Marele secret al unei mari artiste. Soprana Angela Gheorghiu a semnat, în studenție, un angajament cu Securitatea. La dosar există o singură notă informativă

• Dosarul datează din 1987 și conține, pe lângă angajament, o notă informativă în care viitoarea artistă, pe atunci studentă, caracteriza laudativ un coleg din corul Patriarhiei.
• Potrivit legislației, Angela Gheorghiu nu a fost colaborator al Securității, pentru că nu a furnizat informații prin care se „denunțau activități sau atitudinile potrivnice regimului comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.
• Istoricul și politologul Stelian Tănase explică situațiile prin care unii au ajuns să semneze angajamente de colaborare cu Securitatea: „Poate că au fost strânși cu ușa să semneze sau au semnat într-un moment de slăbiciune. De aici au avut două drumuri: să facă rău sau nu”. 
• Emilian Tilibașa este cercetător acreditat la CNSAS. A absolvit cursurile de licență în Administrație Publică (SNSPA) și de masterat în Tehnici Diplomatice (Universitatea din București). De-a lungul timpului a publicat mai multe articole și studii pe baza descoperirilor făcute în arhivele Securității.

În vara lui 1987, când era în anul III de facultate, soprana Angela Gheorghiu a semnat un angajament de colaborator al Securității, conform dosarului din arhivele CNSAS cu cota R 079764. 

Recomandări

Raport al Congresului SUA: De ce armata rusă a înregistrat pierderi semnificative și n-a fost capabilă să câștige războiul din Ucraina ANALIZĂ

Dosarul este compus dintr-un raport cu declarațiile altor surse ale fostei poliții politice despre noua recrută, actul de colaborare semnat și o notă informativă scurtă, prin care Angela Gheorghiu caracteriza pozitiv un membru al corului Patriarhiei Române. În total, conține 20 de file.

Cine este Angela Gheorghiu

Soprana Angela Gheorghiu s-a născut pe 7 septembrie 1965, în Adjud, județul Vrancea. Tatăl, Ion Burlacu, era de meserie mecanic de locomotivă, iar mama, Ioana, croitoreasă. 

Încă din copilărie, Angela Gheorghiu a dovedit un talent special pentru muzică, după cum relata, în 2016, într-un interviu pentru publicația irlandeză independent.ie. „Vocea mea era puternică și educatorii de la grădiniță și-au dat seama că era ceva foarte special”, povestea artista. La vârsta de 14 ani, a venit în Capitală pentru a studia muzica – mai întâi la Școala de Muzică și, ulterior, la Conservatorul din București, pe care l-a absolvit în 1990. 

Recomandări

Despre proiectul unui stat „suveranist” român: „Nici SUA lui Trump nu își permit suveranismul propus de AUR”. Interviu cu profesorul Cornel Ban de la Copenhagen Business School

În cele peste trei decenii, Angela Gheorghiu și-a construit o carieră de succes la nivel internațional, fiind considerată una dintre cele mai valoroase artiste de operă din lume. A debutat în 1992, pe scena Royal Opera House, din Londra. De atunci a cântat în cele mai prestigioase săli de operă și de concert – din Viena, Paris și Milano, la Tokyo, Seul, Montreal, Moscova și New York.

Soprana a primit cinci premii Gramophone și, în 2002, a fost nominalizată la premiile Grammy. La Classical Brit Award, în 2001, a obținut titlul de „Cea mai bună voce feminină a anului”, iar în 2010 – „Cea mai bună artistă a anului”. 

A fost decorată de Președinția României cu Ordinul „Steaua României” și de regele Mihai I cu decorația regală „Nihil Sine Deo” pentru promovarea valorilor românești peste hotare. Din partea Franței, a primit titlul de Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor. 

Amintiri din comunism

Recomandări

Scrisoarea trimisă de un miner din Praid care a anticipat dezastrul: „Suntem bărbați, dar ne e frică. Am gânduri negre, mi-e teamă că vor deveni realitate”

Angela Gheorghiu a publicat, în 2021, o carte autobiografică în care a vorbit despre greutățile din perioada comunistă, însă nu a menționat acest episod în care a fost racolată de către agenții Securității. 

Într-un capitol dedicat perioadei comuniste care s-a suprapus anilor ei de studenție, artista vorbește despre condițiile grele din acele vremuri, despre frig și sărăcie, despre cum artiștii erau obligați să performeze ode aduse cuplului Ceaușescu. 

În primii ani de trai la căminul Conservatorului, Angela Gheorghiu povestește că „plângea neîncetat”. „În fiecare seară adormeam pe o pernă umedă de lacrimi”, scrie în volumul autobiografic „Angela Gheorghiu. O viață pentru artă”.

