Mergi direct la conținut »
Alte sporturi Libertatea > Sport > Alte sporturi > Cum a trăit Marian Drăgulescu primul weekend de burlac. Confesiunile celui mai medaliat gimnast român din istorie: „Sunt la al doilea divorț. Însă în relații bune și cu Larisa, și cu Corina”

Cum a trăit Marian Drăgulescu primul weekend de burlac. Confesiunile celui mai medaliat gimnast român din istorie: „Sunt la al doilea divorț. Însă în relații bune și cu Larisa, și cu Corina”

L-am însoțit 72 de ore pe Marian Drăgulescu, 38 de ani, multiplu campion mondial și european de gimnastică, în primul său weekend de burlac. După 9 ani de relație, “Marocanul” a divorțat și de Corina și e singur. El s-a relaxat alături de jurnaliști la Curtea de Argeș, la competiția de tenis și de fotbal Press Cup. A depănat amintiri dintr-o carieră care va dura până după Jocurile Olimpice de la Tokyo, de la anul. “Corpul urlă că nu mai poate!”, mărturisește, sincer, cel mai medaliat gimnast român din toate timpurile.

De Mihai Toma,

de Mihai Toma
Libertatea: Marian, cum ai luat micobul gimnasticii?
Marian Drăgulescu:
Păi baschet nu puteam face, nu? Am început la karate. Tata, Toni, era mecanic auto și îi repara mașina unui antrenor de arte marțiale. Așa m-a pus să mă duc la antrenamente, cum ar veni să învăț tehnici de autoapărare. Mie nu-mi plăcea deloc. Trebuia să merg seara și era atât de departe de casă, încât adormeam în drum spre sală! Eram buimac, nu în­țelegeam nimic! 

Și ce s-a întâmplat mai departe?
Am încercat și puțin înot, însă salvarea a venit de la profesorul Petre Sacerdoteanu. Venea prin școli să selecteze copii pentru gimnastică. Eram un ghemotoc, dar am fost primul care am ridicat mâna că vreau! Habar n-aveam ce e aia gimnastică, însă gândul meu era să scap de blestematele de karate.

„Am crezut că nu mă mai ridic după o săritură”

Când ți-ai dat seama că ăsta e drumul tău?
E, aveam 7 ani când am început. Și prin câte am trecut! Am progresat repejor, eram luat mereu la loturi cu limită de vârstă mai mare decât a mea. Am primit atâtea botezuri: prosoape ude pe fund, șireturi legate de pat, pastă de dinți în nas și urechi, câte și mai câte. Primul meu rezultat adevărat a fost la un European de juniori, în Slovenia, când am luat patru medalii de aur. Am și fost promovat la lotul de seniori, deși aveam doar 15 ani. La început, aproape un an, nu prea am fost băgați în seamă noi, ăștia mai mici, însă, ușor-ușor, eu mi-am făcut loc. Dintre colegii mei de la juniori, nimeni n-a ajuns așa de sus ca mine, poate spune și asta ceva.

Mai poți, Marian?
Mai pot, dar nu mult! Uite, chiar acum am venit de la fizioterapeut, mă chinuie glezna. Dar strâng din dinți. Visez să mă calific la Mondiale și la Olimpiada de la Tokyo, să închei frumos cariera. Ca țintă, mi-am stabilit un ultim obiectiv, acela de a câștiga o medalie olimpică, de ce nu, poate chiar cea de aur!

Regreți ceva?
Legat de gimnastică, nu! Am 31 de medalii. Sunt cel mai medaliat gimnast al României din toate timpurile la Jocurile Olimpice, Mondiale şi Europene. Şi sunt mândru! Sunt fericit, nu am dezamăgit pe nimeni, am adus bucurii tuturor.

Ai avut accidentări, probleme cu inima, chiar nu e nimic la care, dacă te uiți înapoi, să zici nu?
Nu! Chiar dacă eu am făcut sărituri, care sunt cam cele mai grele în gimnastică masculină. Da, am căzut de multe ori, o dată chiar credeam că nu mă mai ridic. Am avut vreo șase luni dureri groaznice de spate. Noroc că am scăpat de operație, am făcut elongație cervicală și mi-a trecut.

Și inima?
Mi-au apărut, la un control de rutină, niște bătăi neregulate ale inimii. Am făcut ablație, nimic complicat. Însă, vă aduceți aminte, federația nu m-a luat în 2017 la Europenele de la Glasgow, deși medicul care mă operase își dăduse acordul să pot concura. La mine a fost ceva mult mai simplu, n-am înțeles decizia, Cătălina Ponor, săraca, avea stent la inimă și a mers la competiția din Scoția.

Recent, au mai fost niște probleme, cu in­dem­nizația lunară.
Da, n-am primit două luni 1.500 de lei. Eu eram accidentat, am zis să fiu corect, să nu mă duc la sală degeaba. Iar federația mi-a tăiat banii! Dacă erau diplomați, mi-i luau, dar puteau să îi înapoieze la finalul anului, sub forma unui premiu, ceva. Lipsă de diplomație. N-am nimic cu Andreea Răducan, fosta mea colegă, însă ea, din momentul în care s-a retras până când a venit la conducerea fede­rației, nu a mai fost racordată la reali­tățile gimnasticii.

„Exercițiul meu se va mai face măcar 10 ani”

Ce rămâne în urmă?
Rămâne săritura care îmi poartă numele. Măcar 10 ani de acum înainte tot se va sări în concursurile in­terna­ționale. Mulți sportivi mi-au studiat-o, mi-au perfecțio­nat-o. Eu am avut de multe ori de pierdut de pe urma ei. Conform regulamentelor, în caz de egalitate, se preferă execuția mai sigură și mai curată, nu cea care pleacă dintr-o notă mai mare….

