„Ajunsesem sa fac sex pentru o pastila”

Ea stie acum mai bine decat oricare fata de varsta ei secretele drumului spre infern. A cunoscut extazul, dar si clipele de lupta cu drogul. Au fost momente in care si-ar fi dorit mai mult decat orice sa incheie brutal simpla aritmetica cu viata. Din fericire, nu a reusit. Dupa cum marturiseste, la inceput a fost doar o scurta nebunie de moment. „Hai sa incerc si eu sa vad ce efect are!”. Pe zi ce trece insa, anturajul si obisnuinta au impins-o pe marginea prapastiei. Pentru ea, totul pare acum ireversibil. Georgiana este prizoniera propriei slabiciuni.
„Chiar daca imi recunosc greseala, nu ma socotesc vinovata”, spune raspicat Georgiana, o tanara de 20 de ani. Era in clasa a X-a cand, intr-o noapte, a avut curajul sa imparta pentru prima data cu prietenul ei, intr-o discoteca, o pastila de ecstasy. Asta dupa mai multe pahare de gin tonic si doua cutii de sucuri energizante aduse de Rudy din Germania. „A fost inceputul unei experiente platite cu un pret greu”, recunoaste ea. Au urmat multe clipe de extaz, momente de suferinta si infrangeri succesive.
In acea seara avusese o durere ingrozitoare de dinti. Si, oricum, era intr-o pasa proasta. Prietenul ei insa abia venise din Occident si dispunea de „solutia miraculoasa”: ecstasy. Adusese cu el zece pastile intr-o cutiuta de bomboane mentolate. Au trait clipe halucinante. De la o jumatate de pastila, luata in prima seara, au trecut rapid la o pastila intreaga. Apoi chiar la doua. Cand mica rezerva li s-a terminat, au apelat la valuta stransa la ciorap si au incercat de atunci de toate. Si „albe”, si „maro”. Adica si tigari, si injectabile.
Georgiana provine dintr-o familie numeroasa. Tatal ei a murit cand avea doar sapte ani, iar mama ei s-a recasatorit. La 13 ani avea patru frati vitregi pe care ii crestea singura. Parintii cazusera in patima alcoolului. „De multe ori luam bataie de la tatal meu vitreg numai pentru ca unul dintre fratii mei vitregi plangea”. Atunci a hotarat sa se mute la Rudy, primul ei prieten, care avea o garsoniera in cartierul Fabric. Era vacanta de vara. Dupa doar doua luni de concubinaj, Rudy a plecat la Freiburg, in Germania, ca lacatus mecanic. Fata s-a intors in infernul de acasa.
Rudy a revenit in tara dupa numai un an, iar Georgiana a ajuns din nou in paradisul de dincolo de realitate. „S-a deschis o lume minunata si plina de visuri. Am trait clipe de neuitat. Drogurile ne faceau sa uitam de tot. Chiar si de foame.” Cu timpul, Georgiana a uitat si de scoala, pe care n-a mai frecventat-o un an de zile. „Pur si simplu nu ne mai interesa nimic. Ziua zaceam in casa, iar noaptea ne duceam prin baruri. Ajunsesem sa ne facem heroina injectabila in fiecare zi”. Cand au ajuns la fundul sacului, Rudy a hotarat sa mai plece o luna la fratele lui in Freiburg.
Fara Rudy si fara droguri au urmat clipe de cosmar. „Uneori imi venea sa ma urc pe pereti. As fi dat orice pentru o doza”. Crizele au fost cumplite. Dureri de coloana si de oase insuportabile, greturi, ameteala, oboseala si migrene ingrozitoare o torturau zi de zi. „Ma rugam in fiecare seara ca Rudy sa vina mai repede. Am vrut chiar sa ma sinucid intr-o noapte. Am luat cinci pastile de diazepam si pentru ca mai aveam putina votca am dat-o pe gat”. In combinatie cu alcoolul, acestea i-au dat o senzatie asemanatoare cu cea provocata de heroina. Dar pana la fericire mai era mult. Rudy intarzia sa apara. A stat in Germania mai mult decat planuise. Ramasa singura, Georgiana a iesit intr-o seara cu cativa prieteni si, in acea noapte, s-a culcat cu primul venit. Adica cu cel care i-a dat o doza de heroina injectabila. „Dupa un timp, ajunsesem sa fac sex pentru o pastila, o tigara sau o doza”. Dupa ce a ajuns dependenta de prafuri, Georgiana a avut nevoie de cantitati din ce in ce mai mari de drog. Intr-un an si-a schimbat total comportamentul, stilul de viata, personalitatea chiar. Pana cand s-a trezit intr-un spital, legata cu o franghie de pat. S-a dezlegat si a luat-o la fuga. Nu putea ajunge, insa, prea departe. Avea doar doua solutii: garsoniera lui Rudy, sau casa si bataile tatalui vitreg. A incercat intai garsoniera. Rudy revenise, dar nu si vremurile „tineretii”. Scarbiti unul de altul, s-au despartit dupa cateva luni. Acasa, bataile erau zilnice. Asa ca nu i-a mai ramas decat drumul intre strada si spitalul de psihiatrie. Si amintirea palida a tatalui ei de mult disparut, care ii spunea ca omul n-are alt sprijin decat pe el insusi. Dar vorbele acestea erau prea mari pentru o fetita atat de mica. Ani de-a randul le uitase, iar acum ii suna ca o deviza imposibila. Nu si-a revenit inca, dar singurele droguri pe care le foloseste sunt cele usoare, procurate din farmacii. Iar ziua de maine are acelasi gust amar, de cosmar care nu mai vrea sa se transforme intr-un vis frumos colorat.
Cancerul este mai putin devastator decat drogul.
„Pentru un tanar, un cancer grav este mai putin devastator decat o toxicomanie. Pentru ca, de multe ori, cancerul poate fi vindecat, dar modificarile grave de personalitate date de drog sunt extrem de periculoase. Tinerii incep din curiozitate cu iarba, trag apoi si o priza de cocaina, dupa care iau si o injectie cu heroina si calatoresc uneori chiar si in lumea cealalta. Dependenta de drog injectabil se instaleaza aproape instantaneu. Avem nevoie de un centru de dezintoxicare ca de aer. Speram sa nu se transforme intr-unul de comercializare ilegala de droguri cum se intampla in alte orase”, a declarat dr. Ovidiu Nicoara, medic primar psihiatru.
„Nu mai suntem o tara a tranzitului de droguri, ci si a consumului lui. In Timisoara numarul persoanelor dependente de droguri injectabile a trecut de 200. La spitalul de psihiatrie ajung cazurile de sevraj (criza data de intreruperea drogului), iar la Spitalul Judetean cazurile de supradoza. Anul viitor se pare ca vom avea un centru de dezintoxicare care va deservi toata zona de vest a tarii. Va avea 20 de paturi iar investitia initiala se ridica la 4 miliarde de lei. Se vor infiinta un centru de post-cura la spitalul din Jebel si un centru de consultanta. Drogul e un pericol imens pentru tineri. Un toxicoman cheltuie anual peste 10.000 DM. Persoanele care se drogheaza fie provin din familii foarte instarite, fie practica prostitutia sau sunt distribuitori de droguri”, declara dr. Ovidiu Sturz.

Urmărește-ne pe Google News