Astfel, conform cercetării, femeile în cazul cărora dimensiunea fustei creşte cu un număr o dată la 10 ani, începând cu vârsta de 25 de ani, prezintă un risc cu 33% mai mare de a face cancer de sân, după instalarea menopauzei, decât aceea care se menţin în jurul aceloraşi dimensiuni.
Se ştie deja că obezitatea este unul dintre principalii factori de apariţie a cancerului, iar grăsimea depusă pe abdomen este cea mai periculoasă.
„Dacă măsura fustei ar fi confirmată şi de alţii drept un factor de predicţie a cancerului la sân la femeile în vârstă, acesta ar fi un mod foarte simplu şi la îndemână de a monitoriza masa corporală”, a declarat pentru BBC profesorul Usha Menon, de la Departamentul pentru Cercetarea Cancerului la Femei.
La studiul condus de acesta au participat peste 90.000 de femei din Marea Britanie, cu vârste cuprinse între 50 şi 60 de ani. Acestea au fost ţinute sub observaţie timp de trei ani, iar, la finalul prioadei, 1.090 dintre participante dezvoltaseră cancer la sân.
Specialiştii au constatat, pe baza răspunsurilor primite, că circumferinţa taliei unui segment dintre participantele la studiu crescuse cu o măsură în ultimii 10 ani (de exemplu, de la 12 la 14) şi, în cazul lor, riscul de a face cancer la sân în perioada de post-menopauză, era cu 33% mai crescut. De asemenea, la cele căroroa circumferinţa taliei a crescut cu două sau trei numere, riscul determinat de a face cancer la sân era cu 77% mai crescut.
„Ştim că 40% dintre cancerele la sân pot fi prevenite prin schimbarea stilului de viaţă şi adoptarea unuia sănătos. Activitatea fizică făcută în mod regulat şi menţinerea unei greutăţi optime sunt două puncte de plecare în acest sens. Acest studiu atrage atenţia asupra unei modalităţi mai facile de a monitoriza în timp creşterea în greutate”, este de părere şi profesorul Tom Stansfeld, de la Institutul de Cercetare a Cancerului din Marea Britanie.
„Femeilor le este mai uşor să ţină minte ce măsură au purtat la fustă în urmă cu 10 ani decât să îşi aducă aminte care era indicele masei lor corporale cu un deceniu în urmă„, este concluzia formulată de acesta, care explică astfel de ce au ales în cercetarea lor, ca etalon, fusta.