Un preot din Bacău îngroapă pe banii lui morţii părăsiţi la morgă. Le face actele, le cumpără sicrie şi îi înmormântează creştineşte
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Preotul paroh băcăuan Gabriel Ichim a îngropat, anul trecut, într-o săptămână, nu mai puţin de cinci oameni care erau uitaţi de familii, de peste un an, pe rafturile de la morgă. Unii dintre ei erau oameni au străzii, decedaţi în condiţii suspecte şi nerevendicaţi de nimeni, iar alţii pur şi simplu au fost lăsaţi la morgă pentru să rudele nu au avut bani de înmormântare. Unul dintre cadavre se afla în frigidere de la morgă din luna octombrie a anului 2014, iar în acest timp nimeni nu s-a interesat de el.
Pentru că legea nu obligă rudele să se ocupe de înmormântarea rudelor, se ajunge, uneori, la situaţii în care morţii sunt lăsaţi chiar şi doi ani pe rafturile de la morga spitalelor.
Preotul din Bacău s-a ocupat de actele necesare scoaterii trupurilor din frigidere, a vorbit cu familiile celor decedaţi, a cumpărat sicrie şi alte obiecte trebuincioase înmormântării creştineşţi, a tocmit gropari şi a făcut slujbe pentru cei trecuţi în lumea celor drepti. Totul, spune el, din datorie creştinească.
Cele cinci trupuri îngheţate au fost scoase din rafturile unde au stat, unele, mai bine de un an, au fost îmbrăcate în capitonaj de mătase şi puse apoi în sicrie. De îmbrăcat nu s-a pus problema, deoarece corpurile erau îngheţate. De transport s-a ocupat Serviciul de Medicină Legală din Bacău.
Slujba a început la ora 10, iar la 11:30 sicriele au fost coborâte în pământ, în cimitirul din comuna Măgura.
Nu e pentru prima dată când preotul paroh face asta. În urmă cu doi ani, în primăvară, a îngropat nu mai puţin de zece trupuri uitate la morgă în frigidere îngheţate. Şi atunci, preotul Gabriel Ichim a respectat tot ritualul creştin şi a cumpărat, tot din banii lui, toate cele necesare.
Gesturile de omenie ale preotului Gabriel Ichim nu se opresc la înmormântarea celor uitaţi la morgă. Duhovnicul este cunoscut în Bacău drept "preotul surzilor", deoarece a construit, din voinţă proprie, un lăcaş de cult în care slujeşte pentru surdo-muţi. Peste 65% din cheltuieli au fost asigurate din bani proprii, iar restul de 35% din împrumuturi pentru care preotul şi-a ipotecat casa la bancă. Preotul a început să se apropie de surdo-muţii din Bacău după ce şi-a dat seama că fiul lui cel mic are, şi el, această deficienţă.
