„Nu mai sunt atrasa sexual de sotul meu”

Am nevoie de ajutor! Ma numesc I., sunt casatorita de doi ani si am un bebelus., pe care l-am dorit enorm, l-am avut dupa multe incercari si suferinte si care acum imi rasplateste si chiar imi intrece asteptarile, un copil minunat pe care il iubesc mai mult decat orice pe lumea asta. M-am casatorit cu un barbat mai mic decat mine cu cativa ani, dar a fost singurul care a reusit sa ma convinga ca merita facut acest pas. Nu am fost niciodata adepta casatoriei, deoarece consider ca acesta este singurul mod de a ucide dragostea, emotia si romantismul, iar acum pot spune din experienta ca nu face altceva decat sa scoata ce avem mai urat din noi la suprafata si ne transforma in niste victime ale rigorilor sociale. Sa nu crezi despre mine ca sunt o dura sau o iresponsabila, dar am un spirit liber, urasc monotonia, cliseele si sunt foarte pretentioasa incepand cu mine insami si mai departe, cu cei din jur. Asa se explica faptul ca toata viata am asteptat pe cineva care sa corespunda intru-totul nevoilor si aspiratiilor mele, si in sfarsit, cand a aparut sotul meu mi-a facut alegerea mai usoara nu prin calitatile pe care le asteptam eu de la un barbat, ci prin faptul ca este o fiinta blanda, intotdeauna calma, totdeauna acolo unde si cand am nevoie, rabdatoare si supusa gata sa-mi fie aproape neconditionat, daruindu-mi siguranta, stabilitate si bucuria de a avea alaturi un prieten de nadejde. Si as fi foarte fericita sa am toate aceste lucruri daca nu ar fi problema sexului. Suntem doua firi diferite, chiar antagonice. Dupa cum deja ti-ai dat sema, eu sunt o fire activa, exploziva chiar, in schimb el doarme pe el, la propriu si la figurat. Ne-am casatorit din dragoste, suntem doi oameni frumosi, il admir din punct de vedere fizic, dar nu simt nimic, nici atractie, nici pasiune, nici dorinta, nici placere, nimic. Si probabil ca nici el. Am tot discutat pe aceasta tema, dar nu am depasit problema. Tandrete si afectiune exista, dar nu este suficient. Viata noastra sexuala este aproape inexistenta.

Recomandări

Experții militari explică: „Fără ciuperca atomică sau pustiu apocaliptic, al Treilea Război Mondial a început deja”

Monotonia, obisnuinta pot aparea dupa cativa ani de convietuire in comun, dar noi nu ne-am bucurat nici de emotia inceputului, de placerea de a ne darui unul altuia. Am incercat sa aflam ce se intampla, discutam deschis pe tema aceasta, dar pur si simplu nu ne potrivim. Nu se pune problema ca ar avea alta femeie, la mine nici atat, dar nu avem nimic in comun din punct de vedere sexual. Ce sa fac? Sa las totul balta? Nu vreau sa raman din nou singura, sa incep iar cautarile dupa barbatul perfect. Acum am un copil, ar suporta alaturi de mine esecurile, dar ce sa-i ofer? O mama blazata, fara chef de viata, din ce in ce mai acra si mai dificila? Nici asa nu este bine. Sunt mama, dar sunt si femeie, imi iubesc sotul, am nevoie de el, nu vreau sa-l parasesc, nu vreau sa-l insel, dar nici nu vreau sa simt ca viata mea s-a sfarsit, nu vreau sa renunt la dreptul de a fi fericita. Te rog aju-
ta-ma, incurajeaza-ma intr-un fel sau altul, ajuta-ma sa aleg, argumente exista si pro si contra, dar responsabilitatea este enorma, ma copleseste. Totusi simt ca numai pot continua asa. Ma simt neglijata, nedorita, urata, batrana, neputincioasa, nefericita, iar el nu stie si nu poate face ceva care sa schimbe lucrurile. M-am gandit la un alt barbat, un eventual amant care sa-mi ofere ceva ce sotul meu nu e capabil sa-mi dea, dar e complicat, riscant, si nu este o rezolvare a problemei.
I., Bucuresti

Urmărește-ne pe Google News