Mergi direct la conținut »
Satul din România unde grădinițele sunt în casele oamenilor! Așa se învață în cele mai sărace județe din țară
Știri România Libertatea > Ştiri > Știri România > Satul din România unde grădinițele sunt în casele oamenilor! Așa se învață în cele mai sărace județe din țară

Satul din România unde grădinițele sunt în casele oamenilor! Așa se învață în cele mai sărace județe din țară

În pauza dintre anii școlari, vă oferim trei portrete de școli și grădinițe care funcționează ca-n alt secol, în timp ce, lângă ele, stau clădiri noi, nefolosite.

De Florinela Iosip, Robert Hanciarec (video), Bogdan Pîrlea (Montaj),

Primar: Stați să-mi beau whisky-ul ăsta. Îmi puneți niște întrebări aici de parcă ați fi procurori…

Reporter: Sunt jurnalist și treaba mea este să vă pun întrebări. La fel cum treaba dumneavoastră este să vă ocupați de această comunitate.

Primar: Nu, domnișoară. Nu așa. Altfel. Întrebările astea nu sună bine.

(Dialogul a avut loc în sediul Primăriei Valea Moldovei, județul Suceava. Reporterul Libertatea încerca să afle de ce, atât timp cât în sat există o grădiniță și o școală noi, nedate în folosință, copiii învață în condiții mizere, construcții de lemn putrezit, vechi de un secol.)

  • Am străbătut la pas ulițele a trei localități din județul Suceava și le-am vizitat unitățile de învățământ: în Valea Moldovei, Gulia și Capul-Codrului.  Alegerea nu a fost întâmplătoare: Suceava este unul dintre cele mai sărace județe din țară, atât din punct de vedere economic, cât și al infrastructurii școlare.
  • Primarii nu-și asumă responsabilitatea, deși infrastructura școlară este în custodia autorităților locale. Justifică situația dând vina pe foștii primari sau pe Ministerul Educației.
  • Ce șanse reale oferă statul român, autoritățile, unor copii pentru care drumul spre educație trece zilnic prin kilometri întregi de noroi, printr-o cameră friguroasă, cu pereții scorojiți și cu o sobă care fumegă și le pune viața în pericol? Practic, niciuna.
Reacția lui CTP despre conferința susținută de Klaus Iohannis
Recomandări

Reacția lui CTP despre conferința susținută de Klaus Iohannis

Comuna Valea Moldovei: grădinița a fost începută în 2008, școala în 2011, nu s-au terminat nici acum

Constantin Moroșan e primar la Valea Moldovei din 2004. Știe tot ce suflă în comună și-n comunitate. Vizita noastră la școala din localitate pe nepusă-masă l-a iritat. La fel și cea la primărie. E 11 dimineața, joi. Primarul Moroșan dă pe gât paharul de whisky ca să se calmeze. Gata, putem începe “interviul”.

Vrem să aflăm de ce zeci de copii de ciclul primar învață într-o școală din lemn putred, veche de un secol, din satul Mironu, comuna Valea Moldovei.

Școala veche și școala nouă din satul Mironu, comuna Valea Moldovei

Asta, în timp ce, în aceeași curte, se află o altă școală și o grădiniță noi. Ambele au geamuri și uși cu termopane, calorifere, mobilier proaspăt și camere de supraveghere. Singurii care lipsesc de acolo sunt copiii.

O directoare cu diplomă falsă de ASE lucrează de peste 10 ani la spitalele Primăriei Capitalei!
Recomandări

O directoare cu diplomă falsă de ASE lucrează de peste 10 ani la spitalele Primăriei Capitalei!

Construcția celor două unități școlare a fost demarată cu bani de la Ministerul Educației în 2008, perioadă în care instituția a făcut investiții semnificative pentru infrastructura școlară în mai multe județe ale țării.

Grădinița nouă din satul Mironu, comuna Valea Moldovei

Pentru grădiniță s-au cheltuit 915.000 de lei prin programul PNDL I și încă 195.000 de lei doar pentru mobilier și amenajări exterioare prin PNDL II. Costul total ajunge la peste 1.000.000 de lei. Construcția școlii a costat 1,5 milioane de lei de la Banca Mondială și încă 435.000 prin PNDL II pentru amenajări exterioare. În total, aproximativ 2.000.000 de lei.

Rep: De ce nu sunt date în folosință aceste clădiri?

În loc să ne roage candidatul să-l ascultăm, a ajuns poporul să-l implore să ne vorbească!
Recomandări

În loc să ne roage candidatul să-l ascultăm, a ajuns poporul să-l implore să ne vorbească!

