31 Mai. 2017 23:30

La mulţi ani, copilului meu şi copilului care am fost şi eu cândva! O radiografie a statutului copilului în societatea românească

Distribuie

De ziua copilului, psihologul Cezar Laurenţiu Cioc face o radiografie a statutului copilului în societatea românească. Află care este rata demografică actuală şi cum au evoluat de-a lungul timpului metodele de creştere a copiilor şi valorile pe care cei mici le îmbrăţişează.

V-aţi acunselea,Castelul, Frunza, Lapte gros, Ţară-ţară vrem ostaşi, Raţele şi vânătorii, Flori, fete, filme sau băieţi.  „Ce reprezintă toate astea?'  întreabă plini de curiozitate şi ţinând în mână o tabletă sau un smartphone, copiii născuţi după anul 2000. Sunt  jocurile copilăriei noastre!' le spun cu nostalgie adulţii. Aceste jocuri, împreună cu mingile de 18 sau 35 de lei pe care le vulcanizam la nesfârşit ( informaţie pentru cunoscători) reprezentau esenţa copilăriei celor care acum au la rândul lor copiii. Ideea de copilărie s-a schimbat însă. Acum indoor-ul a câştigat mult teren în faţa outdoor-ului iar tehnologia în faţa activităţii corporale. Dacă noi intram în casă după 1989 doar ca să vedem la ora 19.30 pe TVR desene animate precum Captain Planet, Sandy Belle, Ţestoasele Ninja sau Cartea Cărţilor şi apoi  reveneam la joacă unde povesteam ce am văzut, acum copiii îşi petrec zile întregi pe internet cu Warcraft sau Pokemon ori jucându-se pe console video. Jocul în aer liber tinde să se restrângă la sporadice ieşiri în parc sub supravegherea părinţilor. Autonomia pe care noi o aveam la joc, chiar şi printre blocurile comuniste, este doar o amintire.

Unde sunt copiii care altădată se jucau în grupuri mari în parcările din spatele blocurilor?

După anul 1989, natalitatea în Romania a scăzut uluitor de mult. În urmă cu 27 de ani, în Romania se năşteau aproximativ 320.000 de copii pe an iar acum, acest număr a scăzut la jumătate. Populaţia ţării scade cu 5.000 de persoane lunar. Deşi în anul 2053 populaţia lumii va atinge 10 miliarde de suflete, Romania şi Europa scad numeric la acest capitol în timp ce China, India şi ţările din Africa subsahariană au  o rată de natalitate în continuă creşetere. Imaginati-vă că în Germania se nasc mai puţin de 8 copii la 1.000 de locuitori iar în ţări precum Mali, Angola, Uganda, Zambia sau Burkina Faso se ajunge la 50 de copii la mia de locuitori. Uluitor! În România anului 2017 se nasc aproximativ 11 copii la 1.000 de locuitori.

Din ce motive a scăzut natalitatea?

Perioada comunistă şi epoca Nicolae Ceauşescu în special, încurajau natalitatea. Primeai camere în plus la repartiţiile locative dacă aveai copii. Ceşterea lor nu presupunea atunci mari cheltuieli, copiii trăiau modest cu apa de la  robinet, creveţi vietnamezi, pui fraţii-petreuşi şi, poate odată pe an, banane verzi Chiquitta puse la copt pe şifonier. Părinţii de atunci nu aveau nici prea mare dorinţă de dezvoltare personală şi nici oportunităţi. Astăzi natalitatea a scăzut nu numai pentru că românii nu au bani suficienţi ( în ţările sărace şi needucate natalitatea  e mare) ci şi pentu că accentual se pune acum mai mult pe propria persoană decăt pe ideea de mariaj sau familie. A avea un copil nu mai reprezintă din păcate o prioritate pentru români. Ei vor să călătorească prin lume, să aibă locuri de muncă lucrative sau să sa investească educaţional sau material în propria persoană. Asistăm la un egoism afectiv al lumii civilizate care pune accent pe propria persoană  în timp ce în ţările needucate şi subdezvolatate se nasc copii în număr foarte mare.

