Cele mai mari dezastre produse de om în istorie. Explozia de la Cernobîl și scufundarea Titanicului, printre cele mai cunoscute

Explozia de la Cernobîl (50 de morți în primele luni după accident)

Cel mai înfiorător dezastru nuclear din istorie, cauzat de o centrală a avut loc pe 26 aprilie 1986, la ora 01:23, când unul dintre reactoarele de la Cernobîl a cedat.

Reactorul nr. 4 a suferit o explozie catastrofală a cazanelor sub presiune de abur din componența acestuia, care a declanșat un incendiu, o serie de explozii adiționale și scurgeri radioactive.

O cantitate enormă de radiații a fost trimisă în atmosferă, 3,5 milioane de persoane, dintre care 1,3 milioane de copii, fiind iradiate, conform datelor Ambasadei Ucrainei la Paris.

În anul 1995, Ucraina a confirmat că 125.000 de oameni au murit din cauza efectelor radiaţiei, iar în 2005, un raport ONU estima că, deşi doar 50 de oameni au murit în primele luni după accident, până la 9.000 de oameni ar putea muri din cauza cancerului dezvoltat după expunerea la radiaţii.

Aproximativ 170.000 de ucrainieni au fost evacuați în urma accidentului, iar aproape 90% dintre aceștia s-au îmbolnăvit.

Recomandări

EXCLUSIV. PNRR-ul avansează în ritm de melc. Zeci de restanțe ale Guvernului Ciolacu. România riscă să piardă miliarde de euro

Totuşi, scrie Adevărul, nu s-a realizat niciun studiu guvernamental cu privire la efectele pe care expunerea la radiaţii le-a avut asupra muncitorilor, a lichidatorilor şi a populaţiei din împrejurimi.

În 2012, la 26 de ani de la tragedie, 84,7% dintre oamenii ce trăiesc în zonele contaminate erau bolnavi.

Este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare.

Cu toate acestea,o agenţie de turism din România a inclus în oferta sa din această toamnă o excursie la Cernobîl, potrivit Agerpres. Preţul pachetului turistic este de 395 de euro, iar fiecare participant va avea asupra sa și un contor de radiații.

Dezastrul de la Combinatul Chimic „Mayak“, Rusia (200 de morți)

Un caz asemănător cu cel de la Cernobîl avusese loc deja în Rusia pe 29 septembrie 1957, în apropierea Munților Ural, la Kyshtym.

Accidentul nuclear s-a produs când un sistem de răcire a cedat, cauzând o explozie, în urma căreia o cantitate semnificativă de material radioactiv s-a răspândit în atmosferă.

Recomandări

România, între țările care vor pierde zile de vreme confortabilă în următorii ani. Balcanii, zona cea mai afectată din Europa de schimbările climatice

Atunci, a fost eliberată în atmosferă mai mult de jumătate din cantitatea de deșeuri radioactive eliberate după accidentul de la Cernobîl.

Aproximativ 10.000 de locuitori au fost evacuați din zona afectată de explozie, iar ulterior peste 200 dintre ei au murit de cancer.

Și mai grav, între anii 1948 și 1956, deșeurile radioactive de la acea centrală erau deversate în râul Techa, principala sursă de apă potabilă pentru mai multe sate.

Dezastrul de la centrala nucleară de la Fukushima (100.000 de persoane evacuate, niciun mort)

Pe 11 martie 2011, centrala nucleară de la Fukushima a fost avariată în urma unui cutremur de 8,9 grade, urmat de un tsunami devastator.

În urma accidentului, aproximativ 100.000 de oameni au fost nevoiți să-și abandoneze locuințele.

Din fericire, nimeni nu și-a pierdut viața în urma accidentului (dar asta nu înseamnă că nimeni nu s-a îmbolnăvit din cauza radiațiilor)

După dezastru, comisia de anchetă mandatată de Parlamentul japonez a concluzionat că accidentul nuclear de la Fukushima din martie 2011 a fost “un dezastru creat de om” și “ar fi putut fi prevenit”.

