CRONICĂ DE TEATRU. „Împăratul muștelor”, o piesă crudă ca războiul și monștrii săi

La orice vârstă ai citi „Împăratul muștelor”, cartea e greu de digerat. Piesa urmează adaptarea internațională a cărții lui Golding, unde intriga e celebră – un grup de copii naufragiază pe o insulă, în inima necunoscutului. Supraviețuirea și alte instincte la fel de criminale, cum ar fi orgoliul, nebunia, teama de realitate, dictează dinamica unei tabere mici și împărțite.

Recomandarea de vârstă a piesei jucate de peste un an, pe scena Teatrului Excelsior poate părea exagerată: 12 ani. Nu e deloc așa, deși jumătate de piesă se desfășoară cu personajele pictate de sus până jos în sânge fals – simbol deloc subtil al violenței unei lumi restrânse, în care binele devine rău, răul devine bine și toate par și bune, și rele, depinde din ce parte privești lucrurile.

Personajele sunt interpretate de actori tineri și foarte tineri – oricine se poate transforma în orice, indiferent de anii din buletin, mai ales acolo unde acest parametru nu mai contează. Copiii din „Împăratul muștelor” sunt cei care fac trecerea spre viața de adult cu brutalitate – este o operă neobișnuită de coming of age unde romantismul și amintirile frumoase sunt înlocuite de cruzime și de nevoia de adaptare.

O lume minunată în care veți găsi numai copii

Testul de a ne imagina un univers din care adulții au dispărut este foarte bine reprezentat în piesa de la Excelsior. Întotdeauna ei, copiii, sunt cei nemiloși, cei tranșanți, cei duri în judecățile și-n acțiunile lor, chiar și atunci când nu sunt azvârliți pe o insulă rătăcită, dintr-un avion rupt pe jumătate. Dincolo de atrocitățile și consecințele zdrobitoare ale unui război sau ale altuia – mereu va fi câte unul – lupta e aceeași, la foc mai mic, în lumea așa-zis normală. Uneori, vânătoarea și sângele sunt incluse.

Lumini puternice alternând cu întuneric, sunete care te fac să te trezești captiv într-o lume înspăimântătoare, pe dinăuntru și pe dinafară. Nisip pe scenă – casa supraviețuitorilor vine peste spectatori la gesturile mai bruște de pe scenă. Se vorbește mult despre monștri, aproape că-i simți în spate. 12 ani, recomandarea de vârstă, poate părea cam puțin. Și totuși, recomandarea nu e greșită.

Întreaga piesă e ca un exercițiu de incendiu – se poate întâmpla oricând, oricui. Se poate întâmpla oricând ca inocența să dispară într-o străfulgerare, într-o situație neprevăzută , într-o întâlnire nefastă.

Cel mai semnificativ moment al piesei mi se pare însă că se petrece după aplauzele finale. Când te întrebi cum vor relaționa toate aceste personaje, cu atâtea conflicte, exterioare, dar mai ales interioare, după venirea salvatorilor. Când te întrebi TU cine ai fi dacă ai juca în „Împăratul muștelor”, varianta reală. Liderul rațional, sălbaticul, cel care nu suportă presiunea? Împăciuitorul, clona, clona cea rea? Sau poate un personaj nou, la fel de monstruos ca acestea de pe scenă.

După romanul lui William Golding

Cu: Ștefan Iancu, Vlad Ionuț Popescu, Mihai Mitrea, Ștefan Mihai, Alex Popa, Dan Pughineanu, Andrei Bibire, Dan Clucinschi, Vlad Lință, Alin Potop, Loredana Cosovanu, Mircea Alexandru Băluță

Regia: Tudor Lucanu

Durata spectacolului: 90 de minute

Recomandare vârstă: +12

Bilet: 30 de lei

Citește și:

Dr. Alexandrescu, medic plecat în Franța de la Spitalul Județean Ilfov, acuză: „Protectoarea medicului fals m-a împins să plec! Aceste abuzuri ale șefilor ne fac să emigrăm”

Mai multe articole