Dragă Adela,
“Bună, sunt Aly. Am 21 de ani şi sunt căsătorită de câteva luni. Soţul meu a tot încercat să mă dezvirgineze, dar este foarte dureros. Penisul intră foarte puţin, doare, am prins frică, mă încordez… înainte era şi mai rău. La început, era din cauza psihicului şi mi-am format gânduri cum că dezvirginarea este dureroasă şi mă încordam involuntar. Am căutat pe internet despre aceste simptome şi cred că este vorba despre vaginism, dar cu timpul am încercat să mă relaxez. Acum pătrunde puţin… dar încă este dureros… Oare de ce?”
Dragă Aly,
Ce frumos din partea ta să te căsătoreşti virgină! Probabil că soţul tău e foarte mândru de tine. Unde mai găseşte el aşa o fată cuminte în ziua de azi? Acesta ar fi primul motiv care l-ar putea face să fie extrem de atent şi grijuliu cu tine. E firesc să te contracţi, mai ales dacă ai ajuns să crezi că dezvirginarea e dureroasă. Dar să ştii că nu e neapărat aşa. Un pic de relaxare mentală din partea ta nu strică. Pe de altă parte, soţul tău va trebui să dea dovadă de multă răbdare şi bunăvoinţă. Spre exemplu, înainte de a vă hotărî să faceţi dragoste, să faceţi împreună o baie caldă cu spumă şi arome, după care să-ţi facă un masaj general, cu uleiuri parfumate. Dacă e cald în cameră şi mai luaţi şi o gură de şampanie, nimic n-ar trebui să vă stea în cale. Apoi, dacă iubitul tău e curajos şi temerar, poate încerca arta amorului oral. Dacă reuşeşte să îţi provoace un orgasm în felul acesta, chiar că n-ai cum să mai simţi nici o durere, iar el are succesul asigurat.
Dragă Adela,
“Mă numesc Cosmin, am 34 de ani şi sunt căsătorit de 7 ani. Mă înţeleg bine cu soţia mea, dar de ceva vreme suntem doar colegi de apartament. Nici unul nu prea mai poftim la sex, iar eu nici nu am timp şi nici chef să mă gândesc la alte femei. Oare mă îndrept spre divorţ? Sau e normal ca după atât timp căsniciile să ajungă la o prietenie strânsă şi atât?”
Dragă Cosmin,
Să ştii că nu eşti primul care se plânge de această problemă, din păcate. Din ce în ce mai multe cupluri ajung în această situaţie. Până la urmă, de unde vine atracţia? Cel mai tare, din necunoscut. Faptul că nu ştii de la ce să te aştepţi din partea unei persoane care- ţi place, că nu o cunoşti, pur şi simplu te înnebuneşte. Pe scurt, asta face ca începuturile relaţiilor să fie atât de arzătoare. Pe măsură ce vă cunoaşteţi, atracţia se pierde. O soluţie pe care o oferă din ce în ce mai mulţi psihologi pentru evitarea monotoniei este locuitul separat. Asta vine la pachet cu o doză de nesiguranţă – pentru că nu mai controlezi chiar tot timpul celuilalt -, care poate crea o tensiune în stare să reaprindă flacăra. Asta dacă n-au consumat deja tot ce era de consumat, şi atunci nu le rămâne decât să se despartă.
Scrie-i şi tu Adelei pe adresa scrieadelei@libertatea.ro