MENIU CAUTĂ
31 Oct. 2018 13:00 , de Elvira Gheorghiță

Femeia cu mâini și suflet de aur. O arhitectă îi învață pe copii, la biserică, arta icoanei bizantine

Distribuie

Arhitecta Elena Iliescu este femeia cu mâini și suflet de aur care, de opt ani, adună în jurul ei elevi de la școlile 179 și 192 și îi învață să picteze chipurile sfinților, la atelierul de pictură bizantină de la Biserica Bazilescu din cartierul Bucureștii Noi.

Copiii au îndrăgit atât de mult pictarea icoanelor, încât unii au transmis pasiunea aceasta și mamelor sau bunicilor. Familia „pictorilor iconari” a crescut an de an, iar acum, Elena Iliescu are 200 de oameni cărora le deslușește tainele picturii de icoane. Vorbesc acolo și despre iubire, respect și ajutorarea celor aflați în nevoi.

Elena Iliescu și-a dorit să fie medic, pentru că voia să ajute oamenii, dar a ajuns arhitect, pictor și scriitor. A scris despre numărul de aur Phi, despre care spune că este cheia ascunsă a universului.

Crede că arhitectura și pictura au în comun înțelegerea omului în a fi el însuși. „Este bine să știm că, respectând raportul de aur, acesta lucrează asupra noastră fără să știm”.

„Îmi doream să devin medic, dar Dumnezeu a avut alte planuri”

Înainte de a decide ce va face în viață, Elena Iliescu se vedea medic. Iubea oamenii și dorea să-i ajute mereu.  Dar mama ei a întors-o din drum.

„Am vrut să mă fac medic, dar mama, care a stat ceva timp în spital pentru cineva drag, mi-a zis că dacă fac medicină nu o să am viață personală. O colegă îmi zice de ce nu mă duc eu la arhitectură, ca să fiu ca tatăl meu, care a fost antreprenor. Și, m-am dus la Arhitectură”.

A învățat șase ani la Arhitectură și totul i s-a părut foarte interesant și fascinant.

„Unul dintre lucrurile care se învață la Arhitectură este raportul de aur, care este considerat cea mai frumoasă proporție. Este ceva extraordinar acest număr de aur care este egal cu 1,6180339887…  Numărul de aur, numit și Phi, se găsește în toate lucrurile. Este o veritabilă cheie ascunsă a universului. Proporția corpului uman, a plantelor, a animalelor respectă numărul de aur. Este foarte interesant. Am scris despre asta.  Construcții care respectă numărul de aur sunt, printre altele, piramidele, celebre catedrale europene sau minunatul Taj Mahal. Putem vorbi despre o geometrie sacră, care a devenit arta de a comunica înțelepciune divină, prin intermediul figurilor geometrice și a simbolurilor. Acest limbaj vechi și secret era utilizat de filosofi și matematicieni greci, cum ar fi Platon și Pitagora”.

A participat la proiectarea zootehniei românești

O vreme, Elena Iliescu a lucrat în Ministerul Agriculturii. Nu-i plăcea să lucreze sub presiune, dar știința și arta de a proiecta și de a construi clădiri, institute de prestigiu unice în lume, a însemnat, pe lângă multă muncă, efort și talent, termene stricte pentru predarea lucrărilor.

„Am fost  repartizată în  administrație. Se potrivea perfect felului meu de a fi, pentru că am capacitatea de sinteză și imagine generală. Am participat la formarea (proiectarea, n.r.) zootehniei românești. La vremea aceea, nu exista așa ceva în lume. Întreaga zootehnie s-a făcut pe baza temelor noastre de cercetare și avizare. Am lucrat în Ministerul Agriculturii, la Departamentul de Stat, iar din această funcție, am avut contact cu institute care făceau cercetare de graniță. Așa că am colaborat cu Institutul de Cercetări pentru Tehnologii Ecologice. Acolo am avut și eu o comunicare legată de numărul de aur. Apoi, am colaborat cu Institutul de Antropologie «Francisc Rainer»”.