Amintește adesea și despre un personaj care i-a marcat anii facultății: profesoara Arta Florescu. Spune că era un agent al Securității, un agent de propagandă și o fidelă a Partidului Comunist, care acaparase cursurile de canto. Deși Angela Gheorghiu nu și-a dorit să intre la clasa ei, Arta Florescu i-a fost profesoară pentru că își alegea cei mai buni studenți. „O uram din adâncul sufletului, pentru că mi-a amărât anii de facultate într-un fel pe care puțini îl pot înțelege astăzi”, spune soprana în autobiografie.

Angela Gheorghiu își amintește că profesoara Florescu a reușit să le facă rău mai multor artiști care au trecut prin Conservatorul bucureștean. „În ultimii mei ani de studii am fost de față la niște conversații în privat în care tuna și fulgera literalmente, mai ales împotriva celor care aleseseră să părăsească România. Atunci i-am putut observa adevărata personalitate, unele fațete ale caracterului pe care colegii mei nu avuseseră ocazia să le cunoască”, se arată în carte.

Despre cât de greu îi era să iasă din țară în comunism

Prezența Securității la Conservator era una constantă, mai povestește artista în autobiografie. Călătoriile în străinătate erau o misiune aproape imposibilă pentru mulți artiști, lucru care o neliniștea profund. „Artiștii erau considerați persoane foarte riscante. (…) Ne învățam unul pe altul cum să facem pe proștii ca să fentăm vigilența mustăciosului care zi de zi, vreme de doi ani, a stat de pază în fața Conservatorului. (…) Presiunea și amenințarea permanentă mă aduceau de multe ori în pragul lacrimilor, pentru că știam că în acele condiții mi-ar fi fost cu neputință să scap vreodată, să ajung acolo unde m-ar fi putut duce vocea mea”, arată Angela Gheorghiu.

În anii studenției, când dorea să călătorească la concursuri internaționale, cererile de deplasare se loveau de aceeași profesoară Arta Florescu. O singură destinație i-a fost permisă: Polonia. 

„Scriam cerere după cerere, dar niciodată nu primeam răspuns”, spune artista. Adaugă că „persistența acelorași persoane în structurile administrative ale vieții culturale din România până în ziua de astăzi este un semn clar că regimul Ceaușescu supraviețuiește”.

Recrutată pentru a afla „atmosfera de la Conservator”

În perioada în care Angela Burlacu – așa cum se numea soprana înainte de căsătorie – studia canto la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, a semnat un angajament de colaborare cu Securitatea, arată un dosar din arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). 

Recrutarea de către Securitate a avut loc pe 23 iunie 1987, când un ofițer al Securității s-a întâlnit cu tânăra studentă, în vârstă de 21 de ani, și aceasta a semnat un acord de colaborare cu poliția politică a regimului comunist. 

Prin angajamentul semnat în fața ofițerului de Securitate, studenta se arăta dispusă să „sprijine cu date pe care le cunoaște, considerând că aceasta este o îndatorire patriotică”. Așa cum se întâmpla în cazul tuturor documentelor de acest fel, se obliga și să nu divulge nimănui secretele discuțiilor, indiferent de persoană sau de gradul de rudenie. 

Scopul urmărit de poliția politică, prin recrutarea studentei de anul III, era de a obține informații despre colectivul universitar din jurul acesteia. În document se menționa că, după semnarea angajamentului, discuțiile cu Angela Burlacu au avut în vedere „probleme legate de atmosfera existentă în rândul cadrelor didactice și al studenților de la Conservator”. 

• În acea perioadă, una dintre preocupările Securității cu privire la artiști era ca aceștia să nu rămână în Occident atunci când plecau în turnee în străinătate.

În încheierea raportului realizat de Securitatea Municipiului București se propunea înregistrarea la Centrul de Informatică și Documentare a Angelei Burlacu în calitate de „colaboratoare a organelor de securitate”. 

„Calități în culegerea de informații”

În dosarul CNSAS există și câteva descrieri ale studentei Angela Burlacu, realizate de alte surse informative ale Securității. „Membră a corului Madrigal și studentă la cursurile serale, este o persoană care își cunoaște valoarea, având aprecieri pozitive din partea cadrelor didactice”, se arată în una dintre aceste note.

O alta se concentrează pe calitățile sale academice și profesionale. 

Este o persoană ambițioasă, cu o viziune clară asupra posibilităților de moment, asupra a ceea ce s-a câștigat sau mai trebuie să se câștige prin muncă și studiu.

Sursă a Securității, despre Angela Gheorghiu:

În notele altor surse ale Securității se arăta că studenta nu avea intenția de a părăsi țara. O mențiune a agenților Securității, de la încheierea notei descriptive, arăta că „Burlacu Angela este sursă a organelor noastre și se află în verificări în vederea acordării vizei pentru a se deplasa în străinătate”.

