MENIU CAUTĂ
10 Mai. 2012 09:34

Aurelian Andreescu ar fi împlinit 70 de ani

Distribuie

Aproape necunoscut generaţiilor de azi, Aurelian Andreescu a fost considerat cândva un adevărat Tom Jones al României. Vocea sa specială, puternică şi tandră, în acelaţi timp, timbrul aparte, l-au transformat, în cele două decenii de carieră, într-unul dintre cei mai iubiţi şi apreciaţi solişti de muzică uşoară români. S-a născut în Bucureşti, la 12 mai 1942, debutând pe scena Festivalului de la Mamaia, în 1963, chiar la prima ediţie a acestuia, cu melodia „În tot ce e mai frumos pe lume”, de Elly Roman. Din 1965 a fost angajatul Teatrului „Constantin Tănase”, cu care a efectuat turnee în multe ţări din Europa, dar şi în Israel, Cuba şi Turcia. A reprezentat România la câteva competiţii musicale europene, inclusiv la Olimpiada Cântecului de la Atena, în 1973. Foarte rapid, Andreescu a devenit vedeta cea mai căutată pentru a cânta în programele celor mai selecte şi exclusiviste baruri şi cluburi de noapte din Bucureşti şi de pe Litoral. Dar recunoaşterea publicului şi-a câştigat-o prin numeroasele interpretări de excepţie ale unor melodii – a înregistrat aproape 200 de cântece în toată cariera –  care şi astăzi îi emoţionează pe cei care au trăit acele vremuri. Printre acestea, „Copacul”, „Tu eşti primăvara mea”, „Oameni”, „Merit eu”, „Un fluture şi-o pasăre”, „Dorul”.
 

A murit la 44 de ani, doborât de ciroză

 
În viaţa personală, s-a căsătorit în 1968 cu Ana Ciumetti, de care a divorţat patru ani mai târziu, pentru a se recăsători, în 1976, cu Mariella Andreescu, balerină la „Constantin Tănase”, cu 11 ani mai tânără. Cei doi au fost naşi de botez la peste 15 copii şi naşi de cununie pentru cântăreţul George Enache, dar şi pentru  Zoe Câmpeanu, fosta membră a trioului feminine Express. Iar în 1980 au înfiat un băieţel de la o casă de copii, Mirel. Într-o rememorare făcută pentru site-ul artistului, Mariella Andreescu mărturiseşte: „Era, contrar aparenţelor, un bărbat foarte timid, introvertit, cu un respect deosebit pentru familie şi tradiţii. Era foarte gospodar, îi plăcea să facă piaţa, să gătească, să pună murături, să pregătească preparatele de sărbători. Era un om extrem de curat şi de ordonat, de organziat. A ajutat mulţi compozitori şi cântăreţi în carierele lor artistice şi s-a luptat cu autorităţile, cu mult curaj, pentru dreptul la pensie pentru artiştii liber-profesionişti. N-avea teamă să vorbească deschis despre ce simţea, nu l-au speriat niciodată consecinţele. Era un om curajos. Firea lui profund serioasă, tradiţionalistă şi-a ascuns-o sub masca băiatului vessel, non-conformist, excentric. El lansa moda în România, avea curajul să poarte culori şi modele inovatoare, neobişnuite pentru epoca respectivă, avea curajul să cânte în engleză la baruri şi chiar pe scena Festivalului de la Mamaia. Era un îndrăgostit de natură, ne petreceam vacanţele cu rucsacele în spinare, câte două săptămâni în munţi, Îi plăceau voiajele, adora să cunoască locuri noi, oameni noi.(…) România o cunoştea centimetru cu centimetru şi nu exagerez cu nimic când spun asta! Învăţa limbi străine cu o uşurinţă rar întâlnită, se descurca foarte bine în rusă, franceză, engleză, spaniolă şi italiană”.
Din păcate, obişnuinţa de a bea, mai ales pentru a-şi învinge emoţiile ce-l dominau la fiecare apariţie pe scenă, s-a transformat treptat în viciu şi i-a distrus ficatul. Astfel, la 22 iulie 1986, Aurelian Andreescu părăsea mult prea repede această lume, doborât de ciroză, fiind înmormântat în cimitirul Ghencea. A lăsat în urmă, însă, amintirea unui uriaş artist, cu o voce unică, inconfundabilă, peste care, din păcate, s-a aşezat nedreapta uitare.

 

Loading...
Comentarii