03 Sep. 2017 23:04

Ștefania Rareș, despre copilărie

Distribuie

Erau opt frați în familia Ștefaniei Rareș. Dincolo de cariera ei și de tot ce a văzut prin țările în care a cântat, dincolo de chiprile atâtor președinți sau împărați, de premii, titluri sau discuri stau amintirile din copilărie. Îi sunt acum cele mai dragi. Tatăl ei, tâmplar în satul sucevean Dumbrăveni, îi este icoană. Rămas văduv, el a vrut ca toți copiii lui să știe o meserie, să nu depindă de alții, să își poată câștiga o pâine.

Erau vremuri grele. Ștefania Rareș își amintește râzând că își făcea, cu fetele din sat, încălțări din pănuși, că umblau desculțe. A dat examen la Medicină, dar a picat. Și-atunci tatăl ei a pus-o să lucreze la oficiul poștal, să vândă plicuri și timbre. Abia împlinise 18 ani. După prima lună, dezastru! Crezând că banii încasați îi revin ei, Ștefania îi distribuia generoasă fraților ei mai mici, să își cumpere bomboane sau jucării.

Azi râde, dar pe vremea aceea nu era de glumă. Cum mai cântase pe ici pe colo, cei de la Ansamblul Ciprian Porumbescu au chemat-o la cor. A dat probă și a devenit solistă. Nu înainte de a urma sfatul bătrânesc de a-și înmuia gâtul cu …mămăligă și ceapă.

Comentarii