Constantin Moroșan: Acolo a fost lipsă de bani în totalitate. Blocaje peste blocaje, până au venit bani cu țârâita. La școală am făcut racordul de apă, electric, centralele termice și împrejmuirile. Urmează pavajele, parcările și fosa septică. Ca termen de lucrări suntem în grafic.

Constantin Moroșanu, primarul comunei Valea Moldovei de care aparține satul Mironu

Primarul: «Sunt needucați!» Dar oamenii sunt supărați și speriați

În sat, oamenii sunt supărați deoarece copiii n-au acces la o școală și o grădiniță decente. Unul dintre ei este Adrian. “Când eram eu copil, se învăța carte. Învățătorii își dădeau interesul. Am avut niște dascăli cărora le mulțumesc. Îmi vine să plâng. Am trecut și eu pe acolo. Aia nu se poate numi școală”.

El a fost singurul dispus să-și arate chipul în fața camerei de filmat. Ceilalți se tem că, dacă vor spune ceva ce nu-i convine “domnului primar”, se supără și le taie ajutoarele sociale.

“La școala asta nu-i igienă, nu-i căldură. Iarna e frig. Îs sobe, școala e făcută acum 100 și ceva de ani. Nu-i las să meargă acolo, se îmbolnăvesc. Mai bine îi țin în casă”, explică un alt localnic.

Adrian este unul dintre sătenii din Mironu care este nemulțumit de condițiile în care învață copiii

Satul Gulia: Copiii sunt educați prin gospodăriile oamenilor

La 50 km distanță de Valea Moldovei, e satul Gulia. Administrativ, localitatea ține de orașul Dolhasca, județul Suceava. În Gulia trăiesc zeci de copii de vârstă preșcolară, majoritatea de etnie romă.

La marginea satului, înspre pădure, se zărește o clădire modernă, neterminată, ce ar fi trebuit să fie o grădiniță. Construcția a fost abandonată.

Construcția grădiniței din Gulia a început în 2008, dar nu a fost terminată nici până în prezent

Între timp, așa cum se întâmplă dintotdeauna în Gulia, copiii sunt educați pe la “gazde”: la oameni din sat care au acceptat să le pună la dispoziție câte o cameră.

Toate microgrădinițele sunt în gospodăriile unor oameni și au fost amenajate încă din anii 90. Locuitorii s-au descurcat pentru că autoritățile nu le-au construit o grădiniță, cu toate dotările necesare, deși nevoia comunității este atât de mare.

Gospodăria în curtea căreia se află grădinița La Lica – casa galbenă din spate

Intrăm într-o curte obișnuită de țară, gospodăria unei familii cu cinci copii. În partea dreaptă se află grajdurile, o căruță și câteva găini. Într-o cămăruță din spate funcționează o grădiniță. Aici, preșcolari și educatoarea colorează împreună, învață cântece și descoperă noi lumi.

«La Lica», grădinița din fundul curții e întreținută din banii părinților și ai educatoarelor

Grădinița-cămăruță se numește “La Lica“. Numele i-a fost dat după bunica, cel mai de seamă membru al gospodăriei. Familia a vrut să-i ofere astfel o bucurie după o viață grea, cu un soț violent, din cauza căruia nu mai vede cu ochiul drept.

Bunica Lica în fața grădiniței care îi poartă numele

Grădinița “La Lica“ este una dintre cele patru “grădinițe în gazdă” din Gulia. La fiecare, pe lângă salariul educatoarelor, primăria oferă 350 de lei pe lună gazdelor. Din această sumă trebuie să plătească lumina, lemnele pentru foc și materialele didactice, ceea ce nu ajunge. Și-atunci părinții și educatoarele scot bani din propriul buzunar pentru nevoile copiilor. Plus că pun umărul.

“Om de serviciu la grădiniță nu este. Se scoală soția mai devreme, pune focul, pregătește frumos“, ne spune Mihai Țulea, părintele care se ocupă de grădinița “La Lica“.

Grădinița „La Lica“ din Gulia

«Trebuie să ne ajutăm copiii»

Grădinița improvizată nu are toalete, iar soba afumă, spune educatoarea Elaria Gavaniuc. “Eu nu pot să mă duc cu un copil la WC și-atunci se duce gazda cu el. Iar din sobă iese fum. Uneori trebuie să stăm cu ușile deschise ca să putem respira.

Gazda Mihai Țulea explică de ce ține grădinița. Mărturisește că nu știe să scrie sau să citească, dar a învățat să lucreze orice, de la sudură până la construcția de case. “Vreau să aibă copiii mei de toate. Eu n-am învățat carte, dar visez ca ei să învete și să ajungă mai departe. Am fetița care e în clasa a II-a. A spus că vrea să se facă polițistă. Mă închin în fața Domnului”, spune bărbatul. “Trebuie să ne ajutăm copiii”, adaugă el.

În 2008 a fost emisă autorizația de construire a grădiniței. În 2010 a fost oprită  investiția

Mihai Țulea este unul dintre părinții care au făcut o grădiniță în propria casă

Doi ani a privit tot satul, plin de speranță, cum se ridica grădinița cea nouă. Dar, într-o zi, șantierul s-a oprit. Au tot așteptat să repornească, însă muncitorii și utilajele au dispărut.

Andrei, un localnic de 18 ani, nu a vrut să renunțe. Când era mic, a fost și el la “grădinița de acasă”. Acum e implicat în proiectul Roma Civic, o inițiativă lansată de ONG-urile AREAS și Human Catalyst, care are ca obiectiv mobilizarea tinerilor în rezolvarea problemelor din comunitățile unde au crescut. Andrei a făcut o petiție, i-a adresat-o primarului. Solicita, cu zeci de argumente, terminarea grădiniței din Gulia. 

“Educația pleacă de acasă și de la grădiniță. Dacă ei nu o să aibă unde să învețe să se comporte, să facă ceva, nu o să fie pregătiți”, spune tânărul.

N-a primit vreun răspuns. Doar un număr de înregistrare. 

Ce spune primarul din Dolhasca

Ajungem la Primăria Dolhasca, de care aparține satul Gulia. Decebal Isachi e primarul orașului Dolhasca din 2016. Se revoltă când aude întrebarea legată de grădinița din Gulia. De ce trebuie să răspund eu pentru toate nerealizările din Dolhasca?”

Decebal Isachi este primarul orașului Dolhasca

Cunoaște bine istoricul clădirii. “A fost eliberat un certificat de urbanism în vederea construirii acelei grădinițe. O finanțare derulată, dacă nu mă înșel, prin Ministerul Educației și inspectoratele școlare județene. A fost emisă în 2008 autorizația de construire. În 2010 a fost oprită investiția. Inspectoratul școlar ne-a informat pe noi ca autoritate publică locală că au sistat investițiile și punct”, explică primarul.

Isachi adăugă că, din 2017, Primăria Dolhasca a preluat grădinița din patrimoniul Inspectoratului Școlar Suceava. “Acum suntem în faza în care în trei săptămâni avem și câștigătorul licitației. Într-o lună-două, dacă reveniți, este posibil să găsiți un șantier acolo”.

Între momentul documentării și cel al publicării acestui articol, au trecut exact două luni. Contactați telefonic, locuitorii din Gulia au precizat că “nu-i nici o mișcare la grădiniță”. Nu șantier, nu utilaje.

Capul Codrului, cătunul Țâmpoceni: Școala unde nu te poți spăla pe mâini

“Pot mai mult!“, scrie pe tablă. Cele două încăperi ale școlii sunt impregnate de umezeală și miros a noroi. A plouat mult zilele astea și casa mică din vârful dealului pare că o s-o ia la vale în orice moment. Suntem tot în județul Suceava, în cătunul Țâmpoceni din satul Capul-Codrului.

Școala din cătunul Țâmpoceni

Ca să ne demonstreze că elevii din Țâmpoceni au avut căldură toată iarna, directorul îi întreabă chiar pe ei, cu tonul unui profesor emerit care îi verifică dacă și-au învățat lecția pentru azi. “Ați avut căldură toată iarna? Daaaa. Despre asta este vorba”.

Rechizitele lipsesc, câinii prisosesc

A plouat zilele trecute, iar ghetele copiilor sunt murdare, pentru că drumurile nu sunt asfaltate și nu se poate merge decât prin noroi. Și nici n-au unde să se spele pe mâini.

Singura chiuvetă nu funcționează, pentru că hidroforul s-a stricat. În școala din Țâmpoceni învață aproximativ 50 de copii, dar numai 30 vin constant la ore. Sunt clase unificate, cei de grădiniță și clasa I studiază simultan într-o clasă, iar elevii din clasa a II-a și a III-a, în cealaltă.

O întrebăm pe educatoarea Mihaela Pohoață ce-i lipsește. Deocamdată, îi lipsește un copil. “De ce nu a venit Mădălin astăzi la grădiniță?”, îi întreabă pe cei mici. “Pentru că se teme de câini”, răspunde un băiețel. În apropiere de școală se plimbă vreo zece câini ai nimănui.

Școala din cătunul Țâmpoceni

Revenim la lipsuri. “Ce vă lipsește?”. “Rechizite. Tot le spun de la începutul anului și nu-și cumpără. Nu-și permit din cauza situației materiale. Sunt părinți romi, cu posibilități materiale reduse, ca să zic așa. Ne descurcăm după posibilități”.