Recomandări

Ionela Maria Ciolan, cercetătoare în politica de securitate a UE: „Europa nu mai este sigură. Trebuie să ne pregătim pentru o eră de competiție geopolitică acerbă”

 Potrivit omofon.com, care citează BBC, raportul arată că guvernele și compania Tokyo Electric Power au eșuat în datoria de a proteja viețile oamenilor. De asemenea, în raport sunt învinuite și autoritățile nipone.

“Deși a fost declanșat de aceste evenimente cataclismice, accidentul de la Fukushima nu poate fi considerat un dezastru natural. Este evident că a fost creat de om, accidentul putea fi prevăzut”, se arată în raportul comisiei.

Scufundarea Titanicului (1.514 de morți)

RMS (Royal Mail Ship) Titanic era cel mai mare pachebot din lume, când a plecat în călătoria sa inaugurală din Southampton, Anglia, cu destinația New York, Statele Unite, în data pe 10 aprilie 1912.

La patru zile de la plecare, în data de 14 aprilie 1912, la ora 23:40 lovește un aisberg și se scufundă în dimineața următoare, la ora 02:20.

În urma naufragiului, și-au pierdut viața 1.514 de persoane din cei 2.228 aflați la bord.

Numărul mare de victime a fost cauzat, în mare parte, de faptul că deși îndeplinea normele vremii, nava avea bărci de salvare suficiente doar pentru 1.178 de persoane.

În acea noapte au murit mai mulți bărbați, din cauza protocolului „femeile și copiii, mai întâi”.

Viteza a fost unul din factorii principali ai scufundării. Înainte de impactul fatal, căpitanul Edward John Smith ordonase o viteză maximă de , 23 Nd (43 Km/h), apoi, după ce a primit avertizări de iceberg, a mărit-o la 46 Km/h. Vaporul genera 59.000 de cai putere.

La acea viteză, nava avea nevoie de 3 km pentru a se întoarce la 90 de grade.

Pachebotul RMS Titanic, care era deținut de compania White Star Line, a fost construit la șantierele Harland and Wolff din Belfast (capitala Irlandei de Nord).

Scufundarea sa, deși era considerat „de nescufundat”, este condiderată unul din cele mai cumplite dezastre maritime din istorie pe timp de pace.

Accidentul de la Uzina de pesticide Union Carbide din Bhopal, India (15.000 de morți)

Pe 2 decembrie 1984, la miezul nopţii, un accident la Uzina de pesticide Union Carbide din Bhopal, India, a dus la eliminarea în aer a 45 de tone de izocianat de metil otrăvitor, scrie Historia.ro.

Mii de oameni au murit în câteva ore, iar alte mii au murit în următoarele luni, fiind înregistrate 15.000 de victime. În total, jumătate de milion de oameni au fost afectaţi într-un fel sau altul.

Oficial, numărul morților s-a ridicat la 3.787, potrivit incredibilia.ro. Pe termen lung, aproximativ 558.000 de oameni au fost răniți, dintre care 3.900 au suferit handicapuri permanente.

Cei care au supravieţuit au orbit, au avut probleme la organe şi alte boli îngrozitoare, iar un număr mare de copii s-au născut cu malformaţii.

Dezastrul a fost atât de mare, încât a treia generație de copii născuți în Bhopal, la 34 de ani de la tragedie, încă suferă de diferite boli.

Investigațiile au arătat că în rezervorul cu gaz se afla un volum mare de apă. Astfel, a avut loc o reacție chimică toxică, care a forțat deschiderea valvei de evacuare și a permis scurgerea gazului.

Cinci ani mai târziu, Compania Union Carbide a plătit peste 520 de milioane de dolari victimelor.

Cazul Bhopal este considerat ca fiind cea mai mare catastrofă industrială care a avut loc vreodată.

Dezastrul de la Centrala Three Mile Island, SUA (140.000 de persoane evacuate)

În martie 1979, în urma unei erori umane, reactorul nuclear de la centrala Three Mile Island din apropiere de Harrisburg, SUA, s-a topit parțial.

