03 Sep. 2017 23:02

Ștefania Rareș, despre Nicolae Ceaușescu

Distribuie

Ștefania Rareș era invitată cam la toate zilele de naștere din familia lui Nicolae Ceaușescu, dar și la întâlnirile oficiale ale aparatului de partid și de stat cu străinii. Nu doar ea, ci și alți cântăreți. Erau accesoriile preferate. My pride and joy' ar fi zis zis Ceaușescu arătând spre ei dacă ar fi știut boabă de engleză. Treceau de cenzură, puneau costumele populare pe ei și… se străduiau să zâmbească, să pară degajați.

Ceaușescu se simțea bine cu noi, pentru că eram oameni de la talpa țării, ca el. Știa versurile cântecelor, îi plăceau. Mai ales melodia N-am să trăiesc cât lumea', își amintește azi Ștefania Rareș.

Ceaușescu i-a conferit și Ordinul Meritul Cultural, semnat chiar de el, în fața ei. O semnătură banală, ca de copil de școală primară. După Revoluție, a primit și de la Ion Iliescu.

Medalia națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală. Adunate, are zeci de medalii și ordine, diplome, premii, statuete. Trage linie după toate și rezultatul e un pătrățel de hârtie pe care îl primește lunar – talonul de pensie pe care scrie clar, în chenar colorat, 2.000 de lei.

Comentarii