VIDEO/ Bogdan Ene, neurochirurgul din Franța care vrea să revină acasă. ”Cine spune că nu se gândește să se întoarcă, fie s-a adaptat, fie minte”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Bogdan Ene, neurochirurgul care vrea să se întoarcă în țară, și-a făcut calcule foarte realiste. Colaborează deja cu o clinică privată și va reveni când va avea toate dotările pentru a putea să-și facă meseria la standardele cu care este obișnuit. Crede însă că așteptarea sa nu va dura.
Când a plecat din țară, Bogdan Ene era pe punctul de a pune halatul de neurochirurg în cui pentru totdeauna. Îl dezamăgiseră atât de tare condițiile din Spitalul „Sfântul Pantelimon” din Capitală, încât nu mai vedea nicio altă soluție. Și atunci au venit trei oferte de locuri de muncă de la diferite spitale din Franța. Paris, Lyon și Grenoble îl voiau ca medic rezident acolo. Și a ales.
Și-a făcut rezidențiatul la unul dintre cele mai renumite spitale de neurochirurgie ale Europei, Spitalul de Neurochirurgie din Lyon, și acum este medic la Spital Militar Val de Grace din Paris. Medicul de 38 de ani s-a specializat în intervenții chirurgicale complexe în cazul traumelor, pe masa sa de operație fiind de multe ori militari răniți.
După nouă ani de evoluție profesională, Bogdan Ene își dorește să se întoarcă în țară și să dea înapoi din ce a învățat. Dar nu se minte, va reveni în anumite condiții.
„În momentul în care voi avea contextul profesional pe care îl am în Franța, bloc operator, spitalizare, soluții de recuperare și tratament postoperator, atunci voi putea veni. Până atunci, cred că este un pic prematur, riscul principal este să nu pot să fac ceea ce sunt obișnuit în Franța, în condițiile de aici, cu frustrare, regret și ar urma o plecare ulterioară”, este foarte realist Bogdan Ene.
Dar are speranțe ca planul său să devină realitate în curând, având în vedere cât de mult a evoluat mediul privat în România.
Bogdan Ene este genul cu care ai putea vorbi la infinit despre orice. A rămas conectat la viața politică și socială de acasă, așa că nu-i este străin niciun subiect. Dar ceea ce îți sare în ochi la Bogdan Ene este naturalețea sa. Nimic din felul cum vorbește nu cere un „domnule doctor” sau „domnule profesor” și se îndepărtează clar de imaginea scrobită a celor care țin bisturiul în mână. Bogdan Ene este Bogdan și atât.
De altfel, în clinica bucureșteană cu care colaborează te simți mai degrabă pe holurile unei corporații, cu mulți tineri zâmbitori, relaxați, gata să-ți răspundă la orice întrebare. Ăsta este și mediul în spitalul unde s-a format și nu-și poate închipui un altfel de loc unde să lucreze.
„Am acceptat Lyon pentru că știam că este printre puținele centre din Europa unde toate secțiile de neurochirurgie erau centralizate. La Lyon a rămas o clădire de șase etaje dedicată în exclusivitate chirurgiei și neurologiei. Ajungi acolo și dacă treci prin fiecare etaj, fiindcă fiecare etaj are o anumită subspecialitate, ți-ai făcut tot parcursul neurologic necesar”, explică alegerea sa neurochirurgul.
„Am participat la intervenții care au durat și 11 ore”
Când a văzut cum se lucrează în Franța, a regretat că nu a plecat mai demult sau că nu și-a făcut studiile acolo.
„Spre deosebire de România, unde se punea mult accent pe partea teoretică, învață-învață, acolo, când intrai în sistemul de rezidențiat, se presupunea că știi partea de medicină generală și făceai doar partea de specialitate, cu accentul pe învățarea din practică. De altfel, rezidenții francezi nu au timp să citească, foarte mulți la partea teoretică nu stăteau bine, dar la partea practică, după primele 4-6 luni, ți se dau gesturi chirurgicale”, mai spune Bogdan Ene.
Și medicul adaugă: acolo, neurochirurgul nu este Dumnezeu și nu este tratat ca atare. Toată echipa este respectată și nimeni nu se simte mai prejos. Bogdan Ene intră în sala de operație mereu liniștit, tocmai pentru că se gândește că toți își vor face treaba responsabil. Neurochirurgul a participat la operații grele, în care echipele de specialiști intrau pe ture.
„Am participat la intervenții care au durat și 11 ore, în care ne schimbam la jumătate pentru a mânca ceva și eram practic două seturi de echipe chirurgicale, un senior și un rezident. Sunt tumori la bază de craniu, mai ales la tumorile mari, iar greul este la final pentru că tumorile sunt atașate de nervi și atunci, pe final, trebuie să fii cel mai atent”, explică neurochirurgul Bogdan Ene.
După ce și-a încheiat rezidențiatul, a putut să înceapă să colaboreze și cu o clinică privată din România, la început pentru a fi consultat când era necesară o a doua opinie, iar de câțiva ani chiar pentru intervenții chirurgicale.
„Ideea de întoarcere a existat dintotdeauna. Dacă unul dintre cei plecați spune că nu se gândește să se întoarcă, cu siguranță fie s-a adaptat foarte bine, fie minte. Este puțin amestec de întoarcere la rădăcini, pentru că familia și părinții au rămas în țară, amestecat cu puțin orgoliu profesional să arăți ce ai învățat tu, intenția de a ajuta. Și cu intenția de a acoperi o nișă, pentru că sistemul de la noi permite dezvoltarea unor specialități de nișă, dar toți care am plecat ne gândim să ne întoarcem”, spune Bogdan Ene.
Cel mai mult în Franța i-a lipsit viața socială, prietenii și familia, fiindcă limba română avea ocazia să o vorbească, având în vedere că sunt destui specialiști plecați peste hotare.
Nu-l dezarmează încă ce se întâmplă în țară și ce citește în presa internațională, pentru că are încredere în tinerii care luptă pentru normalitate și valori și care deja formează o altă generație. Și Bogdan Ene face parte, de altfel din generația schimbării, cea pe care ne-o dorim acasă și cea care nu mai acceptă „merge și așa”.
Aproape 16.000 de medici români lucrează acum în străinătate, în special în Germania, Marea Britanie, Franţa.
Și sunt în continuare mulți care cu gândul plecării din țară se înscriu la facultate. Un număr greu de întors în favoarea României. Dar orice numărătoare începe cu unu. Iar Bogdan Ene este unul dintre cei care ar putea da curaj și altora.
Citește și: REPORTAJ/ Gabriela Moise este șefă de promoție și va îmbrăca în curând haina de jandarm: „Nu-mi place să-mi planific viitorul în detaliu, ci să mă surprindă”