Elena Iliescu a fost pasionată de lectura de calitate și a fost impresionată de marii pictori ai lumii. A scris mult despre numărul de aur, a participat cu lucrări științifice la congrese naționale și internaționale. Chiar și acum, la opt decenii de viață, fiecare clipă liberă  este dedicată cititului. Cele mai mari bucurii au venit din faptul că a reușit să construiască lucruri extraordinare.

Drumul de la arhitectură la pictură

A început să picteze având în casă pensule și acuarelă cumpărate pentru băiatul ei cel mare, care era talentat la desen, dar nu și-a dorit asta, pentru că era pasionat de matematică.

„M-am apucat eu și a ieșit frumos. Era cam în urmă cu aproape 40 de ani. Am pictat peisaje, flori, portrete. Am avut 14 expoziții personale, și erau foarte bine primite. Mereu venea lume multă. Odată, la Teatrul Foarte Mic, era și lume afară”.

Formele arhetipale o preocupă de când a ajuns la pictura laică.

„Tot omul este plin de ramificații. Avem arborele cardiac, arborele pulmonar, arborele cerebral, toate sub formă de pom. Acest sistem ramificat apare peste tot, acolo unde este comunicație. Copacii reprezintă această formă arhetipală în care omul a construit tot ceea ce îl înconjoară. Ramurile adună energia din cer și o introduc în pământ, și astfel se face comunicarea cerului cu a pământului”.

A ajuns să picteze capela Bisericii Bazilescu

Preotul Vasile Barbu a rugat-o într-o zi să ajute la pictarea capelei Bisericii Bazilescu. Nu pictase până atunci nici o icoană și nici nu cunoștea nimic despre taina acestei arte.

„La un moment dat, la o spovedanie, în timp ce se construia capela bisericii, părintele Barbu m-a întrebat dacă aș vrea să ajut la pictarea capelei. I-am spus că nu am pictat niciodată icoane. Dânsul m-a întrebat dacă am pictat portrete. I-am spus că da. Atunci mi-a zis că pot face și icoane. Și a fost suficient”.

În urmă cu opt ani, părintele paroh Emilian Soare a întrebat-o dacă ar vrea să facă un cerc de pictură cu copiii. A acceptat și de atunci îi adună pe copii la biserică, o dată pe săptămână. Acum, spune că este mai mult decât un cerc de pictură, pentru că acolo vorbesc despre credință, comportamente, atitudini și despre viață.

În general, copiii aleg să picteze sfântul al cărui nume îl poartă bunicii, părinții, o rudă dragă, un prieten. Dar prima lecție începe întotdeauna cu chipul Mântuitorului Hristos din Sfânta Mahramă, care s-a pictat singur.

„Pentru a le întări credința în icoane și dorința de a picta, le povestesc de Sânta Mahramă. Este prima icoană care nu a fost pictată de mână. Este vorba despre regele Abgar al Edesei, care era foarte bolnav și a trimis un slujitor să îl roage pe Mântuitor să vină la el să îl vindece. Mântuitorul nu putea să meargă și atunci a cerut un ștergar și l-a pus pe chip. Chipul i-a rămas imprimat pe ștergar, apoi l-a dat slujitorului zicându-i: «Du-te și acesta îl va vindeca». Abgar s-a vindecat și toată Edesa s-a botezat creștin”.

La sfârșitul fiecărui an, „micii iconari” sunt premiați, iar icoanele pictate  pe lemn, în tempera cu gălbenuș, sunt expuse în curtea Bisericii Bazilescu. Apoi, copiii le iau acasă și le păstrează ca amintire sau le oferă celor pentru care le-au pictat.


Citește și: REPORTAJ/ Povestea impresionantă a pompierului-înger care întoarce oamenii din morți. S-a întors în foc și cenușă ca să salveze hainele de înmormântare ale unui bătrân 

Loading...
Comentarii