Atunci, au fost eliberate în atmosferă cantități imense de gaze radioactive, iar aproximativ 140.000 de oameni au fost nevoiți să își părăsească locuințele.

„Marea Inundație din 1889”, în orașul Johnstown (2.209 de morți)

Johnstown, un oraș prosper din centrul statului american Pennsylvania, cunoscut drept un centru important al industriei oțelului, a fost aproape ras de pe fața pământului în anul 1889.

Atunci, barajul South Fork, care se afla în apropierea orașului și ținea sub control lacul Conemaugh a cedat din cauza faptului că era prost conceput, dar și neglijat de autoritățile vremii.

Deși părea o construcție solidă, barajul nu a putut face față cantității imense de apă adunate în urma ploilor din acel an. Din cauza presiunii, barajul a cedat și a provocat un dezastru de mari proporții.

Potrivit rapoartelor, 2.209 oameni au murit în ceea ce avea să rămână în istorie drept „Marea Inundație din 1889”.

Mai mult, pagubele aduse s-au ridicat la 17 milioane de dolari, o sumă uriașă pentru acele vremuri.

Podul Quebec, care s-a prăbușit de două ori în timpul construcției sale (68 de morți)

Cu o lungime de 548 de metri, Podul Quebec este cel mai mare pod în consolă din lume. El a fost construit cu mari eforturi financiare, dar și cu pierderi de vieți omenești.

În cursul construcției, podul a fost protagonistul a două prăbușiri. Prima a avut loc pe 29 august 1907. La momentul prăbușirii, care s-a petrecut din cauza unei erori de proiectare, muncitorii lucrau la brațul consolei.

În urma evenimentului, 55 de oameni au murit prin înecare sau striviți sub bucățile desprinse din pod. În ciuda acestui eveniment tragic, inginerii nu s-au dat bătuți și au continuat proiectul.

Au decis să reînceapă construcția, ranforsând corzile inferioare ale consolei. Din păcate, tragedia a lovit din nou. Pe 11 septembrie 1916, porțiunea centrală a podului s-a prăbușit și a ucis alți 13 muncitori.

S-a estimat că pagubele rezultate în urma celor două dezastre au fost de 22 de milioane de dolari.

Incidentele au arătat umanității rezultatele dezastruoase ale erorilor de inginerie și ale supravegherii necorespunzătoare.

Până la urmă, podul a fost finalizat în anul 1919 și este funcțional și în ziua de astăzi.

Podul Tacoma Narrows, al treilea cel mai mare pod cu suspensie din lume, dar cu erori de proiectare (fără victime)

Construit în anii 30, Podul Tacoma Narrows, din statul american Washington, era al treilea cel mai mare pod cu suspensie din lume.

Construcția a fost inaugurată în 1940, dar în același an avea să provoace un dezastru care a schimbat pentru totdeauna normele din construcții.

Cel care a realizat proiectul a fost inginerul Leon Moisseiff, care conceput un pod mult mai flexibil decât standardele acceptate. Din păcate, Moisseiff nu și-a dat seama ce consecințe dezastruoase avea să aibă opera sa.

Pe 7 noiembrie 1940, zona a fost lovită de vânturi puternice, cu viteza de peste 60 de kilometri pe oră, moment în care podul a început să se clatine.

Deși era construit din oțel-carbon foarte rezistent, acesta nu a făcut față oscilațiilor violente și s-a prăbușit.

Din fericire, nu au existat victime, dar pagubele s-au ridicat la 6,4 milioane de dolari.

În urma evenimentului, autoritățile au ajuns la concluzia că, după cum fusese proiectat, prăbușirea podului era inevitabilă.

Pentru ca astfel de accidente să nu mai aibă loc, autoritățile au înăsprit normele din construcții.

Prăbușirea barajului Banqiao, din China (între 171.000 și 230.000 de morți)

Prăbușirea barajului Banqiao, din China, în 1975, este probabil cel mai mare dezastru din istoria ingineriei. Se estimează că, în urma tragediei, au murit între 171.000 și 230.000 de oameni.

