Să zicem că sunt Mihai, iar celelalte personaje – așa cum le voi numi eu în scrisoare. Povestea mea este mult mai complexă decât pare la prima vedere și de-aia fac ce fac. Toate prin care am trecut până la vârsta de 45 de ani, pe care tocmai am împlinit-o, sunt atât de surprinzătoare, încât puțini sunt oamenii care ajung să le experimenteze în toată viața lor. Citindu-le, ați putea crede, cumva, că nu sunt tocmai întreg la minte. Nu vă grăbiți însă să mă judecați, cel mai bine ar fi să așteptați să vedeți despre ce este vorba și abia la sfârșit să vă întrebați cum ați fi procedat dacă ați fi fost în locul meu.

Înainte de a intra în miezul acțiunii, să vă prezint „distribuția”, începând chiar cu nașu’ Costel, personajul-cheie al povestirii mele. Constantin este un tip bine: brunet, înalt și cu o privire ucigătoare, care cucerește gagicile fluierând. M-am convins de asta încă din urmă cu 26 de ani, atunci când l-am cunoscut.

Era comandant de pluton într-o unitate militară de artilerie din Ploiești, unde eu îmi satisfăceam stagiul militar, și îi eram subordonat. Costel, cum îi spuneam, era un tip de gașcă, așa că, la fel ca majoritatea colegilor, l-am simpatizat de la început și chiar m-am apropiat de el. Iar faptul că eram din același oraș a cimentat și mai tare legătura dintre noi, transformând-o într-o prietenie adevărată, trainică, care durează și în prezent.

Pe soția mea o cheamă Mihaela și este cu cinci ani mai tânără ca mine. Am cunoscut-o în facultate, unde era considerată un fel de regină a balului, calitățile sale fizice, dublate de un intelect peste medie, recomandând-o din plin pentru postul de șefă de grupă, pe care l-a avut pe parcursul celor cinci ani de studii. Mi-a plăcut de ea de cum am văzut-o și m-am luptat din greu ca s-o cuceresc, nu puțini fiind aceia care urmăreau a-i intra în grații, în frunte chiar cu tovarășul de arme și amicul meu Constantin. Din fericire, ea m-a ales pe mine dintre toți. Una peste alta, am trăit, alături de Mihaela și Costel, niște ani de facultate foarte reușiți, în care am avut parte de distracție la maximum. Iar căsătoria cu Mihaela, care a avut loc la un an după absolvire, a întărit și mai mult prietenia dintre mine și Costel, care a acceptat cu mare entuziasm și plăcere să ne cunune.

De mine v-am spus: mă numesc Mihai și sunt inginer într-o între-prindere privată. Ar mai rămâne așadar să vă povestesc câte ceva despre Crina, soția lui Costel.

Ei bine, Crina este o femeie minunată din toate punctele de vedere. Frumoasă, distinsă și înzestrată de natură cu un accentuat simț al umorului, constituie o apariție interesantă oriunde merge, o femeie care se face imediat plăcută și cucerește rapid inimile bărbaților. Apropierea ei de Costel, un mare cuceritor, la rândul lui, a părut tuturor un lucru firesc, inevitabil, iar faptul că s-au căsătorit încă înainte de terminarea facultății a constituit un eveniment deosebit, la care au luat parte o mulțime de colegi și profesori, între care însuși decanul facultății. Ulterior, pentru ca totul să fie perfect, Costel și Crina s-au mutat într-un apartament situat la numai două blocuri distanță de cel în care locuim eu și soția mea.

