03 Feb. 2018 21:00

Ce este și cum se manifestă atacul de panică. Psihologul Libertatea explică

Distribuie

Ce este și cum se manifestă atacul de panică? Această reacție extremă a organismului la factorii de stres e tot mai des întâlnită, iar persoanele care trec prin asta pentru prima oară se sperie serios, crezând, din cauza simptomelor, că au o criză de inimă. Cezar Laurențiu Cioc, psihologul Libertatea, explică mecanismul atacului de panică, dar și ce anume îl generează și cum se poate trata.

Oricine a auzit, la un moment dat, despre atacul de panică. Unii l-au trăit, alții au citit despre el, iar mulți folosesc această expresie pentru a desemna agitațiile banale de zi cu zi. Atacul de panică este însă o situație serioasă și o noțiune științifică din panoplia psihologiei anxietății.

Însuși termenul de “panică” duce cu gândul la iraționalitate, pierderea controlului sau haos. O persoană la care s-a declanșat un atac de panică simte aceste atribute atât psihologic, cât și fiziologic. Din punct de vedere psihologic, atacul de panică este o reacție la o situație fobică sau anxioasă. Cu alte cuvinte, când îți este foarte frică de o situație anume sau simți teamă de necunoscut, de ce s-ar putea întâmpla pe viitor ori ești foarte stresat, organismul reacționează. Această reacție e caracterizată de simptome fiziologice precum palpitații, senzația de sufocare și de leșin, transpirație, tremor, creșterea frecvenței cardiace.

Pe lângă manifestările fiziologice, există și cele psihologice. Persoana care are un atac de panică are tendința de a fugi din locul în care se află, senzația că va muri, teama că va înnebuni sau că va face gesturi necontrolate ori iraționale.

Ce este și cum se manifestă atacul de panică: “Subiectul se simte îngrozit, neajutorat, vulnerabil”

Primul atac de panică este cel mai traumatizant. Subiectul se simte îngrozit, neajutorat, vulnerabil și nesigur cu privire la posibilitatea reapariției simptomelor. Acestea sunt caracteristicile atacului de panică exploziv, care se manifestă comportamental, somatic și fiziologic. Mai există o formă de atac de panică, cea implozivă. În acest caz, pus în fața situației fobice ori a unei amenințări iminente ori de stres extrem, subiectul înmărmurește, nu se mai poate mișca, nu mai poate vorbi și nici reacționa. Se aseamănă mult cu intrarea în starea catatonică. Catatonia, conform DSM, este un sindrom psihomotor caracterizat prin incapacitate generală de mișcare corporală sau de reacție.

Sunt cazuri în care unei persoane îi albește părul în decursul a câteva ore, ca rezultat al atacului de panică imploziv. Acest lucru a fost observat în închisori, în primele ore sau zile ale încarcerării – unii deținuți au albit în câteva ore sau zile, nu au mâncat, nu s-au mișcat. Păreau niște statui.

Atacul de panică imploziv dă senzația unui calm comportamental aparent, însă subiectul e dominat de angoase, temeri, anxietăți, stres interior, toate în forme severe, care paralizează temporar capacitatea de reacție somatică. Este un tip nespecific de atac de panică. Unii specialiști nici nu îl includ în această categorie, dar este vorba tot de o manifestare paroxistică a anxietății, la care organismul reacționează printr-un blocaj general. În concluzie, la unele persoane atacul de panică se manifestă exploziv, la altele, imploziv.

Este atacul de panică o boală?

Atacul de panică nu este un diagnostic de sine stătător, ci un mod de răspuns, o reacție specifică multor tulburări de personalitate. Dacă ești obsesiv-compulsiv, atacul de panică este o reacție la faptul că lumea este imperfectă, dacă ești depresiv, atacul de panică apare din prea mult pesimism și lipsă de speranță, dacă esti paranoid, apare pentru că ești sigur că forțe oculte vor să îți facă rău…

În timp, dacă frecvența atacurilor de panică se intensifică, se ajunge la ceea ce medicii sau psihologii numesc tulburare de panică. Aceasta este diagnosticată în sine și reprezintă predispoziția stabilă a unui subiect la a avea atacuri de panică frecvente și repetate. E ca și cum ai avea o înclinație particulară către a reacționa printr-un atac de panică la factori de stres diferiți. Cu toate acestea, un subiect poate avea atacuri de panică singulare și conjuncturale, fără a fi diagnosticat cu tulburare de panică.

