MENIU CAUTĂ
11 Iun. 2002 21:00

Ultima sotie a lui Toma Caragiu, ucisa de un psihopat american

Distribuie

Imediat dupa absolvirea Institutului de Teatru si Film, Elena Bichman (nascuta in 1937, la Bucuresti) a fost repartizata la teatrul din Ploiesti. A plecat aici impreuna cu sotul ei, actorul si dramaturgul Paul Ioachim, mai mare decat ea cu sapte ani, cel care reusise sa-i insufle pasiunea pentru teatru. Mai mult, el a fost acela care i-a schimbat in mare parte destinul. Desi studenta la geologie, Ioachim i-a descoperit calitatile de actrita si a sfatuit-o sa dea la teatru. Sub atenta sa supraveghere, Elena avea sa intre a doua la actorie.
Patru ani mai tarziu, in 1962 la bratul sotului ei, isi facea intrarea in urbea natala a lui Caragiale. Aici avea sa-l cunoasca pe Toma Caragiu (cu 11 ani mai mare decat ea), care era deja un nume. Un an mai tarziu se despartea de Paul Ioachim pentru Toma Caragiu, si el aflat la al doilea mariaj. „Eu am fost doar o etapa in viata ei si cred ca asa trebuia sa se intample. Nu i-am purtat niciodata pica lui Toma Caragiu pentru asta. Dupa despartire, deci de aproape 40 de ani, nu m-a mai interesat persoana ei”, sustine Paul Ioachim.
Potrivit apropiatilor, Elena Bichman-Caragiu a intuit perfect ca marele Toma ar putea constitui o trambulina perfecta de lansare pentru cariera sa. Ani de-a randul i s-a plans ca e doar o umbra pentru el, ca numai el are parte de notorietate si aprecieri din partea tuturor, iar calitatile ei trec neobservate doar pentru ca el, sotul ei, refuza sa o ajute.
Acuzat de egoism, Toma Caragiu a incercat s-o plaseze cat mai bine pe sotia sa. Si cand a devenit director la Ploiesti, teatru ce-i poarta azi numele, si cand a venit la Bucuresti, la „Bulandra”, unde a adus-o dupa el, ba chiar a impus-o colectivului de regizori si actori. Fara prea mare succes. Asa ca, la un moment dat, reprosandu-i iar un defect imaginar, Elena l-a parasit si a plecat la Cluj, cu un regizor, unde a stat mai bine de un an. Toma Caragiu a iertat-o si a convins-o sa revina.
Si totusi, Elena Bichman-Caragiu avea si un punct forte. Un fler fantastic, ceva parca supranatural care o proteja de pericole. „Daca-ti spunea sa nu faci cutare lucru sau sa nu mergi intr-un loc trebuia s-o asculti. Altfel, riscai s-o patesti”, declara apropiatii actritei, care considera ca au si argumente zdrobitoare. De pilda, povestesc ei, odata chemata de Toma Caragiu la Bucuresti, isi ia din timp bilet de avion. Cu o zi inainte renunta, iar cursa respectiva se prabuseste. Altadata trebuia sa plece in turneu cu teatrul, cu autocarul. Refuza, in ultimul moment, si prefera sa calatoreasca cu trenul. Colegii ei sufera un grav accident de circulatie. Sta intr-un bar de zi, la taclale. Brusc, se ridica si pleaca. 30 de minute mai tarziu, butelia pe care se prepara cafeaua explodeaza. Ca sa nu mai vorbim de 4 martie 1977. Toma Caragiu si regizorul Alexandru Bocanet planuiesc sa plece pe 5 martie la munte, sa sarbatoreasca finalizarea unui nou film. Elena va pleca insa cu o zi mai devreme pentru a aranja unele detalii. In seara aceleiasi zile, Toma Caragiu impreuna cu Alexandru Bocanet isi pierd viata, blocul „Miraj” din Piata Universitatii in care se aflau prabusindu-se in urma cutremurului.
Anul trecut, „s-a reintalnit” cu Toma Caragiu. A fost asasinata intr-un bar din New York, foarte probabil de un psihopat, cu zeci de lovituri de cutit. Vestea a sosit in tara la mult timp dupa consumarea faptului, pe la inceputul acestui an. Se spune chiar ca nici comunitatea romaneasca din New York n-a stiut imediat despre cele petrecute, afland tarziu despre cumplita veste. Celor din tara care au cunoscut-o nu le-a venit sa creada, sperand mereu ca lucrurile nu stau asa.
Dupa socul cutremurului, sprijinita de cativa prieteni influenti, cere si primeste audienta la Elena Ceausescu. Ii solicita acesteia aprobarea pentru a pleca intr-o excursie in Grecia. In 1978 pleaca. Avea sa nu se mai intoarca niciodata in tara in care a cunoscut probabil cele mai mari bucurii, dar si memorabile esecuri. Nu mai tine legatura cu nimeni, desi exista si azi fosti colegi de facultate stabiliti fie in Statele Unite, fie in Canada. Peste ani s-a aflat ca
si-a incercat mai intai sansa la Paris, unde in 1980 scoate un disc de muzica usoara, sub pseudonimul Helenne Carra. N-are insa nici un ecou. Doi ani mai tarziu se stabileste in SUA. Lucreaza intr-o prima faza ca taximetrista. Apoi, se hotaraste sa-si puna iar in valoare capacitatile paranormale. Si se transforma in Mafalda, o ghicitoare dintr-un bar de noapte newyorkez. Sfarsitul ei aparte a atras atentia politiei, care a rezolvat insa repede cazul, dupa cate se pare, punand totul in carca unui psihopat.

Loading...
Comentarii