La finalul întâlnirii dintre agentul Securității și artistă, acesta îi făcea și el o scurtă caracterizare: „Din discuțiile purtate cu candidata s-a constatat că are o bună pregătire și orientare politică, prezență de spirit, sesizând corect elementele esențiale ale unei discuții, s-a constatat că este sinceră, dispusă să colaboreze cu organele de securitate, dovedind calități și posibilități în culegerea de informații”. 

La dosar există o singură notă informativă, cu caracter pozitiv

În dosarul CNSAS apare o singură notă informativă semnată cu numele conspirativ „Gina”. Atunci când Securitatea recruta pe cineva nou, acesta trebuia să depună la dosar și o astfel de declarație privind persoanele de interes pentru poliția politică.

Subiectul notei informative era un membru al corului Patriarhiei Române, un coleg de facultate al Angelei Burlacu. Aceasta i-a făcut o caracterizare pozitivă, cu referințe la posibilitatea bărbatului de a călători în străinătate. 

În cartea autobiografică, Angela Gheorghiu povestește că și ea a cântat în corul Patriarhiei încă din primul an la Conservator. „Faptul că făceam parte din acest cor, pe lângă un bun exercițiu de lucru, ne oferea șansa plecărilor în turnee internaționale și, nu în ultimul rând, a unui venit decent”, povestește soprana în volum.

Este un cetățean sociabil, comunicativ cu o comportare civilizată. A mai efectuat deplasări în străinătate tot în cadru organizat, dar nu a apărut cu probleme deosebite. Nu se cunoaște să aibă rude în străinătate.

Nota informativă semnată de soprană în studenție:

Colaborator al Securității este cel care le-a făcut rău altora prin informările sale

Consultat de Libertatea, istoricul și politologul Stelian Tănase arată că, în perioada comunistă, nu toți cei care ajungeau să semneze acorduri cu Securitatea făceau și delațiuni. 

În cazul sopranei Angela Gheorghiu nu poate fi vorba de acest lucru, având în vedere că la dosar există doar o singură notă informativă, cu caracter pozitiv.

Istoricul spune că Angela Gheorghiu „este o mare artistă”, iar cariera ei nu are legătură cu aparatul de stat, spre deosebire de cazul altor persoane, care aveau funcții în stat atunci când li s-au făcut publice dosarele din arhivele CNSAS. 

„Au fost oameni care au semnat, fiind înghesuiți cumva, fie în pușcărie, fie cine-știe-ce probleme familiale aveau. Dar de aici au avut două drumuri: să facă rău sau nu. Unii au fost odioși și s-au apucat să-și toarne colegii, să-i calomnieze. De exemplu, dacă cineva voia să plece în străinătate (delatorii, n.red.) spuneau prostii ca să nu primească pașaportul; sau, dacă cineva voia să se mute cu serviciul, îl făceau arșice ca să nu-l mai primească”, explică Stelian Tănase.

Alții, în schimb, nu procedau așa. De pildă, Alexandru Paleologu spunea, într-o notă, legat de Nicolae Steinhardt, că este un mare om al culturii române. Or, aici nu e vorba de niciun denunț!

Stelian Tănase, istoric:

„În fața acestei probleme a existat o atitudine individuală. Poate că a fost strâns cu ușa să semneze sau a semnat într-un moment de slăbiciune. Dar, apoi, în loc să devină un personaj odios, a făcut și puțin bine. De pildă, dacă zicea că «nu este un om periculos», putea să-l ajute pe celălalt să-și obțină pașaportul sau să-l scoată dintr-un dosar în care urma să fie anchetat”, mai spune istoricul.

Stelian Tănase: „Și la mine a venit un derbedeu să încerce să mă recruteze, l-am refuzat”

Stelian Tănase spune că una dintre motivațiile celor care acceptau să colaboreze cu poliția politică era chiar sentimentul de teamă constantă. „Ăsta era sentimentul general al populației: frica față de Securitate.” 

În ceea ce privește acțiunile Securității în facultăți, istoricul spune că recrutarea studenților era o metodă des întâlnită. „Și la mine la facultate s-au făcut. Ba chiar și la mine a venit un derbedeu să încerce să mă recruteze, l-am refuzat. Dar nu toți refuzau pentru că, repet, apărea elementul frică, se gândeau că poate obțin un post mai bun la terminarea facultății sau poate din alte motive. Sau apelau și la șantaje: de pildă, aveai o problemă în familie – unul a făcut pușcărie sau a fugit din țară – și atunci te șantajau că te dau afară din facultate. Șantajul era un instrument principal al Securității”, explică Stelian Tănase. 

Libertatea i-a solicitat un punct de vedere sopranei Angela Gheorghiu atât pe telefonul personal, cât și prin intermediul reprezentanților săi din România și internațional. Aceasta nu a răspuns apelurilor ziarului.

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro