă, dar nu în ideea de a imita, ci de a „fura” meserie.

Spuneați că sunteți o persoană timidă și sensibilă. Cum ați depășit aceste „defecte” în fața publicului?
Forța, puterea unui actor vine din sensibilitatea lui. Această meserie se bazează pe emoție, dar nu trebuie să fie copleșitoare. Sensibilitatea și timidatea mea nu au legătură cu această meserie, acolo devii altă persoană, este altceva. Nu le port cu mine. Dacă mă pui în fața a 100 de persoane să vorbesc despre mine, atunci devin fragilă. Însă când interpretez un rol, nu am nici o treabă. Cunosc colegi de-ai mei care nu dau niciodată interviuri din cauza emoțiilor.

Ce v-a atras la personajul pe care îl interpretați în „Fructul oprit”?
Noi primim personaje, nu ni le alegem. Și atunci încerci să-ți apropii personajul, să-l iubești, ca să poți să-l faci adevărat. Niciodată, dacă faci un rol negativ, nu înseamnă că trebuie să te apropii cu ură de el, este tot un om și cu bune, și cu rele. Când am conceput-o pe Doina, nefiind un personaj de amploare, trebuia să o fac într-un fel în care să rămână în memoria telespectatorilor. Am făcut-o mai excentrică în îmbrăcăminte și în comportament. I-aș fi adăugat mai mult haz, pentru că mie îmi place foarte tare să joc comedie, dar din scriitură și din conjunctura în care este pus personajul, nu prea am avut cum să ating și dimensiunea asta. Pornind de la principiul „nu există roluri mari sau mici, există actori buni sau mai puțini buni”, vă las pe dumneavoastră să trageți concluzia.

Ați avut vreun moment în care ați vrut să vă reorientați spre altă meserie? Poate mai bine plătită?
Nu, niciodată. Dacă m-aș mai naște o dată, tot actriță aș vrea să fiu. Dacă nu intram la actorie nici a treia oară, renunțam. Mă pregătisem și pentru Drept. Probabil, dacă nu m-aș fi făcut actriță, eram avocată. Sunt atât de îndrăgostită de meseria asta, încât sufăr atunci când nu muncesc. Nu mi-a picat nimic din cer. Odată ce am pus piciorul într-un loc, nu m-a mai clintit nimeni de acolo. Și în facultate s-a întâmplat la fel. Când am urcat treptele alea, mi-am zis: „Da, sunt ultima, dar o să termin prima”. Și așa a fost. Scorpionul din mine nu s-a lăsat.

Foto: Denis Oros/Diana Oros

Citește și:

Vasile Șeicaru, neclintit la 13 ani de la moartea soției sale: «Îl iubesc pe Dumnezeu și nu voi privi niciodată cu ură spre Cer. Pe Gabi n-o va înlocui nimeni»

Mai multe articole