Via Transilvanica într-o zi. Interviu cu Cosmin Ciobanu: „România are locuri de o frumusețe aparte, încărcate de istorie. Am plimbat ursul și am strâns borne”

Cum pui în mișcare, într-o singură zi, aproape 400 de oameni pentru a acoperi, pas cu pas, un traseu de aproape 1.600 km care străbate toată țara? Cu planificare, energie și multă bucurie de a fi împreună. Așa a luat naștere inițiativa Orange Romania de a parcurge integral Via Transilvanica. 

Într-un efort colectiv fără precedent, aproape 400 de colegi au pornit simultan pe cele 78 de segmente ale traseului care leagă Putna de Drobeta-Turnu Severin. O aventură despre curaj, organizare și legături autentice.

Cosmin Ciobanu, Retail Sales Senior Manager în cadrul Orange Romania, a fost unul dintre cei care au trăit această experiență – cu umor, entuziasm și un urs de pluș care a devenit rapid parte din echipă. Ne povestește cum a fost ziua pe Via, de la ceață și noroi, la borne marcate și vitamine B.

Ce a însemnat pentru tine provocarea de a participa la acest proiect, în momentul în care ai primit invitația?

Pe la începutul verii, am aflat de o provocare foarte ambițioasă și inedită pentru Orange România: parcurgerea întregului traseu Via Transilvanica – un drum de aproape 1.600 de kilometri care traversează România de la nord la sud – într-o singură zi. Obiectivul: toate tronsoanele parcurse simultan, în cel mult 12 ore.

Inițiativa implica sute de colegi, coordonare, monitorizare și organizarea în echipe cu multe responsabilități logistice și de siguranță. Ideea proiectului a fost foarte bine primită și imediat au început căutările online legate de distanțe, cazări, transport, meteo, posibile pericole… și, odată cu ele, au apărut o mulțime de întrebări despre orice – de la echipament până la… urși. 

Deja aveam colegi visători-realiști… Ah, Transilvania! Țara unde legendele cu vampiri se amestecă cu realitatea rurală de zi cu zi, iar un plimbăreț nevinovat poate deveni erou în niște poze fantastice, sau personaj într-o poveste cu ursul locului – în doar câteva ore.

Cum s-au dovedit traseul și experiența alături de echipă, în raport cu ceea ce îți imaginai inițial?

În septembrie, am transformat acest proiect colectiv – foarte bine coordonat (aplicație dedicată cu GPS, membri care au parcurs cursurile de pregătire) – în realitate. Am ajuns în Blaj, împreună cu cinci colegi, într-un colț de rai istoric, cu biserici baroce care păstrează aerul vremurilor trecute și străzi pline de flori și steaguri tricolore care flutură mândru peste tot.
Blajul ăsta e ca o bunică elegantă: plin de tradiție, cu un parfum de istorie care te face să uiți că ești în secolul XXI. Pentru noi era prima dată când ajungeam aici, iar traseul ni l-a prezentat cu pasiune un coleg dintr-o altă echipă participantă.

A doua zi dimineață, eu și colegii mei păream scoși dintr-un catalog de outdoor fashion Orange x Via Transilvanica și am pornit la drum cu un entuziasm contagios. Dar, desigur, conversația nu putea să evite tema eternă: ursul. „Ce facem dacă vedem un urs?” – toată lumea era preocupată.
Așa că, pentru a detensiona atmosfera, am decis să cumpărăm un urs imens de pluș. Frica s-a transformat în distracție: am plimbat ursul pe tot traseul nostru. Fiecare bornă a fost „marcată” de noua noastră mascotă. 

Ce ai învățat despre România și nu știai înainte de a pleca la drum?

Peisajul de pe Târnave ne-a răsfățat cu un spectacol de toamnă perfect: ceață care se ridica încet din văi, nori grei care pluteau amenințând cu ploaie, stropi fini care ne udau ușor sau ne obligau să pășim mai atent – fie din cauza încălțărilor grele, fie a pământului alunecos. Dar cu toate astea, grupul nostru era plin de energie și pozitivism. Am trecut prin dealuri domoale, păduri tinere de stejar, dar și prin sate îmbătrânite, cu oameni puțini, bucuroși să ne arate încotro trebuie să mergem.

România are locuri de o frumusețe aparte, încărcate de istorie și calm, dar și o atmosferă care îți amintește că nu trebuie să mergi până la capătul lumii ca să trăiești ceva autentic.

Care a fost cel mai intens, frumos sau special moment de pe traseu?

Umorul a explodat când am găsit primele urme de urs reale: niște amprente mari, în noroi, vizibile și ușor de recunoscut pentru cei care merg des prin natură.

La capătul etapei, după ce am bifat ultimul kilometru și am găsit ultima bornă unică de andezit, am lăsat ursul nostru de pluș să se odihnească pe o bancă într-o stație de autobuz. Noi, însetați, ne-am oprit la magazinul sătesc unde am găsit niște „electroliți naturali” cu vitamina B în sticle reci. Am citit că sunt vreo opt vitamine B și cred că am găsit urmele vitaminelor de la 1 până pe la 5.

Dacă ai povesti experiența cuiva care nu a fost acolo, ce i-ai povesti din ce ai trăit tu alături de echipa ta?

Am avut coechipieri excelenți, peisaje superbe, locuri încărcate de istorie. A fost clar că e prea puțin să petreci o singură zi pe Via Transilvanica. Sunt foarte multe locuri și experiențe frumoase de descoperit, iar posibilele riscuri sunt prea mici ca să ne țină departe de un drum care nu doar că unește, dar și descoperă.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE