MENIU CAUTĂ
25 Dec. 2017 13:00 , de Mihaela Grădinaru

REPORTAJ/Moş Crăciun din Ţara Făgăraşului, un pictor rebel, fiul croitoresei Casei Regale / FOTO

Distribuie

Mereu pus pe şotii şi cu o poftă de viaţă de invidiat, Titus Frâncu, la cei aproape 70 de ani ai săi, îşi sfidează vârsta cu zâmbetul pe buze: urcă pe munte, călăreşte, pictează, sculptează, restaurează mobilier şi icoane, cântă la vioară, scrie poezii, a cochetat cu cinematografia şi fotografia, se implică activ în tot ce înseamnă viaţa culturală şi tradiţiile din Ţara Făgăraşului...  Şi nu-i tace gura o clipă!

Nu-ţi trece niciodată pragul cu mâna goală. Din puţinul lui aduce câte ceva. Mere, nuci, jumeri, vin făcut în casă… Şi nici nu pleci de la el fără să-ţi vâre prin buzunare fructe şi merinde făcute de mâna lui. Se uită cu tristeţe la tinerii care n-au habar ce înseamnă galanteria.

„Bă! A stat fata aia două ceasuri lângă tine. Şi tu ce faci? Staaaai şi te uiţi după ea cum pleacă. Nu contează care e relaţia dintre voi, dar a stat lângă tine două ceasuri. Ridică-te, nătărăule, şi condu-o măcar până la uşă!, spune Titus clătinând din cap, dezamăgit că tinerii din ziua de azi habar n-au cum să se poarte cu o femeie.

A iubit şi viaţa, şi femeile, deopotrivă. Dovadă îi stau cei „şase-şapte copii pe care îi are, „patru cu nevasta şi restul din flori.

„Nu mă simt un fals Moş Crăciun, ci un bunic care dă cadouri copiilor

Cu plete şi barbă albă şi cu ochelari pe vârful nasului, Titus devine an de an cel mai îndrăgit personaj al copiilor din zona Făgăraşului.

„La mine în familie s-a împământenit ca Titus să facă pe Moş Crăciun. Că are poantele lui şi nu ne tromboneşte că e Moş Crăciun. El ne spune clar că e Titus. Eu sunt Moş Titus şi o fac pe Moş Crăciun din când în când, spune el râzând.

Îi blamează pe acei falşi Moşi „cu barbă de vată şi kitschuri de astea, care îmbracă haină roşie şi doar joacă un rol, pentru bani, fără să simtă emoţia copilaşului care îi spune cu glasul întretăiat o poezie. Consideră că Moş Crăciun este mai degrabă un sentiment decât un rol, un sentiment pe care îl porţi în tine. Sau nu.

„Nu-i butaforie şi nu e neapărat un rol pe care îl joci, ca un actor care se îmbracă într-un costum şi apoi îl leapădă, ci e deja o chestie de feeling, pentru că spectatorul tău este acel prunc pe care îl ţii pe genunchi. Faci legătură directă cu sufleţelul care joacă şi el un rol. Nu mă simt un fals Moş Crăciun, ci un simplu bunic care dă nişte cadouri copiilor. Am simţit sinceritatea şi bunătatea pruncului care se aşează pe genunchiul lui Moş Crăciun şi spune poezia. Iar în momentul în care pruncul acela te îmbrăţişează pentru că i-ai dat tu patinele alea pe care şi le-a dorit şi îl vezi că tremură…Bă! Moşul ăla plânge! Pentru că simte că aduce o bucurie. Că e Titus, că e altul, nu contează cine e…, a spus Titus.

Copiii sunt o parte imensă din el. Şi le oferă ce are mai bun pentru a le dezvolta creativitatea: „Ăştia mici sunt atât de sinceri şi frumoşi încât pot să lucrez foarte frumos cu ei. Îi învăţ pictură, pirogravură, desen, colaj, montaje, fotografie, marochinărie, pictăm pe scoici şi pe pietre … tot ce poate fi de ajutor în creaţie.

Cu o figură extrem de expresivă, Titus Frâncu a devenit deseori personaj pentru fotografi şi a participat la mai multe workshopuri de fotografie în Braşov şi Făgăraş. A fost, rând pe rând, Moş Crăciun, cowboy, socru-mare, ţăran sau cavaler medieval. Şi toate rolurile i s-au potrivit mănuşă. (Galerie foto)

Fiul croitoresei Casei Regale şi pictor de lozinci comuniste

Toată viaţa lui a fost un rebel, dar nu a uitat niciodată de unde a plecat. Îşi iubeşte familia şi rădăcinile şi păstrează ca pe o comoară nepreţuită fotografii şi documente vechi cu părinţii şi bunicii lui. A păstrat întregul atelier de tâmplărie al tatălui său, iar diplomele de maestră în croitorie ale mamei sale le-a înrămat frumos şi le-a pus la loc de cinste pe pereţi. La fel i-a rugat şi pe copiii lui. Să împartă între ei câte ceva din ce va rămâne în urma lui.

Arta îi curge prin vine, moştenire de preţ lăsată de la părinţi. Tatăl lui a fost preot, profesor de desen, muzică şi franceză, iar în timpul liber lucra ca tâmplar. Mama lui a fost croitoreasă la Casa Regală, iar comuniştii i-au confiscat maşina de cusut primită în dar de la familia regală.

„Şcoli am tot început şi nu le-am terminat pentru că am fost, cum spunea tata, brânză bună în burduf de câine, dar tot am mai terminat câte ceva. Pictura şi sculptura au fost native, le-am învăţat de la tata care avea un atelier de tâmplărie, povesteşte Titus.