Vorbeam de inimă, cu dragostea n-ai stat prea bine.
Sunt la al doilea divorț. Însă în relații bune și cu Larisa, cu care am doi copii minunați, și cu Corina.

Costumul pentru Beijing, făcut franjuri

Au fost și câteva episoade mai ”încinse”.
Da, m-am trezit că am costumul de concurs franjuri în dimineața plecării spre Beijing, la Olimpiada din China! Când eram mai tineri, mai beam și noi câte o bere. Am ieșit pe lac cu hidrobicicleta, ne-am dezbrăcat și am făcut niște poze goi. Ulterior, pozele au apărut în presă, la voi în Libertatea! Am încercat foarte multe lucruri și cu Corina, dar nu a fost să fie! Ajunsesem să am lacăt pe frigider! Ziceai că altcineva a luat medaliile, nu eu!

Ați terminat divorțul?
Da, totul e în regulă. Îmi construiesc o casă în Pantelimon, acolo unde am un câine. Mergem să-i dăm de mâncare cu schimbul, o zi eu, o zi Corina.

Ciocolată de 200 de mărci pentru colege

Tu erai renumit drept curierul ciocolatei…
Da, la lot o făceam pentru fete, ca să le trec de barajul Bellu – Bitang. La un European în Germania, mi-au dat fetele 200 de mărci, le-am luat vreo 70 de ciocolate. Le-am dat și le-au terminat în trei ore, de-am zis că au făcut diabet. Altădată, am dat comandă la hotel de dulciuri și au fost trecute toate pe camera mea, pe numele meu. Nota însă a ajuns la domnul Bellu… Ce balamuc a fost…

Ai fost coleg de bancă în școala generală cu Cristi Chivu.
Da, dar nu suntem mari amici. Pe vremuri, când făceam chefuri, el venea în costum și cravată și bea Coca-Cola cu paiul. Mai târziu, când ne-am întâlnit, era cu berea în față. Sincer, m-a deranjat la un moment dat, juca la Ajax și a venit la noi, la Gent, la un Mondial. A adus tricouri pentru toată lumea, pe mine aproape nu m-a băgat în seamă.

În 2019 a câștigat… 70 $

Nu te-a tentat să re­nunți, să beneficiezi de rentă?
Am tot renunțat, dar am revenit. Datorită muncii și performanțelor mele sportive, mă încadrez la pragul maxim de rentă. Cuantumul ar fi undeva la 15.000 de lei lunar. După ce termin, o să vedem ce fac. Am antrenat copii, gândul meu e să antrenez pentru marea performanță, nu pentru sportul de masă.

Cât ai câștigat anul ăsta din concursuri?
70 de dolari! Știu, ți se pare incredibil, însă ăsta e adevărul. Asta e gimnastica de azi, din păcare!

Ai fost aici, la Curtea de Argeș, cu noi, ai jucat tenis foarte bine. Ce sporturi îți mai plac?
Fotbalul! Orice încălzire a gimnaștilor începe cu o partidă de fotbal pe teren redus. Îmi place să patinez, schiez, dar nu prea am timp. Am sărit și cu parașuta, am făcut cam de toate. Iar la barajul de la Vidraru, unde am fost în weekendul trecut alături de voi, nu mai ajunsesem de când era, un țânc! Avem o țară superbă!

Ai concurat la Asia Express? Cum a fost?
A fost o experiență formidabilă, unică, deși am rezistat în concurs  doar trei zile. Financiar, am fost mulțumit. Dacă aș mai avea ocazie, aș mai merge o dată!

Palmaresul lui Marian Drăgulescu

  • 3 medalii la Jocurile Olimpice (1 de argint şi 2 de bronz)
  • 10 la Campionatele Mondiale (8 de aur şi 2 de argint)
  • 18 la Campionatele Europene (10 de aur, 6 de argint şi 2 de bronz).

Singura medalie care îi lipseşte este cea de aur la Jocurile Olimpice.

Borne «istorice» pentru Drăgulescu

  • – A intrat în istoria gimnasticii masculine românești drept primul sportiv care a obținut o medalie la individual compus – bronz, în 2000, la Campionatele Europene de la Bremen, și a cucerit două titluri mondiale, la sol și la sărituri, în 2001, la Campionatele Mondiale de la Gent.
  • – A fost primul gimnast din lume care, la sărituri, a executat o săritură extrem de spectaculoasă și dificilă în același timp,  care acum îi poartă numele.
  • – Prima dată s-a retras din activitatea compe­tițională în 2002, dar nu a stat departe de sală decât câteva luni. La finele anului 2009, Drăgulescu s-a retras din nou, dar a revenit în 2011, pentru a participa la JO 2012. Spre supărarea sa nu a fost selec­ționat în echipa olimpică și s-a retras din nou, o vreme antrenând copii la CS Dinamo Bucuresti, alături de fostul său coleg Marius Urzică.
  • – A revenit spectaculos în 2015 și a cucerit medalia de argint la sărituri la Campionatele Mondiale de la Glasgow, fiind primul gimnast român care și-a asigurat pre­zența la JO de la Rio de Janeiro, din 2016.
  • – În 2017, la Europenele de la Cluj-Napoca, a devenit  sportivul român cu cele mai multe medalii de aur cucerite la  Europene – zece, depășind-o chiar pe ”Zeița de la Montreal” Nadia Comăneci, care are nouă titluri continentale.
  • – Pentru întreaga activitate sportivă a primit titlul de Maestru Emerit al Sportului.
  • – În 2001 a fost declarat cel mai bun sportiv al României și a primit ”Premiul Național pentru Sport”.
  • – Acum e legitimat la CSA Steaua și are gradul de locotenent-colonel.

 
 
Close
Close
Închide