Alte 11 milioane de oameni au fost relocate, iar pagubele materiale au fost estimate la aproximativ 1,6 miliarde de dolari.

Barajul Banqiao a fost construit pe fluviul Ru și a fost inaugurat în iunie 1952.

Construcției i se spunea „barajul de fier” și toată lumea considera că e imposibil de distrus. Totuși, pe parcursul construcției, hidrologul Chen Xing a avertizat asupra construirii prea multor baraje și rezervoare.

Aceasta, spunea el, putea să ducă la creșterea nivelului apei peste nivelul de siguranță. Consecința ar fi fost, fără îndoială, o catastrofă de proporții.

Dar, în loc să-i asculte criticile, guvernul chinez l-a eliminat pe Chen Xing din proiect. Din păcate, însă, avertismentele hidrologului s-au adeverit.

În august 1975, barajul Banqiao a cedat, ca o consecință a proiectării și mentenanței defectuoase, dublate de ridicarea prea multor baraje în regiune.

Taifunul Nina, care tocmai lovise regiunea, a grăbit și el dezastrul.

Hotelul Hyatt Regency, din Kansas City, care s-a prăbușit peste turiști (114 morți)

Un alt dezastru ingineresc de proporții a avut loc pe 17 iulie 1981, la hotelul Hyatt Regency din Kansas City, când două pasarele adiacente s-au prăbușit direct în holul clădirii.

În acel moment, în hotel avea loc o petrecere, iar în hol se aflau peste 1.600 de oameni. Dintre aceștia, 114 au murit și alți 216 au fost răniți. Pagubele materiale s-au ridicat la câteva milioane de dolari.

Investigațiile au arătat că, în timpul construcției, deși inginerii au descoperit o eroare de proiectare, în loc să refacă tot proiectul, aceștia s-au hotărât să o repare printr-o modalitate care a avut ca rezultat construirea celor două pasarele adiacente la etajele doi și patru.

Însă acest artificiu a pus presiune pe acoperișul holului, care la un moment dat a cedat.

Ancheta a scos la iveală faptul că designul tiranților era eronat și că exista o eroare gravă în sistemul de suspensie al pasarelelor.

Explozia de pe platforma petrolieră Deepwater Horizon din Golful Mexic, cel mai mare dezastru ecologic (11 morți)

Mai multe explozii catastrofale au avut loc, în data de 20 aprilie 2010, pe platforma de foraj petrolier Deepwater Horizon a companiei British Petroleum, situată în Golful Mexic, la aproximativ 65 de kilometri sud de coasta statului american Louisiana.

Deflagrațiile au ucis 11 lucrători, rănind grav 17 și alți 98 mai ușor.

De asemenea, exploziile au cauzat distrugerea, arderea și apoi scufundarea platformei petroliere Deepwater Horizon, evenimente urmate de o erupție masivă a țițeiului prin gaura forată în apele Golfului Mexic.

Deși autoritățile au încercat să diminueze consecințele, ele au fost dezastruoase pentru viața marină, după ce deversarea masivă de petrol a ucis sau vătămat peste 102.000 de păsări, 6.165 de țestoase marine, 25.900 de mamifere marine și un miliard de pești.

Golful adăpostea peste 8.332 de specii, dintre care unele pe cale de dispariție. De asemenea, pagubele materiale au fost estimate la 61,60 de miliarde de dolari.

Investigațiile ulterioare au arătat că principala cauză a dezastrului a fost un puț de forare prost gândit. Puțul nu avea suficient ciment între carcasa de producție de 18 centimetri și carcasa de protecție, care avea aproape 25 de centimetri.

Un alt motiv al dezastrului a fost mecanismul de prevenire a scurgerilor, care nu a reușit să izoleze și să controleze puțul de foraj.

Mai mult, guvernul american a declarat că puțul a fost sigilat pe data de 19 septembrie, însă rapoarte ulterioare au arătat faptul că în zona puțului încă existau scurgeri.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 13

Urmărește-ne pe Google News