Nina, femeia care s-a luat «la trântă» cu destinul!

19 martie 2014 16:08

De patru ani şi jumătate luptă să-şi salveze nepoţica, un boţ de fetiţă cu ochi migdalaţi şi cu gropiţe în obraji. Nina s-a trezit bunică la 39 de ani şi cu un bebeluş care o privea intens din pătuţul de spital, fără să scoată un scâncet. A simţit că ochişorii aceia negri îi cereau ajutorul şi abia a auzit asistenta care-i spunea: “Mergem acum la Terapie intensivă”. De atunci, din acel 23 august 2009, a început o poveste plină de durere, de speranţă şi de luptă cu boala. Aproape tot de atunci le cunosc şi eu pe Nina şi pe micuţa Ştefania. Am fost martor la pansarea unei vieţi mutilate încă din pântecul mamei şi a transformării unei femei de 39 de ani. O poveste ce merită ştiută.

Nina trăieşte la Copăceni de Giurgiu, într-o căsuţă modestă, cu grădină. În fiecare primăvară zugrăveşte locuinţa în altă culoare. E semn că începe o nouă etapă a existenţei familiei. Acolo, între pereţii acelei căsuţe, care pe parcursul anilor a căpătat şi nişte anexe, s-au derulat toate întâmplările din viaţa Ninei.
S-a măritat de foarte tânără, fiindcă s-a îndrăgostit tare-tare, iar la 15 ani a născut primul copil, pe Iulian. Un băieţel care a venit pe lume cu o pareză pe partea dreaptă. A durut-o mult palma pe care i-a dat-o soarta, dar a luptat să-şi îngrijească micuţul cât mai bine.
A fost trecerea ei bruscă de la copilărie la responsabilitatea de adult. Abia peste patru ani a avut curajul să mai aducă pe lume un copil. Tot un băieţel, Valentin. Sănătos.

La 19 ani, singură cu cei doi băieţi

Destinul însă avea pregătită pentru ea o altă încercare. Bărbatul ei a plecat în lume la doar două săptămâni după ce ea venise acasă cu al doilea prunc. La 19 ani, s-a trezit singură, cu doi copii de crescut. Unul, mic-mititel, iar celălalt trebuia dus des la spital, pentru recuperare. Nina n-a avut timp prea mult să plângă după bărbatul primei iubiri.
Într-o zi, în viaţa ei a ieşit soarele. George, un om bun, s-a îndrăgostit de ea, a cerut-o de nevastă şi i-a acceptat şi cei doi băieţi. I-a spus de la bun început că ştie la ce se înhamă, dar vrea şi un copil al lui. Iar la 22 de ani, Nina i-a dăruit o fetiţă. Au botezat-o Georgiana, după numele tatălui.

S-a trezit mamă pentru opt copii

Zece ani a durat fericirea Ninei şi liniştea familiei sale. Într-o zi, destinul a lovit din nou. Sora ei mijlocie şi soţul acesteia au murit într-un accident. În urma lor au rămas trei copii, de 8, 10 şi 12 ani. Nina nu s-a îndurat să îi dea la orfelinat. Şi-a zis că lângă cei trei copii ai ei mai pot creşte încă trei. George a fost de acord.
Tragedia însă a marcat-o extrem de puternic pe mama Ninei. A făcut diabet, iar tatăl, bolnav deja, s-a prăpădit înainte de vreme. Nina şi-a şters lacrimile şi a mers mai departe. Când ea avea 37 de ani, Iulian, băiatul ei cel mare, a cunoscut o femeie pe internet, mamă a doi copii, părăsită de soţ. Iar într-o zi i-a spus Ninei că vrea să se însoare, să o aducă în casa lor.
Încă doi copii într-o casă atât de micuţă… Apoi a venit lovitura care a dărâmat-o efectiv. Fiica de doar 16 ani, Georgiana, a greşit, aidoma mamei ei în urmă cu ani. S-a îndrăgostit şi a fugit de acasă la un băiat dintr-o comună apropiată.
După un timp, Nina a iertat-o, deşi ar fi vrut ca fata ei să termine şcoala, să înveţe mai mult decât ea şi să-şi găsească un serviciu la Bucureşti. Un an mai târziu, pe 23 august 2009, Georgiana a născut fetiţa, pe Ştefania Violeta.