Promisiuni că în doi ani va fi mai bine

Mihăilă Mircea, directorul școlilor din comună, explică de ce spațiul a ajuns periculos, insalubru, cu tencuiala pe punctul de a se dărâma în orice moment. Argumentul lui: comunitatea este de vină.

Membrii comunității niciodată nu au ținut la școală, distrug lucrurile în incinta școlii. Nu au fost făcute investiții majore în ultimii 30 de ani.

De 30 de ani, adică de când a fost inaugurată școala.

“Singurele lucruri care s-au făcut, la solicitarea școlii din 2015, sunt împrejmuirea (cu gard – n.r.) și schimbarea acoperișului, pentru că era impracticabil. Era posibil să plouă în școală”, spune directorul.

Mihăilă Mircea, directorul școlii din cătunul Țâmpoceni

El promite că în doi ani copiii vor învăța într-o nouă clădire. “Școala pe care o vedeți acuma va fi schimbată. Se demolează și se va construi printr-un PNDL aprobat deja cu contract semnat. Proiectul se află la stadiul de licitație și domnul primar a promis că începând cu acest an se vor demara lucrările. Bani sunt, interes există”.

E nevoie de încă un microbuz

Cătunul cu școala fără chiuvetă funcțională face parte din comuna Păltinoasa.

“Pe parcursul anilor a mai suferit niște lucrări, dar au fost de proastă calitate sau nu s-au executat cum trebuia să se execute cu proiecte, materiale de calitate. Mna… Poate nu a fost nici un interes acolo să se investească”, se justifică Gheorghe Boşca, viceprimar în Păltinoasa.

Reporter: Înțeleg că școala din Țâmpoceni funcționează doar pentru preșcolari, respectiv ciclul primar. Cei care vor să meargă la gimnaziu n-au transportul asigurat. Directorul a depus solicitare încă din 2015, atât la primărie, cât și la inspectorat.

Viceprimar: Noi avem un microbuz care este folosit mai mult de școala de la Păltinoasa, din cauză că distanțele dintre școli sunt prea mari și nu poate să acopere toată zona. Acum am făcut demersuri pentru obținerea unui autobuz mai mare de 30 de locuri.

Reporter: Dar până acum de ce nu s-a făcut? De ce unii au și alții nu au?

Viceprimar: Probabil, când s-au dat microbuzele, s-au dat câte unul la fiecare comună. Nu știu cum au fost repartizate. Sau s-a considerat că sunt prea multe două microbuze pentru o comună. Am primit avizuri că o să mai primim un microbuz.

Reporter: Când o să-l primiți?

Viceprimar: Cât de curând. Imediat ce Inspectoratul o să ne aprobe cererea.

Reporter: Ce înseamnă asta mai exact?

Viceprimar: Sperăm că în viitorul an școlar.

Gheorghe Boşca, viceprimarul comunei Paltinoasa

Școala după care tânjesc e la 3 kilometri

Comunitatea din Țâmpoceni este formată din populație majoritar de etnie romă. E vorba despre sute de familii care încearcă să supraviețuiască cum pot. Drumurile sunt bătătorite de pământ și de timp. Unii dintre ei muncesc cu ziua pe undă apucă, alții lucrează în străinătate câteva luni sau trăiesc din ajutoarele sociale. În zonă nu sunt locuri de muncă.

Ar fi dus o viață mai ușoară dacă ar fi avut șansa de-a merge la școală. Tocmai de aceea ei speră ca măcar copiii lor să coboare “la vale”. Doar 3 km de drum șerpuit printre case îi desparte de școala din centrul satului Capul-Codrului.

Școala din vale nu se poate compara cu școala din Țâmpoceni. Are toalete curate înăuntru, racordate la o rețea de canalizare, mobilier modern, termopane, teren de fotbal, bibliotecă, rechizite și lemne pentru foc.

Școala din satul Capul Codrului

În această școală a învățat Cristian Adomniței, fost ministru al educației, se mândrește directorul Mihăilă Mircea. El promite că noua școală din Țâmpoceni va arăta la fel de bine ca aceea din centru.

Până atunci, Andreea, 14 ani, este unul dintre tinerii din comunitatea de romi care parcurge zilnic cei 3 kilometri și hotarul dintre lumi. “Mă face țigancă”. “Cum te simți când colegii tăi te fac țigancă?” “O chem pe mama mea la școală, dacă mă face țigancă. Noi nu-i facem pe ei, nu le spunem nimic, pentru că se supără profesorii pe noi”.

Andreea este dintre copiii din Țâmpoceni care învață la Școala din Capul Codrului

Un om parcurge 3 kilometri în mai puțin de o oră. Pentru comunități, timpul e mai lung.

Close
Închide
  Close