Traiul alături de Mihaela a fost întotdeauna frumos. O femeie ca ea nu poate decât să înnobileze tot ceea ce atinge și să producă bucurie celor care au privilegiul de a o atinge. În primă instanță, eu eram singurul care se bucura de acest privilegiu. și speram că va fi astfel până la sfârșit. Din păcate însă, nu avea să fie așa, viața având alte planuri cu noi, și acestea nu dintre cele mai frumoase. De ce spun asta? Fiindcă, în ciuda faptului că eu și Mihaela ne iubeam, la fel cum se iubeau și Costel și Crina, după un timp, aveam să descopăr că între soția mea și nașu’ Costel exista o relație. și nu o relație de prietenie sau de cumetrie, cum se cade, ci una de amor. Nu degeaba se numește nașul meu Costel Dobrin… M-a driblat cum dribla „gâscanul” argeșean adversarii pe vremuri. Dar nici eu nu m-am lăsat. I-am plătit-o cu aceeași monedă…

Să vedeți care a fost tărășenia! Venind într-o zi de la serviciu, dând să arunc niște haine murdare în coșul de rufe din baie, privirea mi-a fost atrasă de o bluză care nu era a mea, dar care îmi părea, totuși, cunoscută. Am pus mâna pe ea, am întors-o pe toate părțile și, deodată, am realizat: era a nașului Costel!

„Oare cum o fi ajuns la noi în coș?”, m-am întrebat, pe bună dreptate. și, cum nu reușeam să găsesc niciun răspuns, mă adresez soției:

— Mihaela, tu ai idee cum a ajuns bluza lui Costel în coșul nostru cu ruf e murdare?

Văzându-mă cu bluza în mână, Mihaela a rămas mută un timp, apoi, când s-a dezmeticit, a început să se bâlbâie:

— Păi, Mihai, e aici de când a fost el în vizită, săptămâna trecută… Vărsase vin pe ea, așa că i-am zis s-o lase aici, să i-o spăl, și i-am dat una de-a ta. Ai uitat?

Nu, nu uitasem când a fost nașu’ Costel în vizită, dar îmi aminteam în mod sigur că a plecat cu bluza pătată pe el, căci eu îl condusesem la lift și chiar i-am atras atenția, amical, să nu încerce să agațe ceva pe drum, că nu are nicio șansă, după cum se prezenta. Nu mai spun că, de atunci, am tot pus rufe la spălat și nu văzusem bluza lui Costel în coș. Deci apăruse de curând și, carevasăzică, Mihaela mă mințea! Dar de ce să facă asta? Simplu: pentru că avea o aventură cu Costel… Prietenul și nașul meu de cununie, Constantin, juca un joc murdar.

— O, da, Mihaela! Așa este, ai dreptate… Cum de am putut uita? i-am răspuns râzând soției mele, trecând cu aparentă indiferență peste toată întâmplarea.

În realitate însă, ghimpele îndoielii îmi fusese implantat în inimă și nu mai aveam liniște până nu scăpam de el. Trebuia să aflu cu orice preț cum stăteau lucrurile.

Nu puteam trăi altfel. știu că întreg comportamentul meu de atunci poate părea paranoic cuiva care privește lucrurile din afară, dar o iubeam pe Mihaela cu toată ființa mea și nu suportam gândul că ar putea fi și cu altcineva în timp ce era cu mine. Gelozia mea era pe deplin justificată, judecând după faptul că îi fusesem tot timpul fidel soției mele și că, în plus, cel asupra căruia cădeau bănuielile infamiei era nimeni altul decât tatăl meu spiritual, nașu’ Costel. Așadar, ce credeți că am făcut? Am angajat un detectiv particular. și bine am făcut!

După numai două săptămâni de filaj, timp în care numai om nu am mai fost, detectivul mi-a confirmat bănuielile: între soția mea și nașul nostru de cununie exista o relație extramaritală. Adulterul se consuma în timpul zilei, atât în apartamentul nostru, cât și al celorlalți soți, lucru dovedit de pozele pe care mi le-a arătat cel ce îi urmărise. Nu era, deci, nicio îndoială, ceea ce îmi părea imposibil se întâmpla: eram înșelat! Oare ce ar fi trebuit să fac? Primul impuls a fost să îi surprind în flagrant și să îi omor pe amândoi. Dar nu sunt eu omul care să facă așa ceva… Al doilea gând a fost mai pașnic, dar tot distructiv: să îi comunic Crinei ceea ce știam, să le spunem adulterinilor că știm de aventura lor și apoi să divorțăm amândoi. Dar nici asta nu mi s-a părut fi un lucru bun, câtă vreme și noi, și ei aveam copii mici, iar separarea părinților ar fi însemnat o lovitură pentru ei. Nu, divorțul era exclus! Trebuia să găsesc altceva: ceva frumos, constructiv, dar care să îmi alimenteze totodată setea de răzbunare. și atunci, răspunsul a venit de la sine: să o seduc pe nașa!

