24 Noi. 2014 12:17 , de Libertatea pentru Femei

Irina Margareta Nistor, legătura incredibilă pe care o are cu Chuck Norris

Distribuie

În aceste vremuri schimbatoare, a venit la fix noul program, American Movie Classic?

Da, AMC este un program cu filme si câta vreme e cu filme si cu seriale as recomanda cam tot. Pe o parte dintre acestea le-am vazut, iar pe altele urmeaza sa le vad, pentru ca sunt de calitate.

Vorbind despre filme, cu ce personaj v-ați asemana?

Într-o lume ideala, mi-ar placea sa fi u, pe cât posibil, un personaj din anii ’30. Sau poate, într-un film ca „Totul despre Eva” (1950), sa fi u ca Bette Davis, la fel de afurisita, dar si de iubita.

Dar daca s-ar face un film despre dumneavoastra?

Se face! Este documentarul”Chuck Norris versus comunism”, pe care îl realizeaza Ilinca Calugareanu, de la Londra. E de fapt o docu-drama, ceea ce înseamna ca jumatate include interviuri, iar în cealalta jumatate joaca o actria, Ana Maria, care ma interpreteaza în perioada când traduceam casete video. Filmul va avea o durata de 90 de minute si speram ca va fi si pe marile ecrane. Iniial, Ilinca realiza acest documentar pentru televiziune, dar au fost adresate câteva întrebari în direcția aceasta si cel mai nostim a fost la petrecerea de Halloween organizata de Leslie Hawke (mama actorului Ethan Hawke). Michel Hazanavicius, regizorul filmului „The artist” (2011), a spus ca ar vrea sa îl faca film, iar regizorul Radu Mihaileanu a spus: „Ba nu, eu o sa fac”. Sigur, acestea sunt niste replici placute spuse la o petrecere si chiar m-am simțit ca un personaj.

Sunteți o persoana simpatizata de multa lume. Dv. cum v-ați caracteriza?

As spune perseverenta, dar si re zis tenta, în sensul ca îmi place sa lucrez foarte multe ore, sa dorm cât mai puin, sa traduc cari, sa traduc piese de teatru, sa traduc fi lme, sa le subtitrez (pentru ca nu le mai dublez de mult timp) si sa merg la evenimente. Îmi place sa fiu mondena, dar sa stau puțin, cât sa vad lumea, apoi merg sa vad un film. Întotdeauna viața mea se masoara în câte filme as fi putut sa vad în timpul în care am facut altceva. Eu sunt înainte de toate cinefil si apoi sunt cronicar/critic de film.

În timpul liber ce faceți?

Merg la filme. (râde) Nu pot trai fara filme si, în general, sunt foarte puține vizionari fața de câte filme vreau eu sa vad. Dar ma uit si la televizor, nu pot trai fara televizor în egala masura. La mine în dormitor sunt doua televizoare, pe unul vad filme, pe celalalt ma uit la stiri. Si de multe ori când traduc carți sau piese de teatru, în timp ce dictez – pentru ca îi dictez unei de minunate care scrie foarte repede – mai arunc o privire la stiri sa vad ce se mai întâmpla.

Aveți o filmoteca cu toate casetele pe care le-ați tradus?

Casete exista doar cu emisiunile pe care le-am facut dupa ’89, însa cu fi lme pe care le-am tradus am foarte puține. Mai exact trei! (râde) Si au mai ramas câ te va de la înregistrarile pentru „Chuck Norris versus comunism”. Sigur, am filme pe DVD, pen tru ca le cumpar din toata lumea, dar cu vocea mea nu. Afa ce rea cu traducerile filmelor nu era a mea. Casetele le cumparam si eu ca orice om.

Cât costa, va mai amintiți?

Un film pe caseta costa 200 de lei si eu eram platita tot cu 200 de lei pentru a traduce un film. Toata lumea pe unde mergeam îmi cerea casete si le cumparam, ce sa fac! Pâna în 1991 nici n-am avut video. Nu îmi permiteam.

Pe unii actori pe care îi dublați si admirați i-ați si întâlnit?

Da. Pe Rutger Hauer, când a venit în România sa faca un fi lm, ne-am întâlnit la Ci ne ma te ca unde a avut o prezentare, iar eu am tradus. Deja afl ase despre mine, mi-a spus: „Am auzit ca ai fost vocea mea în România”. I-am cunoscut si pe Jackie Chan, desi el nu vorbea prea mult în filme, pe Gerard Depardieu, pe Harvey Keitel. A fost impresionant si interesant sa îi cunosc.

A fost neasteptat ce vi s-a întâmplat de-a lungul timpului?

Da. Prima data când am citit despre casete video mi-amintesc ca eram cu mama si ni s-a parut o chestie abracadabranta. Faptul ca tehnica a progresat foarte rapid a fost în avantajul iubitorilor de cinema. Este o poveste foarte nostima care s-a petrecut când eram eleva la liceu. Am mers într-o vacana si a venit cineva si a ghicit în cafea. Si persoana a spus: „Uite, ea o sa faca ceva foarte interesant în viața”. Mama a întrebat-o: „Dar ce-o sa se faca, scriitoare?”. A raspuns: „Nu stiu ce, dar o sa fi e înconjurata de multa lume si o sa faca ceva foarte interesant”. Biata femeie nu avea cum sa stie, pentru ca nu exista ce urma eu sa fac. Cum sa spuna: „O sa traduca casete video”, când nimeni nu stia ce înseamna casete?

Ce va doriți cel mai mult?

Sa ajung în India, asta mi-as dori cel mai mult, as vrea sa vad Los Angelesul si sa-mi ramâna împrejur prietenii care îmi sunt dragi.

Urmareste cel mai nou VIDEO incarcat pe libertatea.ro
Ultimul meşter croitor al Serviciilor Secrete
Loading...
Comentarii