Profesoara Cristina Tunegaru își face lucrarea de doctorat pe tema inechităților din învățământul românesc. ”Ne dorim ca meditațiile să nu mai fie necesare, nu interzise”

Cristina Tunegaru, profesoara care a avut curajul să critice sistemul de învățământ, după Evaluarea Națională: ”abia jumătate dintre copiii României obțin media 5”

Profesoara Cristina Tunegaru își face lucrarea de doctorat pe tema inechităților din învățământul românesc. Ea este un personaj controversat, cunoscută mai ales prin prisma declarațiilor acide la adresa sistemului de învățământ din România, pe care iși dorește să-l schimbe din interior. Cristina Tunegaru insistă pe subiectul meditațiilor particulare, la care tot mai mulți părinți apelează pentru că nivelul de cunoștințe dobândit de elevi în clase este insuficient pentru testele și examenele la care sunt supuși.

„Nu toți copiii pot beneficia de meditatii. Acestea reprezintă semne evidente ale faptului că sistemul nostru de educație e falimentar. Eșuăm la clasă și încercăm să-i învățăm pe copii ceva, prin mijloace proprii, după metoda „se descurcă cine și cum poate'. Fiecare părinte are bineînțeles dreptul să facă tot ce poate pentru copilul său, dar la nivelul întregului sistem, e profund imoral ca acei copii care nu au mijloace să se pregătească prin meditații, să fie abandonați. Ne dorim ca meditațiile să nu mai fie necesare, nu interzise. Școala trebuie să fie suficientă și eficientă pentru toți copiii, să răspundă nevoilor lor și să-i trateze ca pe oamenii în devenire fără de care România de mâine nu poate exista', este de părere Cristina Tunegaru.

Profesoara a explicat ce vrea să arate cu teza ei de doctorat, relatează vremeanoua.ro

„Teza se concentrează pe descrierea învățământului rural, a rolului pe care îl are școala în mediul rural, ce impact are societatea rurală asupra rezultatelor școlare, dar și pe identificarea unor strategii care să se constituie în propuneri de politici publice pentru reducerea decalajelor între urban și rural. Îmi propun să descopăr ce putem face pentru ca elevii din mediul rural să aibă rezultate mai bune, să fie mai preocupați de învățare și să-și continue studiile, să aflu cum putem atrage profesori, ce influentă are curriculum național și dacă realizarea unuia local, care să tină cont de specificul cultural al zonei, ar avea efecte pozitive. Am predat la scoli rurale și o fac și în prezent și recunosc că e o provocare; sunt acele scoli din care profesorii tineri încearcă să „scape' prin transferuri și artificii, pentru că elevii vin din familii cu statut socio-economic mai scăzut decât în școlile de la oraș, pentru că rezultatele sunt mai slabe și pretențiile mai mici, pentru că sunt greu accesibile și nu oferă multe oportunități de rotunjire a veniturilor prin meditații, after-school plătit și așa mai departe. Orice profesor își dorește copii care să învețe singuri cu pasiune sau care să fie motivați și pregătiți de familie, iar efectul, la tară, e o fugă a profesorilor calificați (titulari sau nu) și instaurarea unui cerc vicios: copiii intră într-o scoală mai puțin performantă, care nu le oferă șanse egale cu cele de la oraș, iar performantele lor ulterioare, previzibil mai reduse, nu fac decât să accentueze deprofesionalizarea. Mai mult, metodologiile din educație agravează fenomenul, permițând titularilor să tină ocupate posturi la care nu au nicio intenție să se ducă. Dar toți copiii vor și pot să învețe; a te naște într-o familie obișnuită din mediul rural nu trebuie să-ți marcheze destinul și să-ți limiteze șansele'.


FOTO | Povestea tinerei care a vrut să se angajeze la Starbucks, dar a fost refuzată dintr-un motiv absurd. Cum a reușit să facă o avere


Mai multe articole