Dragă Iulian, deşi încerci să-mi dai de înţeles că nu ai nici o vină pentru situaţia încâlcită în care te afli, mi-e clar că te încearcă un sentiment de vinovăţie. Nu urmăreşti, scriindu-mi, decât să-ţi dau dreptate, să te susţin în decizia de a-ţi lua amantă, pentru ca tu să-ţi iei o piatră de pe inimă şi să-ţi spui că ai procedat corect. N-am să fac asta.
Să te implici într-o relaţie paralelă a fost cea mai uşoară rezolvare, din punctul tău de vedere, a situaţiei complicate de acasă. În loc să-ţi ajuţi soţia, să căutaţi împreună căi de a ieşi din impas, ai preferat s-o laşi să se descurce singură, iar tu ţi-ai căutat fericirea în altă parte. Nu ştiu de ce s-a îngrăşat soţia ta şi nici dacă acesta e motivul real pentru care o înşeli. Poate că există o legătură între cele două lucruri, dar oare este chiar aşa cum spui tu?
Cred, judecând după cele spuse de tine, că voi nu mai formaţi un cuplu în adevăratul sens al cuvântului. Într-un cuplu se comunică, se fac compromisuri, cei doi se ajută reciproc, iar voi nu faceţi nimic din toate acestea.
Întrebarea ce se naşte acum este: mai vrei să-ţi salvezi căsnicia? Dacă vrei, trebuie să arăţi disponibilitate pentru dialog, în primul rând. Puteţi apela la consiliere psihologică, iar în cazul îngrăşării soţiei, trebuie s-o susţii, s-o ajuţi să urmeze un regim, nu doar să-i spui că e grasă şi că trebuie să slăbească. Dacă nu mai vrei să stai în acest mariaj, nu mai trebuie să-ţi spun eu ce să faci. Ai grijă doar să nu-ţi răneşti soţia mai mult decât ai făcut-o deja…