”Ne doream de multă vreme să o avem în paginile ELLE, și a fost o plăcere să o cunoaștem și să lucrăm cu ea la ședința foto, abordată de Cristina la modul cel mai profesionist cu putință. Încă și mai mare plăcere a fost să discutăm cu ea, să o descoasem despre dedesubturile jocului ei, despre viața ei personală, subiect cu care este, pe bună dreptate, foarte atentă. Și ne-am bucurat să știm că avem parte de încrederea ei. Imaginile au fost realizate de Tibi Clenci, styling: Domnica Mărgescu și Cristina Crăciun, machiaj – Jenny Matea, coafură – George Cozma”, spune Ioana Ulmeanu, autoarea interviului special.
Cristina Neagu, despre accidentările și revenirile ei:
”Nu m-am gândit nici o clipă că nu am cum să îmi revin. Știam de la început că în momentul în care fizic voi fi bine, psihic sunt deja foarte bine. Și că va fi doar o chestiune de timp să fiu aceeași jucătoare, aceeași persoană. Nu m-a dus în jos, m-a ajutat foarte mult în carieră.
ELLE: De unde venea încrederea că vei fi la un moment dat bine și că se va găsi o soluție pentru umărul tău?
C.N.: Din interior. În momentul în care m-am apucat de handbal, mi-a plăcut foarte mult și am știut după o perioadă foarte scurtă că este ceea ce îmi doresc să fac. Încrederea mea a crescut în fiecare zi, pentru că simțeam la antrenament și la meciuri că pot să fac foarte multe. Atunci când m-am accidentat nu m-am gândit nici o secundă «Doamne, ce o să fac, o să mai fiu la același nivel?». Pentru că foarte multă lume îmi spunea că nu o să mai fiu. Poate eram, într-un fel, nebună. Într-un sens pozitiv. Mă gândeam că oricum o să fiu bine, pentru că handbalul îl am în sânge, de ce aș uita cum se joacă? Trebuia doar să nu mă mai doară umărul. Nu m-am gândit nici o secundă că nu am cum să îmi revin. Și asta m-a ajutat, pentru că în momentul în care mi-am revenit, la doar câteva luni, eram aproape aceeași jucătoare. Până m-am accidentat din nou, asta a fost problema. Și atunci am avut o perioadă, într-adevăr, în care am picat puțin psihic, era prea mult și pentru mine. M-am operat și după două-trei luni am stat puțin cu mine, mă uitam în oglindă și ziceam «ok, a fost greu, ai mai trecut prin asta, e timpul doar să urci! Gata, nu te mai uiți în spate, ușor, pași mărunți și o să fie bine.» A fost mai greu și a durat puțin mai mult, dar am reușit să o scot la capăt”.
Cristina Neagu, despre criticile care i s-au adus:
”Eu nu prea citesc presa, gura oamenilor n-o s-o închidă nimeni. Dacă faci zece meciuri senzaționale, iar la al unsprezecelea nu joci bine, pentru că ești om, nu robot, unii oameni uită tot, și-l aduc aminte doar pe ultimul. Nu toți, sunt și cei care te susțin necondiționat. E greu să faci față presiunii, dar până la urmă asta trebuie să faci”.
Cristina Neagu, despre rolul ei în echipă:
”Mă gândesc uneori că poate am fost prea dură, sunt și destul de impulsivă. Mai ridic tonul…Îți dai seama că mă gândesc și la lucrurile astea. Fiecare om reacționează și ia diferit ce spun eu, poate că unii spun că e normal, că sunt stresată și nervoasă, dar unii spun «dar de ce țipă?», iar eu mă gândesc cum să fac lucrurile ok și să fiu înțeleasă de toată lumea. Până la urmă avem un scop comun și trebuie, ca lider, să îi faci pe ceilalți să joace bine împreună”.
Cristina Neagu, despre relația cu corpul ei, așa cum a fost ea formată de sport:
„Sportul te disciplinează. E important nu doar pentru că faci mișcare și ești mai sănătos. Te ajută psihic, nu mai bagi în seamă chestiile astea. Nu am avut niciodată un corp perfect, dar e al meu și e foarte bun așa cum e. Nu cedezi la astfel de lucruri, chiar și în copilărie. Am fost slăbuță, am zis că nu are nimic, e foarte bine. «Ești prea mică de înălțime!». «Lasă că o să cresc, ce? Nu o să cresc? Am tot timpul din lume.» Reacționezi altfel, ai o percepție diferită. Pentru că antrenamentul fizic, trezitul de dimineață îți oferă o rigoare, nu mai e un dezastru că ți s-a rupt o unghie. Nici nu le mai bagi în seamă. Chestiile care unora li se par dezastre, nouă ni se par obișnuite. Când îți depășești mereu limitele, fizic, în fiecare zi, te întărești psihic foarte mult. Nu iei totul tragic. E ca la meci. Nu îți iese ceva, suferi, dar nici nu vrei să arăți adversarului. Ții în tine. Făcând lucrul ăsta de o sută de ori, tendința e să fii puternic. Multă lume îmi zice: «mai lasă și tu, mai vorbește, mai dă afară, cât o să reziști?». Dar, pentru că am trăit cu presiune, ea m-a învățat să fiu puternică psihic. Și chiar dacă nu ajungi la performanță, tot înveți multe lucruri. Ești mult mai perseverent, nu mai începi ceva și spui că o să termini la anul. Cu câțiva ani de sport, nu contează ce meserie faci. O să vrei să faci lucrurile 100%, cum ești obișnuit”.
Simona Halep, pictorial de poveste în Elle. Cum a pozat cea mai bună tenismenă a lumii