Antonescu, după zece ani de nimic. Fapte, vorbe și post-adevăr

Lasconi îi calcă pe urme lui Neacșu de la Câmpulung în genul epistolar, iar Nicușor Dan are pe cap, aparte de coama sa leonină, necazul ăsta cu apa caldă care ba este, ba nu este, asta este. 

Iar Crin Antonescu, omul speranțelor europene ale sistemului, a rezumat exact ce a făcut în deceniul în care n-a fost prezent în viața politică: nimic.

Un om în deplinătatea forțelor care nu face nimic pentru alții vreme de un deceniu nu e bun nici să-l alegi șef de scară de bloc. 

România e distrusă din atât de multe puncte de vedere, încât ai ce repara de acum până în secolul al XXII-lea.

N-am auzit ca Antonescu să se fi implicat în vreun proiect educațional, cultural, filantropic. Ce o fi făcut zece ani marele profesor tulcean de istorie? O fi citit „Diplomația” lui Kissinger pas cu pas, cu vocea lui Iohannis? O fi jucat șeptic? Nu știm. S-o fi lăsat devorat de lene pe spinarea nevestei? Cât „dolce far niente” poți să înduri într-o viață?

Om în floarea vârstei – nicio contribuție la nimic. Nici măcar o carte de memorii, acolo. Nu ca a generalului Ciucă, dar așa, ca gest. Nu, nene. Nimic-nimic.

Până la urmă, poate că e și asta o realizare: după Iohannis, care n-a făcut nimic zece ani, iată un om care ar putea să nu facă nimic douăzeci de ani, împlinind visul de aur al românului etern. Doamnelor, domnișoarelor și domnilor: aplauze pentru Crin Antonescu, speranța României „pro-europene”.

Singurii oameni care sunt buni pentru funcții publice sunt tocmai cei care nu le vor, care sunt buni și când nu îi vede nimeni, care nu umblă cu fotografii după ei și cu telefoanele deschise nonstop să tiktok-ărească.

Ce rămâne din Simion, Șoșoacă și Georgescu dacă le iei rețelele sociale? Georgescu, pionul (dacă nu nebunul) preferat al Kremlinului, e așa de patriot român că a trăit la Viena, unde s-a menținut sănătos bând apă cu multă informație. 

Recomandări

Pană de curent și haos în toată Spania și Portugalia. Pasagerii sunt evacuați de la metrou și din trenuri, spitalele au activat planul de urgență – Livetext

Competență, integritate, busolă morală nestricată – astea nu se găsesc de vânzare și nu cresc dacă apelezi la rostopască și trei frați pătați.

Ghid de înțelegere a timpurilor și oamenilor din România: cu cât e mai mare gargara cu Eminescu, Dumnezeu și glia strămoșească – cu atât mai mari șansele de impostură. Cu cât se urlă mai abitir – cu atât nu era nimic de zis. Cu cât mai multe cuvinte pompoase – cu atât mai moftangiu șarlatanul. 

Poporul confundă ziariștii cu propagandiștii cei mai abjecți în marș, papagalii – cu oamenii inteligenți și sila de a deschide gura (caracteristica lui Iohannis în primul mandat) cu înțelepciunea.

Până la urmă, așa e lumea în secolul nostru. Cea mai mare performanță adusă de rețelele sociale este că a șters și continuă să șteargă (până va dispărea cu totul) granița dintre adevăr și adevăr alternativ, adică minciună. 

În curând se va pensiona ultima generație care are memoria adevărului, știe să îl recunoască și să îl prețuiască.

Mai departe, într-o lume în care această distincție nu mai e clară, orice devine posibil fără regrete și fără rezerve.

Au existat și vremuri în care minciuna nu devenea adevăr doar pentru că era urlată de o gloată mai numeroasă.

Recomandări

Conclavul, unul dintre cele mai secrete procese electorale din lume, decide noul papă. 135 de cardinali sunt eligibili să fie aleși

În numele profitului și al zeului ban, amin, acel timp a trecut. Puneți-vă centurile, vin timpuri atât de interesante, că mai bine n-ar mai veni.

La noi, în vechea Dacie, avem salvator al națiunii de la „suveraniști”, avem salvator al națiunii și de la „pro-europeni”, avem salvator al națiunii și de la a treia Românie. Suntem salvați, ce să mai!

Țară deosebită, pasiuni: weekendul prelungit și Insula Iubirii. Îi place să se ducă pe apa zâmbetului. Nu ne poate consola nici măcar constatarea că după comunism, nici capitalismul nu l-am construit bine și stă să cadă. 

În loc de încheiere, las patru versuri de la poetul Eminescu, care merg la fix și în 2025: „Azi, când patimilor proprii muritorii toţi sunt robi,/Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi/Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic/Ce-o beşică e de spumă într-un secol de nimic”.

Urmărește-ne pe Google News

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.