06 Iun. 2018 07:00

VIDEO/Un capitol fericit al poveștii fără sfârșit. Mărturia emoționantă a unui tată singur: „Cel mai dureros lucru a fost când copilul alerga și căuta mama. Și mama nu era…”

Distribuie

Drama bărbaților singuri acasă. Cum se descurcă un tată care rămâne să își crească singur copiii, când mama pleacă la muncă în străinătate? Este o poveste aproape obișnuită în ultimii ani. Familia Zorilă din Milano a reușit să se reîntregească în Italia, la nouă ani de la plecarea mamei. Sunt fericiți că sunt împreună, dar regretă că au sacrificat cele mai frumoase momente din viața unui părinte: să stea alături de copii când au cea mai mare nevoie de ei.

Rolul de tată-mamă a fost cel mai greu și dureros. Am început să-mi duc fiica, din clasa a doua, la un cerc de muzică. Și trebuia să mergem des la filmări la televiziune și acolo era un grup de 12 fetițe, toate cu mama, la filmări, la repetiții, îmbrăcate, pieptănate. Trebuia să le fac eu. După ce se termina concertul, toată lumea fugea în brațe la mama și, fiindcă mama nu era, mi se rupea inima. Nu pot să redau în cuvinte, dar au fost sentimente dureroase. Că era de spălat, de gătit, astea erau trecătoare, se puteau rezolva, dar emoțiile astea la concerte, când copilul alerga și căuta mama, și mama nu era, asta a fost cel mai greu și dureros', spune bărbatul.

În 2011 a putut și el să plece din țară, lăsând copiii, deja adolescenți atunci, să-și poarte singuri de grijă. „Când am plecat, am lăsat să se ocupe de fiică, mai departe, regretatul nostru cântăreț și compozitor Mircea Guțu. Și el se ocupa de cariera ei muzicală, și el a luat oleacă rolul de tată, să fie controlată, să nu se piardă prin Chișinău, nu-i un oraș mare, dar doi copii singuri, e greu. El ne-a făcut o surpriză, trebuia să mergem la Crăciun în țară și, cum făceau repetiții des, au scris un cântec. În textul acelui cântec se redă viața a doi copii rămași singuri și așteptând părinții acasă, la sărbătorile de iarnă. Acuma îl ascultăm cu toții și ne pare rău că nu mai este Mircea Guțu, care a pus suflet să redea viața copiilor mei. Dar atunci, când ei erau acolo și noi aici, a vrut să ne facă surpriză să ne prezinte fata cântecul, dar fata nu a rezistat să țină secretul și ne-a trimis cântecul. Și toți prietenii noștri ne-au spus: «Voi, după ce ați ascultat cântecul ăsta, mai sunteți pe aici? Demult trebuia să fiți acasă!» Și am mers cu toții acasă, și am făcut sărbătorile împreună', își amintește Ion Zorilă.

 

Comentarii