19 Feb. 2018 12:14

Cum a fost la Chelsea, de ce n-a reușit în Anglia și cine e fost idolul lui Filipe Oliveira, de la Sepsi

Distribuie

Cum a fost la Chelsea, de ce n-a reușit în Anglia și cine e fost idolul lui Filipe Oliveira (34 de ani), fotbalistul lui Sepsi Sf. Gheorghe.

Filipe, spune-ne bornele carierei tale.
Păi, am început la academia de juniori de la Braga, casa mea. La 15 ani m-a cumpărat FC Porto, la 17 am ajuns la Chelsea, iar la 18 jucam deja primul meci pentru echipa de seniori. Am petrecut patru ani pe 'Stamford Bridge'. Apoi ar fi Maritimo, doi ani, Leixoes – un sezon, Braga – doi ani, toate din Portugalia, Italia, șase luni la Torino și tot jumătate de an la Parma, apoi Videoton, în Ungaria, cinci ani și jumătate, Anorthosis, în Cipru, și, acum, Sepsi, în România.

Povestea lui Filipe Oliveira, de la Sepsi Sf. Gheorghe: 'Vorbesc cinci limbi străine, cunosc multe culturi și tradiții'

Ești un adevărat globetrotter…
Da, însă iau asta ca pe un avantaj. Viața m-a învățat că trebuie să mă adaptez repede. Acum am ajuns la o vârstă în care nu mai am nici un fel de probleme. Poate mai aveam când eram tânăr. Uite, vorbesc fluent cinci limbi străine în afară de portugheza mea, cunosc multe culturi, tradiții. E ceva, nu! N-au trecut degeaba 33 de ani!

Povestea lui Filipe Oliveira, de la Sepsi Sf. Gheorghe: 'Sosirea lui Abramovici la Chelsea nu m-a ajutat. Mourinho n-a avut ce face. Nu regret c-am plecat'

Să ne oprim la Chelsea. Ai stat acolo patru sezoane, deși ai semnat pe cinci ani? Ce s-a întâmplat, de fapt? Manager era Claudio Ranieri când ai ajuns pe Stamford, în 2002.
A fost e perioadă tulbure. Când am semnat, era președinte Ken Bates, manager – italianul Claudio Ranieri. Un tehnician priceput, știa să aibă chimie cu tinerii din lot. Apoi a sosit Roman Abramovici și s-a schimbat totul din temelii. A venit azi, dorea rezultate mâine! A și cumpărat imediat șase staruri pentru prima echipa. S-a schimbat și filosofia de a promova tinerii. La un an, a venit compatriotul meu Jose Mourinho. A mers pe vedete, pe veterani, nu a riscat cu puști. Pentru unul ca mine era infernal să pătrunzi (n.r erau în lot Desailly, Lampard, Geremi, Petit, Makelele, Joe Cole, Robben, Essien etc)! Am decis să plec după al patrulea sezon, aveam doar cinci meciuri pentru la seniori. Nu regret! Ca să progresezi, trebuie să joci! Iar eu o făceam aproape exclusiv la rezerve. Una peste alta, am fost onorat că am îmbrăcat tricoul 'The Blues'. Pe mine unul, însă, sosirea noului proprietar nu m-a ajutat. Dar uite că Abramovici a știut ce cumpără. Chelsea terminase pe locul 2, se câștigaseră deja câteva trofee, era în creștere. Păcat că, dorind rezultate pe loc, nu a mai pus accent pe academie de tineret. Ulterior, ai văzut, a ajuns și la Liga Campionilor!

Povestea lui Filipe Oliveira, de la Sepsi Sf. Gheorghe: 'Zola, idolul meu'

Ce idol ai avut în fotbal, Filipe?
Am fost foarte norocos că l-am întâlnit și am și jucat în aceeași echipă cu italianul Gianfranco Zola. S-a întâmplat la Chelsea, dar îl iubeam încă de când eram în Italia. A fost o dublă plăcere să-l am pe el aproape, se întâmplă ca uneori să fii dezamăgit de idolul tău. La mine a fost perfect. Când am jucat primul meci la echipa mare, aveam jumătate din vârsta lui. M-a ajutat cu sfaturi, m-a făcut să fiu relaxat pe teren, astfel încât să arăt tot ce știu. Gianfranco, un fotbalist briliant, m-a atins, cum se spune! Când ești la început, ai nevoie de cineva pe umărul căruia să pui capul, să nu te dai de toți pereții. Zola a fost ca un frate mai mare, a fost special! Când l-am văzut cum lucrează la 36 ani… mi-era și rușine de el dacă nu munceam. Are peste 300 de meciuri la club. E o legendă acolo, la nivelul lui Lampard, Terry sau al românului, Dan Petrescu.

WEM06 – 20000520 – LONDON, UNITED KINGDOM : Chelsea’s Italian striker Gianfranco Zola celebrates after winning the F.A Cup final at Wembley Saturday 20 May. ELECTRONIC IMAGE
EPA PHOTO EPA/ADRIAN DENNIS

Interesant că nu ai un idol dintre ai tăi…
E, Portugalia a avut și are mulți jucători fantastici. Dar eu l-am ales pe Zola! Pe de altă parte, marii fotbaliștii lusitani au crescut o dată cu mine: am fost cu Cristiano Ronaldo, cu Raul Meirelles, cu Ricardo Quaresma la echipa națională, împreună, într-o generație excepțională. Aproape toți au ajuns la un nivel înalt.

Comentarii