02 Dec. 2017 08:00

Cum a început fotbalul Robert Lewandowski: ”Bobek s-a născut pe un teren botezat Sahara! Și eu mă mir că am reușit așa ceva”

Distribuie

Cum a început fotbalul Robert Lewandowski. ”Bobek s-a născut pe un teren botezat Sahara! Și eu mă mir că am reușit așa ceva”, a povestit Marek Siwecki, primul lui antrenor, pentru Libertatea.

Numele dvs. este asociat cu Lewandowski. Nu vă cer părinții să faceți din țâncul lor încă un ”Bobek”?
Robert a fost ceva special! Este foarte dificil să fii ca Lewandowski. Mulți părinți speră că puștiul  lor va ajunge un mare jucător, dar nu pot oferit nici o garanție. Îmi place mesajul care apare la intrarea în școala de fotbal a italianului Antonio Di Natale: ”Părinți, dacă vă gândiți la copilul vostru ca la noul Diego Maradona, duceți copilul înapoi acasă!“. Este o abordare înțeleaptă, pentru că astăzi cea mai mare amenințăre la adresa tinerilor e un părinte supramotivat.
Copilul trebuie să fie perseverent, să aibă pasiune pentru minge, să se antreneze serios și să lupte pentru îndeplinirea țelului său. La început, să știți, mai importanți sunt părinții. Ei trebuie să aibă grijă de nutriția copilului, să aibă grijă de el, să meargă cu cei mici la antrenamente.

Cum era ”Lewa” la început?
V-am spus că Robert juca alături de colegi mai mari, normal că era cel mai scund și cel mai slab. Numai că era un ”natural born scorer” încă de atunci, era killer în fața porții, pur și simplu mingea îl căuta. Mai târziu, Borussia Dortmund a încercat să-l folosească în spatele vârfului, dar s-a văzut că nu mai e ca peștele în apă. Cum era copil? Mereu în formă maximă, alerga foarte mult și avea viteză. La început am avut îndoieli, dacă nu cumva îi va fi frică de lupta pentru minge cu băieți mai mari, dar n-a fost așa. Era tăvălit, într-adevăr, însă el căuta mereu să se ridice și să continue. ”Bobek, ești lovit, trebuie să chemăm doctorul?”, îi ziceam, văzându-l că suferă, dar el îmi spunea: ”N-am nimic, domnule antrenor, nici nu mă doare. Este doar o vânătăie”! Spiritul ăsta de luptător îl are și azi.

Ce condiții erau atunci la școala Dvs?
Tragice! Terenul era ca un deșert, ca un câmp de cartofi. Cel mai rău era vara. După câteva minute, nu se mai vedea nimic din cauza prafului. Iarba apărea abia la începutul lunii septembrie. Vestiarele erau niște barăci neîncălzite. Dușurile cu apă caldă erau departe, în alte barăci. S-au mai schimbat vremurile, nu? Oricum, din toată grupa celor născuți în 1986, ”Bobek” fost unul dintre cei mai buni trei jucători! Și eu sunt surprins de faptul că, din astfel de condiții – terenul era botezat ”Sahara”, am reușit să ridicăm un astfel de fotbalist. Aveam două robinete, apă rece și o tavă, puteai puțin spăla picioarele. Când era frig, aduceam o instalație antică pentru a face ceva căldură!

Comentarii