18 Dec. 2017 22:00

„Am să mă mai fac bine vreodată?”. Din cauza bolii grave, Luminița nu va putea niciodată să-și îndeplinească visul de a fi pictor

Distribuie

De mai bine de 5 ani, Luminiţa duce o luptă aprigă cu o boală cumplită, care a ţintuit-o într-un scaun cu rotile. Este conştientă că trebuie să facă eforturi uriaşe pentru a reuşi să fie, măcar în proporţie de 60%, copilul vesel şi talentat pe care îl ştia toată lumea înainte ca boala să-i atace organismul. Pe lângă ambiţia ei de a se pune pe picioare şi eforturile supraomeneşti pe care le face mama ei pentru a-i asigura tratamentul zilnic, tânăra are nevoie şi de un pic de ajutor din partea noastră.

Până la 12 ani, Luminiţa Cionca nu a avut nici o problemă gravă de sănătate. Răcea, din când în când, ca orice copil de vârsta ei, dar niciodată nu a fost nevoită să stea internată prin spitale sau să facă cine ştie ce tratamente complicate. Era fetiţa mea perfectă, talentată şi cuminte', aşa cum îi place mamei ei să spună. Şi, într-adevăr, era foarte talentată la pictură. De mic copil, Luminiţa a fost pasionată de linii şi culori, motiv pentru care mămica ei a înscris-o la şcoala de arte tocmai pentru ca fata să-şi dezvolte cât mai bine această latură artistică. Mergea cu plăcere la cursuri pentru că-i plăcea extrem de mult să înveţe lucruri noi. Nimic nu avea să prevestească ceea ce urma să se întâmple.

Tratată de criză de colecist

În vara lui 2013, după ce a împlinit 12 ani, viaţa fetei s-a schimbat radical. După ce a început să acuze ameţeli, greaţă şi dureri de cap mai multe zile la rând, mama a decis să o ducă la medicul de familie, care a tratat-o de criză de colecist. Însă după încă o săptămână au apărut şi tulburări de mers. În momentul în care a văzut că fiica ei nu se mai poate ţine pe picioare, Olimpia a realizat că este nevoie de mai multe investigaţii. Nu apucase să-şi facă încă un plan de bătaie când copila a făcut o criză puternică şi a fost luată de ambulanţă şi dusă la spital, iar în scurt timp a intrat în comă. După toate analizele făcute, mama avea să afle că fiica ei este suspectă de tumoare cerebrală. A refuzat să creadă şi a plecat la Cluj pentru a cere şi alte păreri. În tot acest timp, starea Luminiţei se degrada de la o zi la alta. Primul diagnostic pus de medicii clujeni a fost de encefalită. Însă nici aceasta nu avea să fie adevărata problemă de sănătate a fetei. După mai bine de cinci săptămâni s-a aflat, de fapt, că vinovatul pentru boala copilei era un virus banal, luat cel mai probabil din aer, care, însă, nu a fost depistat din timp. Iar în scurt timp, a fost pus şi adevăratul diagnostic: cerebelită subacută cu virus herpus care a dus la atrofie cerebeloasă, diplopie (vedea dublu), pareză de nerv cranian şi epilepsie.

I s-a atrofiat o parte din creier

Au urmat nenumărate drumuri la spitalele din Bucureşti şi Cluj, dar şi la Viena, în Franţa şi Germania. Medicii îi spuneau mamei că şansele de supravieţuire ale fiicei ei sunt foarte mici şi că ar fi bine să se pregătească pentru tot ce-i mai rău. Nu puteam să accept aşa ceva. Refuzam să mă gândesc că s-ar putea întâmpla o nenorocire. Lumi e tot ce am pe lume, e fetiţa mea frumoasă şi deşteaptă, care trebuie să se facă bine. Şi cred că orice părinte ar gândi exact ca mine. Atât cât am să pot, am să lupt pentru ea şi am să cer ajutor!', spune Olimpia, mama fetiţei.

Au urmat zile, luni, ani de chin şi suferinţă. Din adolescenta talentată, căreia îi plăcea enorm să picteze, Luminiţa nu mai putea nici măcar să-şi ducă singură lingura la gură. Într-un final, infecţia s-a retras din organismul fetei, însă a lăsat sechele grave: pareză craniană pe ambele părţi ale creierului şi epilepsie. Uşor, uşor, cu mult ajutor, cu terapie, tratamente şi kinetoterapie, copila a reuşit să recupereze. Acum poate sta în şezut, iar uneori se ridică singură şi, ţinându-se de pereţi, se deplasează până la baie. Însă, din nefericire, nu mai poate picta şi nu va mai putea să facă asta niciodată.

Crescută doar de mamă

Medicii spun că şansele de recuperare sunt în proporţie de 60%. Însă pentru a ajunge acolo avem nevoie de ani mulţi de terapie, de putere şi de susţinere financiară, fără de care nu putem face mare lucru. Şi asta pentru că, cel puţin o dată pe an, trebuie să ajungem în Germania, pentru a face câteva investigaţii care la noi în ţară sunt imposibil de făcut. Cel mai tare mă doare când ea mă întreabă: «Mami, eu o să mă mai fac bine vreodată?».

Ce părinte are putere să-i spună copilului său că nu va mai fi la fel, niciodată!', adaugă mama adolescentei, care ne spune că după ce fiica ei s-a îmbolnăvit a rămas, uşor, uşor, fără prieteni. Pentru că veniturile familiei sunt extrem de mici, tânăra fiind crescută doar de mamă, iar cheltuielile pentru tratament şi terapie sunt destul de mari, Luminiţa are nevoie de noi. Cine doreşte să o ajute poate dona 2 euro prin SMS la numărul 8828 cu textul Luminiţa. Pentru sume mai mari puteţi dona în conturile Fundaţiei Ringier.

Loading...
Comentarii