18 Iun. 2011 10:13

Exclusiv | Dana Săvuică, jurnal de călătorie: „Am tras un pui de somn, pe nisipul cald”

Distribuie

Situat la doar câțiva zeci de kilometri de Lisabona, am ajuns repede la destinație, Portugalia având o infrastructură impresionantă, cu multe autostrăzi și poduri suspendate pe mai multe nivele. Am intrat pe străduțele întortocheate și înguste din Sintra, admirând casele vechi cu ceramica colorată, bisericile și magazinele cu suveniruri.
Am ales să vizităm Palatul Pena , construit pe vârful muntelui, având în jurul său o grădina botanică impresionantă, cu sute de specii de plante și arbori, inclusiv Sequoia!
Palatul a fost construit în secolul al XIX-lea de către Regele Fernando și Regina Maria II, în stilul romantismului, fiind azi unul dintre obiectivele turistice de mare interes. Crenelurile, terasele cu arcade, turnurile colorate în diferite nuanțe, coridoare lungi ca un labirint trecând prin camere maistuoase, pline de comorile primite în dar de familia regală, ne-a făcut să ne gândim la similaritatea dintre istoria Portugaliei și cea a României, ba chiar pot spune că Sintra aduce cu Sinaia, inclusiv prin eleganța caselor, a lumii, a castelelor.
Castelul este apărat acum de un soldat solitar, aflat pe vârful muntelui, și în depărtare, înspre ocean, se află o cruce identică cu a noastră din Munții Bucegi.
Pe lângă palatul Pena, mai puteți vizita castelul Moros și palatul Monserrate, unde a stat în vizită celebrul romancier, Lordul Byron.
Încercăm să împărțim ziua în vizite la monumente istorice și, după-amiază, la plajă. Am plecat în recunoaștere pe țărmul oceanului, urcând acum spre vest, către plaje sălbatice și golfuri cu nisip alb, intrând în biosfera și parcul natural Sintra-Cascais. Așa am descoperit la Guicho, plaja surferilor, iar pe coastă se află cocoțate pe stânci negre, cu o panoramă de vis, restaurante cu terase mari, luminoase și meniuri cu specific pescăresc. Azi am mâncat creveți jumbo cu lămâie și maioneza iar desert- fructe proaspete cu șarlotă de ciocolată.
În golful de la baza Cabo Roso, ne-am așezat pe nisipul cald și am tras un pui de somn. Surferii se aventurau în ocean, unde valuri imense se izbeau de stâncile țărmului, spărgându-se cu zgomot și aruncând spumă albă în jur. Când ne-am trezit, nori negri amenințau dinspre ocean și vântul se întețise. Valurile erau imense dar surferii se pare că erau în culmea fericirii.
Am plecat pe drumul de pe coastă spre renumitele stațiuni Cascais și Estoril unde am vizitat Gaura Iadului, adică o carie săpată de apă în stâncile țărmului, creând o grotă imensă, neagră și amenințătoare , care stârnește admirația turiștilor.
Mergând înapoi spre Lisabona, pe țărmul oceanului, am trecut prin stațiuni cochete, cu clădiri superbe, cu arhitectură specific portugheză, din când în când răsărind câte un far luminos sau o fortăreață. Am trecut pe lângă plaja întinsă, plină de restaurante și baruri și surferii care înotau, ca niște foci negre gigantice, în valurile oceanului. Fiind început de weekend, am prins multă agitație, atât pedestră cât și rutieră.
Costa de Caparica se află pe țărmul de peste Râul Toje și, de fiecare dată trebuie să trecem podul "25 Aprilie", fiind întâmpinați de replica statuii din Brazilia, care îl înfățișează pe Iisus Hristos, fiind un semn de frăție a celor două țări prin simplul fapt că...portughezii au descoperit acest tărâm din Lumea Nouă, Brazilia.
Află ce premiu oferă Dana Săvuică și Libertatea

Loading...
Comentarii