Efectele tehnologiei asupra copiilor

Fie că este vorba de tablete, laptopuri, telefoane sau ceasuri inteligente ori console video, toate fac parte din viaţa copiilor de azi. Viaţa făra internet este de neimaginat. Orice copil, puber sau adolescent are cont pe Facebook tocmai pentru ca ceilalţi copii au, iar jocurile precum Farmville, Pokemon sau Angry Birds ocupă o mare parte din timpul celor mici. Treptat, viaţa copiilor se mută în mediul virtual iar acest fapt are aspecte pozitive şi negative. Pe de-o parte copii, puberii sau adolescenţii sunt din ce în ce mai  neîndemânatici la scrisul de mână tocmai pentru că scriu mai mult pe tastaturi decât folosind pixul. Folosirea tehnologiei presupune la  pasivitate corporalaă ceea ce duce uneori la obezitate a copilului pentru că activitatea virtuală este interesantă, captează atenţia dar în realitate copilul este inert fizic, nu are activitate corporală. Pe lânga acestea mai există riscul de a intra în jocuri stupide precum Balena Albastră.

De cealaltă parte însă avem si  asptecte pozitive ale virtualizării vietii la  copii. Internetul oferă informaţii nelimitate şi oportunităţi de auto-educaţie pe care părinţii nu le-au avut la îndemână iar acum nu ştiu cum să se raporteze la ele. Viaţa viitorului va fi una a reţelelor virtuale şi a internetului de aceea nu este o idee bună să îi interzici copilului accesul la virtualizare în totalitate. Tehnologia stimulează un nou tip de inteligenţă, cea virtuală, pe care adulţii nu o  au. Unii adolescenţi cu înclinaţii către IT căştigă pe internet mai mulţi bani decăt au căştigat părinţii lor toată viaţa. Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, este acum unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume pentru că atunci când era încă un copil a învăţat limbajul de programare cu ajutorul căruia a creat reţeaua de socializare în succesul căreia adulţii nu credeau atunci.

Ideea este să nu îi pui stavilă la tehnologie copilului ci să îi oferi alternative să cunoască şi viaţa vie, urcatul prin copaci, mersul la ţară, scăldatul în ape naturale precum făcea Ion Creangă în Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul. Îi oferi un avantaj în viaţă copilului dacă ai măiestria să îi arăţi ambele tipuri de viaţă, naturală şi virtuală.

Cum fac această educaţie?

Cu mici excepţii, un copil împrumută atitudinea şi valorile părinţilor cu privire la viaţă.  Dacă tu ca părinte esti un om complet, echilibrat, ai cunoştinţe şi deschidere atitudinală atât către mediul virtual căt şi cel natural, există o mare probabilitate ca şi copilul tău să  fie la  fel. Dacă el te vede şi pe Facebook ori jucându-te la consola video, dar şi alergând în parc sau făcând alt tip de sport ori urcând pe munte , înotând în mare,  sau mergând desculţ pe islaz (adică pe un de de câmp unde pasc animalele) la ţară, copilul tău va întelege de la  sine că există două moduri de a vedea lumea: virtual  şi natural. Dacă tu ca părinte esti sportiv, cult sau afectuos şi arăţi aceste atitudini, cel mai probabil şi copilul tău va  fi la fel iar dacă esti fumător, beţiv, agresiv, vulgar sau needucat nu ai dreptul să ceri copilului tău să fie altfel.  Copiii sunt ca nişte bureţi care absorb tot ceea  ce au în jur. Partea bună cu facultatea de psihologie este că faci stadii practice de pregătire prin centre de plasament unde ai ocazia să te educi în psihologia copilului având la  dispozitie cazurile a sute sau mii de copii în timp de majoritatea părinţilor nu cunoaşte decât proprii copii.

La Mulţi Ani copilului tău şi copilului care ai fost şi tu cândva!

Loading...
Comentarii