Zis și făcut. Începând chiar din ziua următoare, am început atacul asupra nașei mele Crina. Atac care a durat vreo trei luni, perioadă în care am uzitat de întreg arsenalul din dotare și de toate mijloacele de cucerire aflate la îndemâna unui bărbat. și, până la urmă, am reușit. La finalul celor trei luni, am adus-o pe Crina la așternut. Culmea, întâlnirile noastre aveau loc concomitent cu cele ale lui Costel și Mihaela, care, după cum știam din informările detectivului, se învoiau de la serviciu și plecau mai devreme către locul faptei.

Atunci, știind că ei sunt prinși în acțiune, eu mergeam relaxat la Crina, unde ne iubeam sălbatic. Ea mă admira de fiecare dată pentru cât de stăpân pe situație eram și mă întreba dacă nu cumva îi ascund ceva. Eu îi răspundeam atunci că n-are de ce să își facă griji, o sărutam cu foc și îi masam energic pieptul și fesele, făcând-o să geamă de plăcere și să se concentreze la amor…

Trebuie să recunosc că nașa Crina este o adevărată expertă la pat, iar când îi venea ideea să mi se adreseze protocolar, mă ucidea pur și simplu:

— Ooo, finule, ce bine miroși! Ooo, finule, ai corpul lucrat la sală! Ooo, finule, mă faci să mă simt atât de bine… Ooo, finule, nu te opri…

Bineînțeles, eu intram în joc și i mă adresam la fel de oficial, producându-i o satisfacție maximă și ridicând-o pe culmile plăcerii erotice:

— Nașa Crina, ce sâni fermi ai! Nașa Crina, vreau să-ți sfâșii lenjeria intimă cu dinții! Nașa Crina, te miști grozav, nu te opri…

Una peste alta, mă simțeam ca în paradis cu nașa, iar rezultatul a fost acela că, în cele din urmă, prins în focul dragostei, am lăsat garda jos și i-am dezvăluit:

— Nașă Crina, trebuie să știi că Mihaela și Costel sunt amanți! și nu de ieri, de azi, ci de foarte mult timp! Inițial, când am început să bănuiesc o anumită legătură între ei, am fost atât de revoltat, că m-am gândit chiar să-i prind în flagrant și să-i omor! Apoi, m-am răzgândit… Căci și tu îmi picaseși mie cu tronc…

Auzind asta, Crina nu a reacționat furibund, așa cum m-aș fi așteptat. Dimpotrivă. A fost destul de calmă, ba chiar amuzată de situație.

— Aaaa, ăsta era marele tău secret, d-asta ești așa de liniștit de fiecare dată când ne întâlnim? Ei bine, află că și eu știam asta de multă vreme. Tu de ce crezi că am acceptat să mă cuplez cu tine? Ca să i-o plătesc lui Costel, d-aia!

Auzind asemenea grozăvie, am rămas paf. Carevasăzică, ceea ce eu mă codeam să îi spun ea știa deja. Iar șarmul meu, pe care îl credeam irezistibil și pe care îl folosisem din plin pentru a-i intra în grații Crinei, nu era nicidecum responsabil pentru cucerirea ei, ci, de fapt, fusese vorba de dorința de răzbunare a femeii. Cât de naiv am putut să fiu…

I-am povestit Crinei în amănunt cum am descoperit relația dintre soția mea și soțul ei, ea mi-a dezvăluit cum aflase, la rândul său, de adulter, după care ne-am pus împreună întrebarea pe care și-ar fi pus-o oricine în locul nostru: „Ce facem acum?”.