Micuţa s-a născut cu atrezie de esofag

Nina povesteşte: “Am fost cea mai fericită femeie din lume când doctorul mi-a spus că fetiţa are 3 kilograme! Dar cum la mine fericirea n-a stat niciodată… A căzut cerul pe mine când mi-au spus că micuţa trebuie operată a doua zi, fiindcă s-a născut cu o gravă malformaţie: esofagul nu era legat de stomac, nu comunica”. Sau atrezie esofagiană, în termeni medicali.

A învăţat să utilizeze internetul

Din acel moment a început lupta Ninei pentru salvarea Ştefaniei. A aflat de la doctori ce pot ei să facă şi că în Germania există aparatură şi o procedură mai performantă. L-a pus pe băiatul cel mare să o înveţe să umble cu calculatorul. Nopţi la rând a încercat să-i descifreze tainele, să citească şi să înţeleagă.
A intrat pe forumuri şi a cerut ajutor. Scria greoi, cu multe greşeli, dar mesajele erau scurte şi clare. Într-o zi, părintele unui copil cu aceeaşi afecţiune i-a răspuns şi i-a indicat clinica din Germania, la Karlsruhe. Nina l-a rugat să-i traducă în germană cererea ei către doctori. A izbutit şi a obţinut programarea. A fost momentul întâlnirii noastre.
De atunci, în cei 4 ani de luptă tenace pentru salvarea vieţii lui Ştefi, pe lângă multe altele, am văzut-o pe Nina că a învăţat cum şi când se scrie cu “î” şi când cu “â”, cum să despartă cuvintele, am văzut cum şi-a îmbogăţit vocabularul, cum stăpâneşte blogul şi pagina de Facebook, cum a învăţat puţină germană, cum a căpătat dexteritate în mânuirea aparatului de fotografiat, cum a adunat în jurul ei o comunitate de oameni cu suflete sensibile, care o ajută cum pot… I-am descoperit, de fapt, imensa putere de a absorbi tot ce a ratat să înveţe în adolescenţă, la şcoală. Din păcate, pentru o femeie ca Nina nimeni nu face topuri.

Prima intervenţie chirurgicală a avut loc în anul 2010

Bunica şi-a vegheat clipă de clipă nepoţica, înainte şi după prima operaţie

Deşi nu e deloc uşor pentru nişte oameni simpli să se descurce prin hăţişul birocratic medical, insistenţa, încăpăţânarea cu care Nina, bunica Ştefaniei, a luptat pentru şansa la viaţă normală a nepoatei ei au făcut ca în ianuarie 2010 micuţa să beneficieze de o operaţie la clinica germană din Karlsruhe. Doar neglijenţa ulterioară a medicului din ţară care a avut-o sub observaţie a făcut ca efectele benefice ale operaţiei să fie, practic, anulate şi să fie nevoie de un chin suplimentar ce a durat peste patru ani.

Ştefi a fost operată a doua oară


La patru ani de la prima operaţie, Ştefi a fost supusă, acum o lună, unei alte intervenţii de corectare a atreziei esofagiene, în aceeaşi clinică germană din Karlsruhe. Lucrurile au decurs bine, Ştefi revenind deja în ţară şi începând să înveţe să mănânce şi hrană solidă, boala ei nepermiţând decât o alimentaţie bazată pe lapte şi supe. Mai multe însă vă vom spune într-un articol viitor din cadrul campaniei “Ajută copiii!”.

* Suma alocată cauzei prin SMS la 8828 este de 2 Euro. Nu se percepe TVA pentru donaţiile de pe abonament. În reţelele Cosmote şi Orange, pentru cartelele preplătite, TVA-ul a fost reţinut la achiziţionarea creditului. Pentru donaţiile de pe cartele preplătite, în reţeaua Vodafone utilizatorii nu plătesc TVA.

Loading...
Vezi ultimul video postat pe libertatea.ro
Citește ultimele ȘTIRI pe Libertatea.ro