MENIU CAUTĂ
17 Aug. 2018 22:30

Adela vă sfătuieşte în sex şi iubire. „Simt că în el s-a stins orice nevoie de iubire, orice bucurie a vieții”

Distribuie

De când lumea și pământul, sexul şi, mai ales, iubirea generează bătăi de cap şi încurcături, căci mintea nu se pune cu inima sau cu instinctele primare. În cea mai mare parte a situaţiilor create, un sfat sau simpla rostire a problemei pot aduce rezolvări. Pentru asta există Adela, gata să te asculte şi să te ajute să vezi lucrurile mai clar.

Adela, specialista noastră în probleme de cuplu, îți stă la dispoziție.

Scrie-i Adelei pe adresa scrieadelei@libertatea.ro şi citește în Libertatea sfaturile ei.

Dragă Adela,

Sunt într-o relație de 7 ani cu un bărbat pe care îl iubesc, dar de care nu mă pot apropia. Putem vorbi despre orice, este foarte atent la nevoile mele de om, dar parcă nu observă că sunt și femeie. Știu sigur că nu mă înșală, pentru că știu ce face în orice moment, însă când încerc să-i atrag atenția că suntem totuși un cuplu, parcă nici nu mă vede, nici nu mă aude. De parcă în el s-a stins orice nevoie de iubire, orice bucurie a vieții. Nu reușesc să-l desprind din fața calculatorului – lucrează de acasă – și din cauză că el nu se desprinde, nici eu nu pot să fac nimic. Îl aștept pe el, dar încep din ce în ce mai mult să mă gândesc că îl aștept degeaba. Poate că ar trebui să-mi refac viața, în definitiv am doar 37 de ani. Nu mai pot să trăiesc așa, dar nici nu reușesc să mă desprind de comoditatea vieții cu care m-am obișnuit împreună cu el. Nu știu dacă sunt pregătită să mă arunc de una singură în tumultul vieții. Ce mă sfătuiești să fac?

Adela răspunde:

Draga mea,

Până când nu vei simți că ți-a ajuns cuțitul la os, degeaba îți spune oricine orice. Ești atașată de el și nu te vei putea desprinde fără să te doară. Și dacă ai avea puterea să faci acest pas, fii sigură că nu-ți va fi ușor, cel puțin nu în primele luni. Te vei găsi dintr-o dată singură, nevoită să faci prin propriile puteri lucruri pe care înainte le făceai cu el. Sunt multe femei care povestesc că, după ce au ieșit dintr-o relație dureroasă, cu toate că simțeau o stare de ușurare, a trecut multă vreme până când au reînvățat să trăiască singure, să se bucure de propria lor companie. Când trăiești mulți ani împreună cu cineva, ajungi să împarți cu el nu doar apartamentul, ci și emoții, idei, obiceiuri care îți creează senzația de confort. Primele săptămâni de singurătate pot fi crâncene, iar tu probabil că intuiești asta. Dincolo însă de teama de necunoscut, care este firească, ceea ce ai spus este foarte just. Ești încă tânără, în tine încă nu s-a stins setea de aventură. Sau poate dorința de a avea o familie în adevăratul sens al cuvântului. Acum ți se pare că normalitatea înseamnă să trăiești sub același acoperiș cu un bărbat 'autist'. Dar gândește-te că poate, dacă vei avea curajul să te desprinzi de el, peste un an vei fi în curs de a-ți întemeia o familie, poate vei avea copii, poate vei trăi cu bucuria fiecărei clipe. Cine nu riscă, nu câștigă. Poate că sună banal, dar ce poți să oferi în schimb? Alegerea îți aparține în totalitate.

 

Loading...
Comentarii