După ce a terminat liceul, a lucrat vreo trei-patru luni la drumuri şi poduri, apoi la Combinatul chimic din Făgăraş, la atelierul de pictură. „Şi ce pictam? Lozinci: Ceauşescu PCR şi alte pancarte cu mesaje socialiste. Mai vopseam şi ţevile de apă şi gaz pe schele şi făceam decoruri de Crăciun în sălile de festivităţi ale Combinatului.

După ce s-a desfiinţat atelierul de pictură, a găsit un job de „metodist, deşi serviciul era de magazioner.

„Metodist, adică instructor cu cercurile de muzică, desen. Mă ocupam de brigăzile artistice, făceam scenografie pentru piesele de teatru şi fundaluri pentru scenă la Casa de cultură, mai spune el.

Alături de alţi tineri a „încropit Cineclubul Azotul unde făceau filme-comandă, de protecţia muncii şi socialiste.

„Cineclubul era urmărit de Securitate, se făceau vizionări de la partid…După şase ani mi-am căutat un alt serviciu pentru că la Casa de cultură eram mereu cenzurat, trebuia să respect un program fix şi totul era la comandă, corul cânta numai patriotice, iar eu aveam o nevoie de libertate, de exprimare… Alta, mai povesteşte artistul.

Atunci a cunosut-o pe Anca, viitoarea lui soţie, care i-a găsit un loc de muncă la institutul de proiectare de la uzina UPRUC, specializată în proiectarea şi producerea de rezervoare.  Dar nici acolo n-a scăpat de scris pancarte.

Îşi aduce aminte că peste podul de la gară scria mare „Ceauşescu Pace, cu litere mari de amporă, iar în noaptea de 22 decembrie 89 s-a dus împreună cu nişte prieteni şi a schimbat litera „P cu un „Z („Ceauşescu  Zace), apoi au scris pe zidurile cetăţii „Jos comunismul, dar au avut noroc că nu i-a prins nimeni.

„Am fost şi noi în centru, ne-am pupat pe tancuri, apoi am intrat cu toţii în crâşmă, că făgărăşenii nu sunt proşti să se împuşte unii pe alţii. Pleacă ai noştri, vin ai noştri, iar noi am votat ca proştii. 45 de ani au fost un mare ghinion, dar am trecut prin el, cum am putut, mărturiseşte făgărăşeanul.

După ce s-a defiinţat şi întreprinderea de utilaj chimic, prin cumnatul lui, care lucra în armată, a găsit un post la un depozit de materiale pentru poligoane, la Domneşti, apoi a intrat la Institutul de proiectare, unde desena hărţi. Şoţia şi cei patru copii au rămas la Făgăraş, iar căsnicia a început să-i scârţâie, până s-a destrămat cu totul. A făcut şi un copil din flori, apoi a divorţat. A ieşit la pensie la 55 de ani, la cerere, pentru că nu mai suporta armata, unde trebua să zică „Să trăiţi la tot pasul.

Ca să scape cât mai repede, a făcut pe nebunul, sărind dintr-o salcie, la Spitalul Militar şi a stat o perioadă şi pe la psihiatrie…

„Dacă mai stăteam câţiva ani, aş fi avut o pensie normală, nu 1.000 de lei cum am acum, dar nu am mai putut pentru că îmi aducea aminte de perioada comunistă. Am vrut eu să ies anticipat, la cerere, pentru că nu mai suportam. M-au scos la pensie cu litera I, cum că am fost dat afară pentru că am lipsit vreo 90 de zile de la serviciu, a mai spus Titus.

„Am rămas cu un cort de două persoane.  Şi-am zis: Doamne ajută!

După vreo 14 ani printre străini s-a întors acasă la Făgăraş, unde nu mai avea decât „un cort de două persoane, pentru că apartamentul a rămas fostei soţii şi copiilor.  Copiii sunt acum la casa lor, realizaţi: Andreea e psiholog logoped, căsătorită cu un avocat, Mihai este fotograf în Cipru, Titus Andrei e sculptor şi tâmplar în Spania, iar Teodora Elena e rebela familiei, motociclistă, dresoare de cai şi designer vestimentar pentru copii, în Spania.

„Am rămas cu un cort de două persoane.  Şi-am zis: Doamne ajută! Şi m-am bucurat că e de două persoane, că mai iei pe cineva lângă tine, mai spune Titus râzând.

Acum stă într-o casă nelocuită de mulţi ani, unde şi-a amenajat singur locuinţa şi atelierul în care stau înşirate frumos sute de pensule, culori, desene, tablouri şi fotografii vechi.

Îl doare sufletul când se gândeşte la bătrânii care îşi vând pe nimic, la colţ de stradă sau în faţa porţilor, obiecte vechi de prin casă.

„Lasă în casă sau în tindă icoana de la bunica, şterge-o de praf, restaureaz-o sau las-o aşa cum e. Pentru că intri să-ţi iei bucata de slană şi ceapa roşie şi-ţi aminteşti de bună-ta şi de bunu’. Lasă jugul în grajd, chiar dacă nu mai ai vaci şi boi. Dar lasă-l acolo. Şi furca. Agaţă-le undeva ca să-ţi aminteşti de ei”, încheie artistul din Făgăraş.

Sursa FOTO: George Grădinaru


Citește și: EXCLUSIV/Secretul succesului lui Hrușcă: la concerte poartă aceeași pantofi de 20 de ani

Loading...
Comentarii