Când Vlăduț a venit pe lume le-a umplut sufletele de fericire atât părinților, cât și frățiorului său care de mult aștepta un partener de joacă. Până la vârsta de un an și nouă luni, Vlad a fost un copil sănătos care nu s-a confruntat cu probleme grave de sănătate. O răceală, un virus, afecțiuni cărora cu toții le ținem piept la un moment dat. Însă anul trecut, la începutul lunii decembrie, lui Vlăduț i-a fugit ochiul stâng spre interior, la fel ca unui copil care suferă de strabism. Medicul oftalmolog le-a comunicat părinților că puștiul are paralizie de nerv optic la ochișor, urmând să mai facă anumite investigații pentru a se stabili exact ce este de făcut în acest caz. Însă puțin înainte de Crăciun, mama a observat că băiețelul își mișcă mai greu mâ- nuța și piciorușul drepte.

Inițial, specialiștii au spus că la picior este vorba despre o entorsă, dar nu a fost deloc așa. Pentru că au urmat Sărbătorile de Iarnă, a fost o perioadă de aproximativ trei săptă- mâni în care nu au avut unde să meargă să facă și alte investigații medicale.

Pe 22 ianuarie însă, Vlad și mămica lui s-au internat în Spitalul Victor Gomoiu, iar pe 23, examenul RMN avea să scoată la iveală faptul că băiețelul avea o tumoare profundă, de 5 centimetri, în trunchiul cerebral. O tumoare inoperabilă, tocmai din cauza faptului că era poziționată exact între centrii nervoși care “dirijează” practic toate organele.

Tumoarea este inoperabilă

Diagnosticul pus de medici, tumoare infiltrativă de trunchi cerebral de grad IV, le-a retezat aripile părinților lui Vlad. Au început să întrebe în stânga și-n dreapta ce este de făcut și să să caute răspunsuri la toate întrebările. Astfel au aflat că în nici un caz nu se poate pune problema unei operații, dar că se poate face tratament care, la fel ca în majoritatea cazurilor, poate da randament sau nu. Problema era însă că, în România, se puteau face doar ședințe de chimioterapie, dar nu și de radioterapie. Și asta pentru că la noi nu există aparatură necesară pentru copii atât de mici. Din acest motiv, cei doi părinți s-au văzut nevoiți să caute clinici și spitale prin Europa, care să-l primească pe Vlad la tratament. Au trimis dosarul medical al copilului în toate direcțiile și în scurt timp au primit și răspunsuri. Au studiat, s-au sfătuit și au ales un spital din Strasbourg, Franța.

“Inițial, de la Centrul Paul Strauss de luptă împotriva cancerului din Strasbourg am primit un răspuns negativ, dar ulterior ne-au acceptat și îi mulțumim lui Dumnezeu pentru acest lucru. Tratamentul poate dura până la 6 luni, dar putem termina chiar și mai repede. Curele de chimioterapie făcute la București l-au ajutat mult pe Vlad, iar starea lui s-a ameliorat vizibil. A început să miște mult mai bine mânuța și piciorușul drepte. Sperăm ca radioterapia să distrugă tumoarea și să ieșim învingători din această luptă. Cu toate acestea, am fost puși în gardă… în cazul acestei tumori există riscul de recidivă. Acum însă nu ne gândim la asta. Trebuie să fie bine”, spune Alina, mama puștiului de 2 ani. Tratamentul lui Vlad este decontat de CNAS, însă cazarea, masa și drumurile pe care le au de făcut zilnic la spital trebuie suportate de familie. Toate aceste cheltuieli – pe o perioadă de trei luni – se ridică la circa 12.000 de euro.

Cine dorește să-l ajute pe micuțul de 2 anișori poate dona 2 euro prin SMS la numărul 8828 cu textul «Dobre». Pentru sume mai mari se pot face donații în conturile Fundației Ringier.

 

Urmărește-ne pe Google News