17 Apr. 2015 17:22

Cum îţi faci copilul să te asculte

Distribuie

Psihologul Andreea Dîrzu (foto) le explică ce au de făcut pentru a depăşi problema şi începe cu o precizare foarte importantă: “Autoritatea nu e totuna cu autoritarismul”.
Autoritatea - explică psihologul – este opusul autoritarismului: un părinte autoritar nu-i cere copilului său să se supună “fără să crâcnească”, nici “să-i ştie de frică” şi nici nu îl umileşte. El ştie că un copil acceptă doar acele limite care au, pentru el, un sens. Să luăm exemplul Codului rutier, pe care noi, adulţii, îl respectăm pentru a fi în siguranţă. La fel se întâmplă şi cu cei mici: au nevoie ca viaţa lor să fie “marcată” de “semne de circulaţie” foarte clare. Ca să nu se rătăcească şi să nu se ”accidenteze”.

Regulile se negociază?

Există diferite tipuri de limite sau reguli:
Reguli de securitate: să nu bage degetele în priză, să stea pe locul lui în maşină şi cu centura de siguranţă închisă etc. Limitele de acest fel nu se negociază.
Reguli negociabile în timp şi spaţiu: de exemplu, este obligatoriu să se spele pe dinţi înainte de culcare, dar dacă într-o seară nu face acest lucru fix la ora 20.00, ci la 20.15, nu-i bai. Dacă, în altă seară, te roagă să îi mai citeşti încă o poveste, puteţi amâna cu 10 minute ora de culcare etc. Pe măsură ce creşte, relaxează rigorile, dându- i libertatea să negocieze tot mai mult.
Reguli care, în situaţii excepţionale, pot fi încălcate: revenind la Codul rutier, când eşti la volan şi un alt autoturism vine pe contrasens, tragi cât mai mult pe dreapta, lucru nepermis în mod normal. Excepţia funcţionează şi în cazul copilului tău, când are un coşmar sau este bolnav şi te roagă să doarmă în pat cu mama. Dar trebuie să precizezi: Doar de data asta!'. Altfel, va fi tentat să pună sistematic în discuţie limitele pe care i le impui.

Îl pedepseşti, nu-l umileşti

Pentru a-şi atinge scopul, pedeapsa trebuie să fie pe înţelesul copilului. Iar asta se întâmplă doar dacă ea se bazează pe noţiunea de reparaţie, şi nu pe cea de umilinţă. Concret: îl umileşti când îl trimiţi să stea la colţ sau îl cerţi de faţă cu toată lumea. Şi îi impui o reparaţie atunci când îi ceri să ia un burete şi să cureţe toată mizeria pe care a făcut-o în bucătărie. Când a terminat treaba, treceţi la altă preocupare, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. O pălmuţă la poponeaţă? Mda… În cazuri cu totul excepţionale. Iar pălmuţa' să fie o atingere uşoară, cât să prindă mesajul', fără să-l doară, fără să-l traumatizeze. Altfel, eşti bun de reclamat la Protecţia copilului!

Când îţi sare ţandăra…

Se întâmplă. Vii supărat de la serviciu şi găseşti covorul din sufragerie pictat' cu dâre lungi de ciocolată. Psihologul Andreea Dîrzu îţi sugerează să-i spui copilului tău: Du-te în camera ta pentru cinci minute, acum sunt prea nervos!'. De asemenea, specialistul te sfătuieşte să îţi ceri scuze în faţa celui mic, dacă ai reacţionat exagerat. Dacă vede că îţi recunoşti propriile limite, va accepta şi mai uşor autoritatea ta.

Urmareste cel mai nou VIDEO incarcat pe libertatea.ro
VIDEO/ Actorul Constantin Zamfirescu e un cofetar fără egal. Face torturi unicat!
Loading...
Comentarii