[Excelență la 14 ani] Flavia Frigură-Iliasa, olimpica din Timișoara care scrie povestiri în limba engleză și visează să facă lumea mai bună prin tehnologie (publicitate)
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cum arată viața unei tinere de 14 ani olimpică la multiple discipline care-și împarte viața între artă și tehnologie? Aflăm totul de la Flavia Frigură-Iliasa, autoare de povestiri în limba engleză, dar și pasionată de Informatică și tehnologiile viitorului, în seria noastră dedicată tinerilor care fac excelență și care vor construi viitorul României.
La 14 ani, Flavia a scris deja o colecție de povestiri în limba engleză, din genul aventură și mister. La limba engleză a fost și cea mai bună la Olimpiadă. Ar fi ajuns la faza națională, dar aceasta a fost anulată din cauza pandemiei.
Pentru Flavia, e foarte importantă munca. Spune că fără muncă, talentul se irosește. Mai crede că e important să nu renunți așa repede, când începe să fie mai greu, ci să tragi tare pentru pasiunea ta. Spune că vrea să contribuie la o lume mai bună a viitorului.
Interviul face parte din campania aniversară Provident 14 ani, o campanie care pune accent pe realizările deosebite a 14 tineri de 14 ani, cei pe care îi susținem și promovăm astăzi și cu care o să ne mândrim mâine.
Hai să facem cunoștință. Spune-ne despre tine.
Sunt Flavia Frigură-Iliasa, născută în 2005 și sunt din Timișoara. Am fost eleva Liceului Teoretic Grigore Moisil în clasele I-VIII, pe care le-am absolvit cu calificativul Foarte Bine, respectiv media 10. Din toamnă, voi urma cursurile aceluiași liceu, în clasa a IX-a, unde am fost admisă, cu media 10, la profilul Matematică-Informatică.
De asemenea, în fiecare an am fost premiată la Gala Excelenței și la Gala Olimpicilor, participând la numeroase olimpiade și concursuri școlare, la Limba Română, Limba Engleză, Informatică, Matematică, Biologie și Desen Grafic.
Gala Excelenței e un eveniment organizat de Primăria Timișoarei la care sunt premiați anual elevii care au obținut media 10. De obicei, se ține la Filarmonică. Imaginați-vă o sală întreagă – și profesori, și elevi, și alte personalități. Când îmi vine rândul să urc pe scenă pentru a-mi primi diploma, părinții mei îmi fac poze și sunt foarte mândri de mine. Prima oară am avut emoții, nici nu știam exact despre ce e vorba. Apoi am mers în fiecare an. Pentru mine, participarea la această gală e o încununare a muncii dintr-un an, ca și cum nu am muncit degeaba.
Dintre toate materiile la care am mers la olimpiade, cel mai mult îmi place limba engleză. Am și obținut premiul I pe județ anul acesta, m-aș fi calificat la Națională, însă, din păcate, nu s-a mai ținut. A fost anulată din cauza pandemiei.
Cum ți-ai descoperit această pasiune?
Pentru mine, este un lucru firesc, normal, care vine de la sine, fiind îndrumată în primul rând de către părinții mei (care sunt cadre didactice universitare), dar și de către profesorii de la școală. Am văzut că se poate, rețin și învăț cu foarte mare ușurință și...am continuat.
Ce alte pasiuni mai ai?
Îmi place desenul grafic (desenez ținute și portrete, uneori și peisaje dar mai mult detalii) și, uneori, mai scriu câteva pagini la romanul pe care l-am început mai demult, în engleză. E mai mult o colecție de povestiri, cam de câte 10 pagini fiecare. Scriu povești de aventură sau mister. Am început să scriu la ele acum vreo doi ani și de atunci tot mai adaug și mai adaug. De când eram mică, îmi plăcea să-mi imaginez, să inventez tot felul de povești în capul meu. Apoi am început să le și scriu și să mă țin de ele serios.
Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit?
A fost cel de la părinți, anume să încerc să fac cât mai bine orice lucru pe care îl încep.
E valabil pentru ce ține de școală, de obicei, dar și cu toate celelalte activăți pe care le fac. De exemplu, dacă lucrez la ceva, scriu ceva, uneori am obiceiul de a mă lăsa de acel lucru după ceva timp, poate pentru că mă plictisesc și poate mă apuc de altceva. Tocmai de aceea ăsta e cel mai bun sfat primit și încerc să îl respect cât pot. Să nu mă las de acel lucru, să-l termin și să-l fac cât de bine pot eu.
Care a fost cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut pentru performanță?
Nu am reușit să acord suficient timp prietenilor mei, pentru ieșiri în oraș sau alte activități împreună.
De exemplu, am fost invitată odată la ziua de naștere a unei prietene și nu am putut să merg deoarece se suprapunea cu o olimpiadă. Aveam de învățat și n-am putut să merg.
Care sunt modelele tale – cine te inspiră sau motivează, de la cine (vrei să) înveți?
Cei care mă inspiră sunt profesorii mei, iar cei care mă motivează sunt părinții. În permanență îi urmăresc pe cei din jur, modelele mele fiind și artiștii trupelor mele preferate de K-Pop, de la care învăț să fiu un om mai bun.
Îmi plac mult BTS și Exo, NCT, sunt mai multe. Mereu m-a atras diversitatea melodiilor și, în general, cultura lor. Am fost și în Coreea de Sud din cauza lor, la un concert. Mi-am convins părinții și am mers împreună la concert, mi-a plăcut foarte mult.
Care e visul tău cel mai mare?
Deocamdată nu mi-am fixat un obiectiv prea sus. Vreau doar să termin cu bine liceul și să urmez o facultate din domeniul informaticii. Visul meu este să ajung o persoană cunoscută în domeniul pe care îl voi urma.
Mi-ar plăcea să lucrez ori ca artist, ori în domeniul automatizărilor, al tehnologiei. În opinia mea, Pământul mereu se schimbă și oamenii, totul evoluează și, sincer, aș vrea și eu să ajut. Nu știu cum va arăta viitorul, însă aș vrea să fiu și eu parte din el și să îmbunătățesc lumea cum se poate.
Care sunt lucrurile cele mai importante de urmărit pentru a reuși cineva ce și-a propus?
Să nu renunți atunci când ai început ceva, să vezi daca ți se potrivește acel lucru și dacă merită tot efortul pe care îl vei face.
Cred că e important să nu renunți așa repede. Uneori îți vine să renunți atunci când vezi că se complică lucrurile, însă niciodată nu trebuie să renunți, am învățat asta cu timpul. Trebuie să depunem efort în orice facem.
Pentru mine și munca, și talentul sunt importante în egală măsură. Pentru că, chiar dacă te naști cu un talent, el trebuie lucrat, altfel se risipește.
Ce sfat ai da astăzi unui tânăr de 14 ani?
Să-și facă mai mulți prieteni în lumea reală, nu virtual, să nu se lase influențat de părerile celorlalți. Să-și aleagă prietenii cu multă grijă, pentru că niște prieteni prost aleși te pot îndepărta de visele tale.