Variantele nu erau decât două: mergeam pe burtă și îi lăsam să își consume relația, în timp ce noi doi o continuam pe-a noastră, sau dădeam totul în vileag. Amândoi am fost de părere că prima variantă este cea corectă și, pentru a nu ne distruge căsniciile și pentru a nu face copiii să sufere, am hotărât să nu spunem nimănui nimic, lăsând în seama timpului rezolvarea situației.

Au trecut de atunci mai mult de cinci ani. Așa cum bănuiți, și așa cum am sperat eu și nașa Crina, după un timp, Mihaela și nașu’ Costel s-au plictisit unul de celălalt. Fiorul de la început a dispărut, amorul s-a stins și fiecare dintre ei și-a văzut în continuare de casa și de familia sa. Mai mult chiar, cuprinși de sentimentul de vinovăție și de remușcări, cei doi adulterini s-au purtat din ce în ce mai frumos și mai atent cu jumătățile lor, ceea ce nouă, adică mie și Crinei, ne-a convenit de minune. Bineînțeles, nu le-am spus niciodată că noi cunoaștem mârșavul secret din trecutul lor și, cu atât mai puțin, nu le-am dezvăluit secretul nostru. Căci, trebuie să vă spun acum, la final, nu fără oare-care jenă, că, în ciuda întoarcerii pe drumul cel bun a Mihaelei și a nașului Costel, eu și Crina continuăm să ne vedem pe ascuns. De data asta, nu din răzbunare, ci de plăcere, căci modul în care ne iubim și ne alintăm în pat ni se pare de-a dreptul magnific:

— Ooo, finule, ai păr pe piept! Ooo, finule, ce puternic ești! Ooo, finule, nu te opri…

— Nașă Crina, ești atât de senzuală! Îmi place atât de mult să sorb șampania de pe abdomenul tău plat…

După cum cred că vă veți spune și dumneavoastră în gând, deși, altfel, nu ați recunoaște, ar trebui să fim nebuni să încetăm s-o facem…

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

„L-au arestat pe Adrian Cristea, stau polițiștii cu armele pe el!” » Momente incredibile pe aeroport: „You're very stupid, very stupid”
PARTENERI - GSP.RO
„L-au arestat pe Adrian Cristea, stau polițiștii cu armele pe el!” » Momente incredibile pe aeroport: „You're very stupid, very stupid”
BOMBĂ! Cine este, de fapt, femeia care a omorât doi copii! Cât de bogată e...
Playtech.ro
BOMBĂ! Cine este, de fapt, femeia care a omorât doi copii! Cât de bogată e...
Gest de mare omenie al unui poliţist din Constanţa. Agentul şi-a dat haina de pe el unui bărbat rănit în accident, să-i ţină de cald
Observatornews.ro
Gest de mare omenie al unui poliţist din Constanţa. Agentul şi-a dat haina de pe el unui bărbat rănit în accident, să-i ţină de cald
Horoscop 6 martie 2021. Scorpionii au impresia că nu mai pot avea încredere în cei cu care au colaborat
HOROSCOP
Horoscop 6 martie 2021. Scorpionii au impresia că nu mai pot avea încredere în cei cu care au colaborat
Un fermier a găsit un meteorit gigant pe terenul său. Suma incredibilă cu care l-a vandut
Știrileprotv.ro
Un fermier a găsit un meteorit gigant pe terenul său. Suma incredibilă cu care l-a vandut
Prezentatoarea TV care s-a cuplat cu un copil de 17 ani. Ea este cu 19 ani mai mare: ”Amândoi eram singuri”
Telekomsport
Prezentatoarea TV care s-a cuplat cu un copil de 17 ani. Ea este cu 19 ani mai mare: ”Amândoi eram singuri”
Oferte speciale pentru femei și tombolă cu premii, în luna martie (Publicitate)
PUBLICITATE
Oferte speciale pentru femei și tombolă cu premii, în luna martie (Publicitate)