Pentru a diagnostica această tulburare, DSM cere să fi existat cel puțin două atacuri de panică urmate de o luna de așteptări anxioase cu privire la posibilitatea producerii unui alt atac. Unele atacuri de panică apar ciclic, în anumite situații, altele se declanșează spontan, din senin, fără un declanșator punctual.

În vremurile noastre, cei mai predispuși la atacuri de panică sunt corporatiștii, care au o viață profesională plină de stres, responsabilități și muncă în exces, factori la care organismul reacționează psihosomatic prin anxietate. Concluzionând, putem spune că orice persoană are o limită dincolo de care stresul poate declanșa un atac de panică, dar limita este diferită de la subiect la subiect. Fiecare om are o vulnerabilitate specifică față de condițiile de stres.

Cât de periculos este pentru organism

Oamenii ar trebui să știe că, deși e percepută ca o experiență îngrozitoare, atacul de panică exploziv nu este absolut deloc periculos pentru organism, din perspectivă somatică și fiziologică. Cu alte cuvinte chiar dacă pulsul și ritmul respirator accelerează, nu vei face atac de cord și nici nu ți se va opri respirația, nu te vei asfixia și nu vei muri.

Atacul de panică nu produce o îmbolnăvire sau o oprire a inimii, deși palpitațiile sunt de natură să genereze ideea morții iminente. Nici senzațiile de sufocare nu sunt periculoase. Musculatura gâtului și toracelui se contractă, acesta fiind motivul scăderii momentane a capacității respiratorii. Atacul de panică nu provoacă nici leșinul, deși există o senzație de genunchi moi. Așezarea pe un scaun rezolvă problema.

Din perspectivă psihologică, oamenii trebuie să știe că un atac de panică nu conduce la nebunie. O boală psihică nu se instalează spontan și brusc, ci este rezultatul unor acumulări de factori de lungă durată.

Cel mai bun tratament spontan oferit unui om cu atac de panică este să îl iei în brațe

Tratamentul atacului de panică poate fi aplicat la fața locului sau în timp. Pe loc, cel mai bun tratament pentru un om cu atac de panică este să îl iei în brațe. Îmbrățișarea diminuează anxietatea și îi conferă acelei persoane o stare de siguranță. Astfel, atacul de panică se stinge mai repede; altfel, simptomele pot dura și 20 de minute.

Nu este recomandat ca persoanele care asistă la un atac de panică să se mire, să se închine înfricoșați, să judece ori să intre la rândul lor în panică. Dacă oamenii din jur sunt calmi, pozitivi, afectuoși, cel care suferă atacul va prelua, prin transfer emoțional, starea lor. Dacă ei sunt la rândul lor panicați, scena devine una a iraționalității haotice generale și asta nu ajută pe nimeni.

Pe termen lung, tratamentul poate fi medicamentos, fie prin antidepresive, fie prin consiliere sau terapie comportamentală. Terapeuții le dau oamenilor predispuși la atacuri de panică detalii despre cum se manifestă, îi învață tehnici de respirație și relaxare foarte utile pe moment, și recrează un atac de panică în condiții de siguranță, în cabinet, tocmai pentru a desensibiliza treptat persoana, prin expunere controlată la panică. Cu cât un om înțelege mai bine conceptele de frică și anxietate, cu atât le gestionează mai bine.

Sunt foarte utile și întâlnirile de grup, pentru că omul respectiv aude cum și alte persoane au parte de experiențe similare, află tehnicile altora de a face față atacurilor de panică și simte că nu este singurul care trece prin astfel de experiențe.

Psiholog Cezar Laurențiu Cioc, specialistul Libertatea


Criminalul ura grădinița! Momentul în care Marius Cristian Botan ar fi decis să-și ucidă soția

Loading...
Comentarii